Cauza T‑614/13

Romonta GmbH

împotriva

Comisiei Europene

„Mediu – Directiva 2003/87/CE – Sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră – Norme tranzitorii privind alocarea armonizată a cotelor de emisie cu titlu gratuit începând cu anul 2013 – Decizia 2011/278/UE – Măsuri naționale de punere în aplicare prezentate de Germania – Clauză privind situații extreme – Libertatea de alegere a ocupației și libertatea de a desfășura o activitate comercială – Drept de proprietate – Proporționalitate”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a cincea) din 26 septembrie 2014

1.      Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Afectare directă – Decizie a Comisiei adresată statelor membre, privind alocarea cu titlu gratuit a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră – Stabilire definitivă a tuturor factorilor care trebuie luați în considerare pentru măsurile naționale de executare – Punere în aplicare având un caracter pur automat – Marja de apreciere a statelor membre – Lipsă

(art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Directiva 2003/87 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 11; Decizia 2013/448 a Comisiei)

2.      Mediu – Poluare atmosferică – Directiva 2003/87 – Sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră – Norme tranzitorii de alocare a cotelor cu titlu gratuit – Caracterul exhaustiv al normelor de alocare armonizate – Putere de apreciere a Comisiei – Lipsă – Decizie a Comisiei care refuză alocarea cotelor în temeiul unei clauze privind situații extreme – Încălcarea principiului proporționalității și a drepturilor fundamentale – Lipsă

[Directiva 2003/87 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 10a și 11; Decizia 2008/278 a Comisiei, art. 10 și art. 15 alin. (3), și Decizia 2013/448]

3.      Dreptul Uniunii Europene – Principii – Forță majoră – Noțiune – Circumstanțe străine persoanei care o invocă, neobișnuite și imprevizibile, cu consecințe inevitabile în pofida diligenței manifestate – Supunerea unei întreprinderi sistemului de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră – Riscul de a deveni insolvabilă – Inexistența forței majore

(Directiva 2003/87 a Parlamentului European și a Consiliului; Decizia 2013/448 a Comisiei)

4.      Mediu – Poluare atmosferică – Directiva 2003/87 – Sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră – Norme tranzitorii de alocare a cotelor cu titlu gratuit – Lipsa unei clauze privind situații extreme – Încălcarea drepturilor fundamentale – Lipsă

(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 15, 16 și 17; Directiva 2003/87 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 10a și 11; Decizia 2011/278 a Comisiei)

5.      Mediu – Poluare atmosferică – Directiva 2003/87 – Sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră – Norme tranzitorii de alocare a cotelor cu titlu gratuit – Lipsa unei clauze privind situații extreme – Încălcarea principiului proporționalității – Lipsă

(Directiva 2003/87 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 10a și 11; Decizia 2011/278 a Comisiei)

6.      Mediu – Poluare atmosferică – Directiva 2003/87 – Sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră – Norme tranzitorii de alocare a cotelor cu titlu gratuit – Caracterul exhaustiv al normelor de alocare armonizate – Alocare în temeiul unei norme naționale care depășește normele armonizate – Incompatibilitate – Decizie a Comisiei care refuză alocarea cotelor în temeiul unei clauze privind situații extreme – Încălcarea principiului subsidiarității – Lipsă

(Directiva 2003/87 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 10a și 11; Decizia 2011/278 a Comisiei)

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 29-37)

2.      În cadrul sistemului de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră, alocarea cotelor cu titlu gratuit este supusă unor norme exhaustive definite prin Decizia 2011/278 de stabilire, pentru întreaga Uniune, a normelor tranzitorii privind alocarea armonizată și cu titlu gratuit a cotelor de emisii în temeiul articolului 10a din Directiva 2003/87.

Prin urmare, decizia Comisiei de a refuza sau de a nu refuza alocarea cotelor cu titlu gratuit unei instalații depinde în mod exclusiv de aspectul dacă cotele alocate instalației de statul membru în cauză au fost calculate în conformitate cu aceste norme. Comisia nu dispune de o putere de apreciere în această privință și în special nu poate să autorizeze alocarea cotelor de emisie cu titlu gratuit în temeiul unei clauze privind situații extreme. În consecință, prin refuzul de alocare într‑un astfel de caz, Comisia nu încalcă principiul proporționalității sau drepturile fundamentale ale operatorului instalației în discuție.

