ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera a șaptea)
21 septembrie 2011(*)
„Acțiune în anulare – REACH – Identificarea acidului boric și a tetraboratului de disodiu anhidru drept substanțe care prezintă motive de îngrijorare deosebită – Lipsa afectării directe – Inadmisibilitate”
În cauza T‑343/10,
Etimine SA, cu sediul în Bettembourg (Luxemburg),
AB Etiproducts Oy, cu sediul în Espoo (Finlanda),
reprezentate de C. Mereu și K. Van Maldegem, avocați,
reclamante,
împotriva
Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA), reprezentată de doamna M. Heikkilä și de domnul W. Broere, în calitate de agenți, asistați de J. Stuyck și A.‑M. Vandromme, avocați,
pârâtă,
susținută de
Comisia Europeană, reprezentată de domnii P. Oliver și E. Manhaeve, în calitate de agenți, asistați de doamna K. Sawyer, barrister,
intervenientă,
având ca obiect o cerere de anulare a Deciziei ECHA, publicată la 18 iunie 2010, privind identificarea acidului boric (CE nr. 233‑139‑2) și a tetraboratului de disodiu anhidru (CE nr. 215‑540‑4) drept substanțe care îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 57 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 60, p. 3) și care include aceste substanțe pe lista substanțelor candidate la o eventuală includere în anexa XIV la regulamentul menționat, în conformitate cu articolul 59 din acest regulament,
TRIBUNALUL (Camera a șaptea),
compus din domnul A. Dittrich (raportor), președinte, doamna I. Wiszniewska‑Białecka și domnul M. Prek, judecători,
grefier: domnul E. Coulon,
pronunță prezenta
Ordonanță
Istoricul cauzei
1 Prima reclamantă, Etimine SA, este o societate de drept luxemburghez. A doua reclamantă, AB Etiproducts Oy, este o societate de drept finlandez. Reclamantele au ca obiect de activitate importul și comercializarea, în Uniunea Europeană, a acidului boric (CE nr. 233‑139‑2) și a tetraboratului de disodiu anhidru (CE nr. 215‑540‑4) (denumite în continuare, colectiv, „borații”), care le sunt furnizate de societatea lor mamă, o societate de drept turc.
2 Printre utilizările boraților se numără în special sticla și fibra de sticlă pentru izolare. Borații sunt utilizați de asemenea în detergenți și în produsele de curățare, precum și ca tratament pentru protejarea lemnului.
3 Borații au fost incluși în anexa I la Directiva 67/548/CEE a Consiliului din 27 iunie 1967 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (JO 196, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 1, p. 23) prin Directiva 2008/58/CE a Comisiei din 21 august 2008 de efectuare a celei de‑a treizecea modificări, în vederea adaptării la progresul tehnic, a Directivei 67/548 (JO L 246, p. 1), intrată în vigoare la 5 octombrie 2008. Prin această includere, borații au fost clasificați printre substanțele toxice pentru reproducere, categoria 2.
4 Odată cu intrarea în vigoare, la 20 ianuarie 2009, a Regulamentului (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (JO L 353, p. 1, rectificare în JO 2011, L 16, p. 1), anexa I la Directiva 67/548 a fost abrogat și conținutul acesteia, în versiunea sa anterioară modificării efectuate prin Directiva 2008/58, a fost transferat în partea 3 din anexa VI la Regulamentul nr. 1272/2008. Așadar, această din urmă anexă nu menționa borații la momentul intrării în vigoare a Regulamentului nr. 1272/2008.
5 Odată cu intrarea în vigoare, la 25 septembrie 2009, a Regulamentului (CE) nr. 790/2009 al Comisiei din 10 august 2009 de modificare, în vederea adaptării la progresul tehnic și științific, a Regulamentului (CE) nr. 1272/2008 (JO L 235, p. 1), clasificarea boraților printre substanțele toxice pentru reproducere, categoria 2, a fost reluată în partea 3 din anexa VI la Regulamentul nr. 1272/2008. Potrivit articolului 2 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 790/2009, această clasificare se aplica de la 1 decembrie 2010, însă se putea aplica și înainte de data respectivă.
6 La 8 martie 2010, Republica Federală Germania și Republica Slovenia au transmis Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA) un dosar pe care l‑au întocmit cu privire la identificarea acidului boric drept substanță care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 57 litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 60, p. 3), modificat ulterior prin Regulamentul nr. 1272/2008, în care au făcut trimitere la clasificarea acidului boric, în partea 3 din anexa VI la Regulamentul nr. 1272/2008, printre substanțele toxice pentru reproducere, categoria 2.
