Language of document : ECLI:EU:C:2018:131

Cauza C46/17

Hubertus John

împotriva

Freie Hansestadt Bremen

(cerere de decizie preliminară formulată de Landesarbeitsgericht Bremen)

„Trimitere preliminară – Politica socială – Directiva 1999/70/CE – Acordul‑cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP – Contracte de muncă pe durată determinată succesive – Clauza 5 punctul 1 – Măsuri de prevenire a recurgerii abuzive la contracte pe durată determinată – Directiva 2000/78/CE – Articolul 6 alineatul (1) – Interzicerea discriminării pe motive de vârstă – Reglementare națională care permite amânarea finalului stabilit al contractului de muncă la împlinirea vârstei normale de pensionare numai pentru că lucrătorul a dobândit un drept la pensie pentru limită de vârstă”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 28 februarie 2018

1.        Politica socială – Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă – Directiva 2000/78 – Interzicerea discriminării pe motive de vârstă – Dispoziție națională care condiționează amânarea datei de încetare a activității lucrătorilor care au împlinit vârsta legală de pensionare de acordul dat de angajator pentru o durată determinată – Admisibilitate

[Directiva 2000/78 a Consiliului, art. 2 alin. (2)]

2.        Politica socială – Acordulcadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP – Directiva 1999/70 – Domeniu de aplicare – Contract sau raport de muncă definite de reglementarea sau practicile naționale – Încetare automată a contractelor de muncă la împlinirea vârstei de pensionare – Excludere

(Directiva 1999/70 a Consiliului, anexă)

3.        Politica socială – Acordulcadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP – Directiva 1999/70 – Măsuri de prevenire a folosirii abuzive a contractelor de muncă pe durată determinată succesive – Motive obiective care justifică prelungirea unor astfel de contracte –Reglementare națională care permite amânarea finalului stabilit al contractului de muncă la împlinirea vârstei normale de pensionare numai pentru că lucrătorul a dobândit un drept la pensie pentru limită de vârstă – Admisibilitate

(Directiva 1999/70 a Consiliului, anexă, clauza 5 pct. 1)

1.      Articolul 2 alineatul (2) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei dispoziții naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care condiționează amânarea datei de încetare a activității lucrătorilor care au împlinit vârsta legală pentru a beneficia de o pensie pentru limită de vârstă de un acord dat de angajator pentru o durată determinată.

Potrivit guvernului german, prin adoptarea dispoziției în discuție în litigiul principal, legiuitorul național a intenționat să instituie, conform celor dorite de partenerii sociali, o posibilitate flexibilă și sigură din punct de vedere juridic de a menține, în caz de necesitate și sub anumite condiții, un raport de muncă dincolo de vârsta normală de pensionare.

Această interpretare nu este infirmată de instanța de trimitere, potrivit căreia dispoziția în discuție în litigiul principal poate fi înțeleasă în sensul că permite o derogare de la principiul încetării automate a contractului de muncă atunci când lucrătorul împlinește vârsta normală de pensionare. Astfel, spre deosebire de cazul lucrătorilor mai tineri, lucrătorului care împlinește vârsta normală de pensionare i se poate oferi să aleagă între a prelungi raportul de muncă și a renunța în totalitate la viața profesională.

Împrejurarea că părțile la contractul de muncă în cauză pot amâna data de încetare a raportului de muncă de mai multe ori, în mod necondiționat și nelimitat în timp, nu poate repune în discuție această constatare. Dimpotrivă, asemenea elemente sunt de natură să consolideze caracterul favorabil sau avantajos al acestei dispoziții în măsura în care constituie modalități de continuare a unui raport de muncă, ceea ce nu poate surveni, în orice caz, fără acordul ambelor părți la contract, care trebuie să intervină în cursul raportului de muncă.

(a se vedea punctele 28-30 și 33 și dispozitiv 1)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 37 și 42-44)

3.      Clauza 5 punctul 1 din Acordul‑cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat la 18 martie 1999, anexat la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul‑cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP, trebuie interpretată în sensul că nu se opune unei dispoziții naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care permite părților la un contract de muncă să amâne de comun acord în cursul raportului de muncă, în mod nelimitat în timp, necondiționat și eventual de mai multe ori, data de încetare convenită, legată de împlinirea vârstei normale de pensionare, numai pentru că lucrătorul, prin împlinirea vârstei normale de pensionare, are dreptul la pensie pentru limită de vârstă.

În speță, trebuie observat că noțiunea „motive obiective”, în sensul clauzei 5 punctul (1) litera (a) din acordul‑cadru, are în vedere împrejurări precise și concrete ce caracterizează o activitate determinată și care, astfel, sunt în măsură să justifice, în acel context specific, folosirea contractelor de muncă pe perioadă determinată succesive. Aceste împrejurări pot rezulta cu precădere din natura specifică a atribuțiilor pentru îndeplinirea cărora au fost încheiate aceste contracte și din caracteristicile inerente ale acestora sau, dacă este cazul, din urmărirea unui obiectiv legitim de politică socială a unui stat membru (Hotărârea din 26 ianuarie 2012, Kücük C‑586/10, EU:C:2012:39, punctul 27).

Trebuie precizat în această privință că, potrivit instanței de trimitere, un angajat care împlinește vârsta normală pentru a beneficia de pensia pentru limită de vârstă legală se deosebește de alți angajați nu numai prin faptul că beneficiază de asigurări sociale, ci și prin aceea că în principiu se află la finalul vieții sale profesionale și că, în ceea ce privește caracterul determinat al raportului său de muncă, nu are soluția alternativă a unui raport de muncă pe durată nedeterminată.

În plus, după cum s‑a precizat deja la punctul 29 din prezenta hotărâre, dispoziția în discuție în litigiul principal poate fi înțeleasă în sensul că permite o derogare de la principiul încetării automate a contractului de muncă atunci când lucrătorul împlinește vârsta normală de pensionare.

Pe de altă parte, din dosarul aflat la dispoziția Curții reiese că, în temeiul acestei dispoziții, amânarea datei de încetare a raportului de muncă presupune încheierea efectivă, în cursul acestui raport de muncă, a unui acord potrivit căruia raportul de muncă existent continuă fără cea mai mică întrerupere în timp și în temeiul căruia condițiile contractuale nu suferă în rest nicio modificare. Astfel de restricții îi acordă lucrătorului respectiv garanția menținerii condițiilor contractuale inițiale, păstrându‑se totodată dreptul acestuia de a primi o pensie pentru limită de vârstă.

(a se vedea punctele 53-57 și dispozitiv 2)