(a se vedea punctele 44, 46 și 47)

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 48 și 49)

4.      Decizia 2011/278 de stabilire, pentru întreaga Uniune, a normelor tranzitorii privind alocarea armonizată și cu titlu gratuit a cotelor de emisii în temeiul articolului 10a din Directiva 2003/87 nu permite alocarea cotelor cu titlu gratuit în temeiul unei clauze privind situații extreme. Lipsa unei astfel de clauze constituie o ingerință în libertatea de alegere a ocupației și în libertatea de a desfășura o activitate comercială, precum și în dreptul de proprietate al întreprinderilor care se confruntă cu astfel de dificultăți, prevăzute de articolele 15-17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Cu toate acestea, restricțiile aduse acestor drepturi fundamentale nu afectează conținutul lor esențial. Pe de altă parte, sistemul stabilit prin Decizia 2011/278 răspunde în mod efectiv obiectivului de interes general privind protecția mediului și ține seama de nivelurile de reducere considerate necesare din punct de vedere științific pentru a evita schimbări climatice periculoase. În consecință, în măsura în care această decizie nu este, ca urmare a lipsei unei clauze privind situații extreme, în mod vădit inadecvată în raport cu obiectivele care trebuiau atinse, ingerința în drepturile fundamentale nu constituie o încălcare a acestor drepturi.

(a se vedea punctele 58, 59, 61, 67 și 73)

5.      Decizia 2011/278 de stabilire, pentru întreaga Uniune, a normelor tranzitorii privind alocarea armonizată și cu titlu gratuit a cotelor de emisii în temeiul articolului 10a din Directiva 2003/87 nu este, ca urmare a faptului că nu permite alocarea cotelor cu titlu gratuit în temeiul unei clauze privind situații extreme, în mod vădit disproporționată în sens strict. În această privință, în lipsa unor elemente care să permită să se considere că, exceptând riscul într‑o economie de piață, existența operatorilor de instalații supuse sistemului de comercializare a cotelor de emisii de gaze cu efect de seră este amenințată în mod tipic de aplicarea normelor de alocare prevăzute de Decizia 2011/278, faptul că această decizie nu prevede o clauză pentru evitarea situațiilor în care existența unei întreprinderi este amenințată ca urmare a dificultăților economice și financiare care rezultă din gestionarea sa individuală nu permite să se concluzioneze că aceasta este vădit disproporționată în sens strict.

Astfel, introducerea unei asemenea clauze este dificil de conciliat cu principiul „poluatorul plătește”, consacrat pentru domeniul mediului la articolul 191 alineatul (2) TFUE. Pe de altă parte, chiar în lipsa unei asemenea clauze, sistemul tranzitoriu instituit de legiuitorul Uniunii este susceptibil să evite, în anumite cazuri, dificultăți economice pentru instalații care fac parte dintr‑un sector expus unui risc important de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. În schimb, Comisia nu are obligația de a garanta fiecărei întreprinderi individuale un minim de producție în funcție de propriile criterii de rentabilitate și de dezvoltare.

În plus, avantajul final de mediu depinde de rigoarea cu care se stabilește cantitatea totală de cote acordate, care constituie limita globală a emisiilor autorizate de sistemul de comercializare a cotelor. Dacă ar exista o clauză privind situații extreme, operatorii ar fi mai puțin încurajați să își reducă emisiile prin intermediul măsurilor de adaptare economice sau tehnice.

(a se vedea punctele 79, 81, 83, 89 și 91-93)

6.      Decizia 2011/278 de stabilire, pentru întreaga Uniune, a normelor tranzitorii privind alocarea armonizată și cu titlu gratuit a cotelor de emisii în temeiul articolului 10a din Directiva 2003/87 definește în mod exhaustiv normele privind alocarea cu titlu gratuit a cotelor de emisii. O astfel de armonizare totală pentru întreaga Uniune presupune ca aceste norme să excludă în mod necesar orice alocare de cote gratuite în temeiul normelor naționale.

Având în vedere că este inerent unor astfel de norme generale să aibă un impact mai important asupra anumitor instalații decât asupra altora, aceste norme privesc toate cazurile, inclusiv cazurile atipice. O derogare de la normele armonizate ale Uniunii nu poate fi acordată unilateral de un stat membru.

Întrucât normele armonizate sunt de competența exclusivă a Uniunii, principiul subsidiarității nu poate fi invocat împotriva unei decizii a Comisiei care respinge o alocare de cote în temeiul unei dispoziții naționale referitoare la situații extreme.

(a se vedea punctele 101 și 103-105)