7 În aceeași zi, Regatul Danemarcei a transmis ECHA un dosar pe care l‑a întocmit cu privire la identificarea tetraboratului de disodiu anhidru drept substanță care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 57 litera (c) din Regulamentul nr. 1907/2006, în care a făcut trimitere la clasificarea tetraboratului de disodiu anhidru, în partea 3 din anexa VI la Regulamentul nr. 1272/2008, printre substanțele toxice pentru reproducere, categoria 2.
8 Ulterior, ECHA a publicat pe pagina sa de internet anunțuri prin care a invitat părțile interesate să prezinte observații în legătură cu dosarele întocmite cu privire la borați. După ce a primit observații cu privire la dosarele în cauză, printre altele, de la Asociația Europeană a Boraților, ale cărei membre sunt reclamantele, și de la prima reclamantă, ECHA a transmis aceste dosare Comitetului statelor membre. La 9 iunie 2010, comitetul menționat a ajuns la un acord unanim cu privire la identificarea boraților drept substanțe care prezintă motive de îngrijorare deosebită, care îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 57 litera (c) din Regulamentul nr. 1907/2006.
9 La 18 iunie 2010, lista substanțelor candidate la o eventuală includere în anexa XIV la Regulamentul nr. 1907/2006 (denumită în continuare „lista substanțelor candidate”), care includea borații, a fost publicată pe pagina de internet a ECHA.
Procedura și concluziile părților
10 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 18 august 2010, reclamantele au introdus o acțiune având ca obiect anularea deciziei ECHA, publicată la 18 iunie 2010, cu privire la identificarea boraților drept substanțe care îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 57 din Regulamentul nr. 1907/2006 și care include aceste substanțe pe lista substanțelor candidate, în conformitate cu articolul 59 din regulamentul menționat (denumită în continuare „decizia atacată”).
11 Prin scrisoarea înregistrată la grefa Tribunalului la 10 decembrie 2010, Comisia Europeană a formulat o cerere de intervenție în prezenta procedură în susținerea concluziilor ECHA. Această cerere a fost admisă, după ascultarea părților principale, prin Ordonanța președintelui Camerei a șaptea a Tribunalului din 12 ianuarie 2011.
12 Prin act separat, depus la grefa Tribunalului la 14 decembrie 2010, ECHA a invocat o excepție de inadmisibilitate în temeiul articolului 114 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului. Reclamantele și‑au depus observațiile cu privire la excepția de inadmisibilitate la 31 ianuarie 2011.
13 Prin actul depus la grefa Tribunalului la 18 februarie 2011, Comisia a renunțat la depunerea unui memoriu în intervenție referitor exclusiv la problema admisibilității.
14 Prin cererea introductivă, reclamantele solicită Tribunalului:
– declararea acțiunii ca admisibilă și întemeiată;
– anularea deciziei atacate;
– declararea nelegalității Regulamentului (CE) nr. 790/2009 în ceea ce privește borații;
– obligarea ECHA la plata cheltuielilor de judecată.
15 În cadrul excepției de inadmisibilitate, Comisia solicită Tribunalului:
– declararea acțiunii ca inadmisibilă;
– obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată.
16 În observațiile formulate cu privire la excepția de inadmisibilitate, reclamantele solicită Tribunalului să respingă excepția de inadmisibilitate sau să intre în dezbaterea fondului înainte de a se pronunța asupra acesteia.
În drept
17 Potrivit articolului 114 alineatele (1) și (4) din Regulamentul de procedură, la cererea unei părți, Tribunalul poate să se pronunțe asupra excepției de inadmisibilitate fără a intra în dezbaterea fondului. Conform alineatului (3) al aceluiași articol, în continuare, procedura de judecare este orală, în afară de cazul în care Tribunalul decide altfel. Tribunalul consideră că, în speță, înscrisurile din dosar sunt suficient de lămuritoare și că nu este necesară deschiderea procedurii orale.
18 În susținerea concluziilor, ECHA invocă două cauze de inadmisibilitate, întemeiate pe lipsa afectării directe a reclamantelor și pe faptul că decizia atacată, care nu ar fi un act normativ în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, nu le‑ar privi individual.
19 Rezultă că se impune examinarea, mai întâi, a cauzei de inadmisibilitate întemeiate pe lipsa afectării directe a reclamantelor.
20 Potrivit articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, orice persoană fizică sau juridică poate formula, în condițiile prevăzute la primul și la al doilea paragraf, o acțiune împotriva actelor al căror destinatar este sau care o privesc direct și individual, precum și împotriva actelor normative care o privesc direct și care nu presupun măsuri de executare.
21 În speță, este cert că decizia atacată nu a fost adresată reclamantelor, care, prin urmare, nu sunt destinatarele acestui act. În această situație, în temeiul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, reclamantele pot formula o acțiune în anulare împotriva actului menționat numai cu condiția ca acesta să le privească direct.
22 În ceea ce privește afectarea directă, potrivit unei jurisprudențe constante, această condiție impune ca, în primul rând, măsura contestată să producă în mod direct efecte asupra situației juridice a particularului și, în al doilea rând, să nu lase nicio putere de apreciere destinatarilor acestei măsuri care sunt însărcinați cu punerea sa în aplicare, aceasta având un caracter pur automat și decurgând doar din reglementarea Uniunii, fără aplicarea altor norme intermediare (Hotărârea Curții din 5 mai 1998, Dreyfus/Comisia, C‑386/96 P, Rec., p. I‑2309, punctul 43, Hotărârea Curții din 29 iunie 2004, Front national/Parlamentul European, C‑486/01 P, Rec., p. I‑6289, punctul 34, și Hotărârea Curții din 10 septembrie 2009, Comisia/Ente per le Ville vesuviane și Ente per le Ville vesuviane/Comisia, C‑445/07 P și C‑455/07 P, Rep., p. I‑7993, punctul 45).
23 În primul rând, în ceea ce privește argumentarea reclamantelor potrivit căreia decizia atacată le privește direct prin faptul că situația lor juridică ar fi afectată de articolul 31 alineatul (9) litera (a) din Regulamentul nr. 1907/2006, trebuie subliniat că această dispoziție se referă la actualizarea unei fișe cu date de securitate, a cărei întocmire este prevăzută la alineatul (1) al acestui articol. Potrivit articolului 31 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1907/2006, furnizorul unei substanțe trebuie să furnizeze beneficiarului acesteia o fișă cu date de securitate atunci când substanța îndeplinește criteriile de clasificare drept substanță periculoasă, în conformitate cu Directiva 67/548. Articolul 31 alineatul (9) litera (a) din regulamentul menționat prevede în această privință că furnizorii trebuie să își actualizeze respectiva fișă cu date de securitate, fără întârziere, de îndată ce devin disponibile informații noi care pot afecta măsurile de administrare a riscurilor sau informații noi cu privire la pericole.
24 Prin urmare, trebuie examinat dacă identificarea boraților, prin decizia atacată, drept substanțe care prezintă motive de îngrijorare deosebită, în urma procedurii prevăzute la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006, constituie o informație nouă în sensul articolului 31 alineatul (9) litera (a) din Regulamentul nr. 1907/2006 care poate declanșa obligația prevăzută de această dispoziție, respectiv actualizarea fișei cu date de securitate, astfel încât decizia atacată să producă efecte directe asupra situației juridice a reclamantelor.
25 În ceea ce privește fișa cu date de securitate, articolul 31 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006 prevede că aceasta trebuie întocmită în conformitate cu anexa II la regulamentul menționat. Potrivit acestei anexe, care cuprinde un ghid pentru întocmirea fișelor cu date de securitate, fișele respective trebuie să furnizeze un mecanism de transmitere a informațiilor corespunzătoare referitoare la securitate pentru substanțele clasificate către utilizatorii situați imediat în aval pe lanțul de aprovizionare. Scopul acestei anexe este de a asigura coerența și exactitatea conținutului fiecărei secțiuni obligatorii enumerate la articolul 31 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1907/2006, astfel încât fișele cu date de securitate rezultate să permită utilizatorilor să ia măsurile necesare referitoare la protecția sănătății umane și a securității la locul de muncă și la protecția mediului.
26 Potrivit reclamantelor, identificarea boraților drept substanțe care prezintă motive de îngrijorare deosebită, în urma procedurii prevăzute la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006, constituie o informație nouă referitoare la secțiunea 2 (identificarea pericolelor) și la secțiunea 15 (informații privind reglementarea) ale articolului 31 alineatul (6) din regulamentul menționat.
27 În ceea ce privește secțiunea 2 (identificarea pericolelor), potrivit punctului 2 din anexa II la Regulamentul nr. 1907/2006, în fișa cu date de securitate trebuie indicată clasificarea unei substanțe rezultând din aplicarea criteriilor de clasificare formulate în Directiva 67/548. Principalele pericole pe care substanța le prezintă pentru om sau pentru mediu trebuie indicate clar și concis.
28 În speță, identificarea boraților drept substanțe care prezintă motive de îngrijorare deosebită, în urma procedurii prevăzute la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006, nu privește clasificarea acestor substanțe în conformitate cu Directiva 67/548. Această identificare a fost efectuată pentru motivul că, potrivit articolului 57 litera (c) din Regulamentul nr. 1907/2006, borații îndeplineau criteriile de clasificare printre substanțele toxice pentru reproducere, categoria 2, în conformitate cu Directiva 67/548. Or, faptul că borații îndeplinesc aceste criterii a fost deja stabilit în anexa I la Directiva 67/548, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2008/58, și, ulterior, în partea 3 din anexa VI la Regulamentul nr. 1272/2008, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 790/2009 (a se vedea punctele 3-5 de mai sus). În conformitate cu articolul 59 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1907/2006, statele membre în cauză au făcut trimitere, în dosarele transmise ECHA la 8 martie 2010, la includerea boraților în partea 3 din anexa VI la Regulamentul nr. 1272/2008 (a se vedea punctele 6 și 7 de mai sus).
29 Este adevărat că, în momentul publicării deciziei atacate, respectiv la 18 iunie 2010, reclamantele nu aveau obligația de a clasifica borații. Astfel, odată cu intrarea în vigoare, la 20 ianuarie 2009, a Regulamentului nr. 1272/2008, s‑a abrogat anexa I la Directiva nr. 67/548, care includea borații, iar obligația de a clasifica borații în conformitate cu clasificările armonizate definite în partea 3 din anexa VI la Regulamentul nr. 1272/2008, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 790/2009, nu se aplica din moment ce articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul nr. 790/2009 prevedea ca punct de plecare în această privință data de 1 decembrie 2010.
30 Cu toate acestea, pericolele care au condus la clasificarea boraților au fost definite juridic corespunzător cerințelor legale la momentul publicării deciziei atacate. Pe de o parte, era evident pentru toate părțile interesate că aceste pericole nu au dispărut prin simpla eliminare a anexei I la Directiva 67/548, al cărei conținut a fost transferat în partea 3 din anexa VI la Regulamentul nr. 1272/2008. Pe de altă parte, odată cu intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 790/2009 la 25 septembrie 2009, clasificarea boraților printre substanțele toxice pentru reproducere, categoria 2, a fost reluată în partea 3 din anexa VI la Regulamentul nr. 1272/2008. Faptul că aceste clasificări nu trebuiau aplicate în mod obligatoriu înainte de 1 decembrie 2010 nu repune în discuție existența juridică a constatării potrivit căreia criteriile de clasificare erau îndeplinite începând cu momentul intrării în vigoare a Regulamentului nr. 790/2009. Articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul nr. 790/2009 nu face decât să reporteze la 1 decembrie 2010 obligațiile juridice care decurg din aceste clasificări în temeiul Regulamentului nr. 1272/2008, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 790/2008. Această considerație se coroborează cu faptul că din articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 790/2009 reiese că clasificările armonizate cuprinse în partea 3 din anexa VI la Regulamentul nr. 1272/2008, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 790/2009, puteau fi aplicate înainte de 1 decembrie 2010.
31 Rezultă că identificarea boraților drept substanțe care prezintă motive de îngrijorare deosebită nu cuprindea o informație nouă privind proprietățile periculoase ale acestor substanțe, ci reprezenta rezultatul procedurii de identificare prevăzute la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006. Așadar, decizia atacată nu a adus nicio informație nouă cu privire la identificarea pericolelor în sensul secțiunii 2 a articolului 31 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1907/2006.
32 În ceea ce privește secțiunea 15 (informații privind reglementarea) a articolului 31 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1907/2006, trebuie subliniat că, potrivit punctului 15 din anexa II la regulamentul menționat, în cazul în care substanța pentru care s‑a întocmit fișa cu date de securitate face obiectul unor dispoziții specifice privind protecția omului sau a mediului la nivelul Uniunii, de exemplu al unor autorizații emise în temeiul titlului VII din regulamentul menționat sau al unor restricții în temeiul titlului VIII din același regulament, aceste dispoziții trebuie, pe cât posibil, să fie menționate.
33 În această privință, în primul rând, trebuie constatat că, deși este adevărat că identificarea unei substanțe drept prezentând motive de îngrijorare deosebită, în urma procedurii prevăzute la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006, poate declanșa obligațiile de informare care revin operatorilor economici, aceasta nu are drept consecință supunerea substanței în cauză unui regim special, astfel încât ea să facă obiectul unor dispoziții speciale. În schimb, identificarea menționată nu are efecte asupra introducerii pe piață și utilizării substanței.
34 În al doilea rând, în ceea ce privește procedura de autorizare prevăzută în titlul VII din Regulamentul nr. 1907/2006 și restricțiile impuse în temeiul titlului VIII din acest regulament, punctul 15 din anexa II la același regulament menționează autorizațiile emise și restricțiile drept singurele exemple care intră sub incidența acestei dispoziții. Întrucât identificarea unei substanțe drept prezentând motive de îngrijorare deosebită, în urma procedurii prevăzute la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006, nu privește restricțiile impuse în temeiul titlului VIII din același regulament, ci face parte din procedura prevăzută în titlul VII din acest regulament, menționarea unor restricții la punctul 15 din anexa II la Regulamentul nr. 1907/2006 nu indică, prin urmare, faptul că identificarea menționată ar intra sub incidența secțiunii 15 a articolului 31 alineatul (6) din regulamentul respectiv.
35 În ceea ce privește autorizațiile acordate, reiese din titlul VII din regulamentul menționat că acestea constituie autorizațiile emise în conformitate cu articolul 60 din același regulament, care fac parte dintr‑o fază ulterioară a procedurii de autorizare (articolele 60-64 din regulament). Acestea pot fi solicitate ECHA în temeiul articolului 62 alineatul (1) din acest regulament, pentru una sau mai multe utilizări ale unei substanțe a cărei introducere pe piață este interzisă pentru motivul includerii sale în anexa XIV la regulamentul menționat. Or, trebuie constatat că, în ceea ce privește procedura de autorizare prevăzută la titlul VII din Regulamentul nr. 1907/2006, identificarea unei substanțe drept prezentând motive de îngrijorare deosebită, în urma procedurii prevăzute la articolul 59 din acest regulament, nu a fost menționată expres de legiuitor la punctul 15 din anexa II la regulamentul amintit. Cu toate că autorizațiile acordate în temeiul titlului VII din acest regulament sunt menționate numai cu titlu exemplificativ, nu este mai puțin adevărat că această mențiune este singura care privește procedura de autorizare în temeiul titlului VII din Regulamentul nr. 1907/2006. Deși nu este exclus ca secțiunea 15 din fișa cu date de securitate să fie avută în vedere și de alte dispoziții speciale în domeniul protecției omului sau a mediului la nivelul Uniunii, în ceea ce privește procedura de autorizare prevăzută la titlul VII din Regulamentul nr. 1907/2006, această considerație vine la rândul său în susținerea faptului că numai autorizațiile intră sub incidența secțiunii menționate. Această concluzie se coroborează cu împrejurarea că articolul 31 alineatul (9) litera (b) din regulamentul menționat prevede că fișa cu date de securitate trebuie actualizată de îndată ce s‑a emis sau s‑a respins o autorizație.
36 Rezultă că o substanță nu face obiectul unor dispoziții speciale în domeniul protecției omului sau a mediului la nivelul Uniunii în sensul punctului 15 din anexa II la Regulamentul nr. 1907/2006 pentru motivul că a fost identificată drept prezentând motive de îngrijorare deosebită, în urma procedurii prevăzute la articolul 59 din regulamentul menționat.
37 Având în vedere cele ce precedă, identificarea boraților drept substanțe care prezintă motive de îngrijorare deosebită, în urma procedurii prevăzute la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006, nu constituie o informație nouă care poate să afecteze măsurile de administrare a riscurilor sau cu privire la pericole, în sensul articolului 31 alineatul (9) litera (a) din Regulamentul nr. 1907/2006, astfel încât reclamantele nu erau obligate să actualizeze fișa cu date de securitate. În consecință, decizia atacată nu produce efecte directe asupra situației juridice a reclamantelor ca urmare a obligației prevăzute de această dispoziție.
38 În al doilea rând, în ceea ce privește argumentarea reclamantelor potrivit căreia decizia atacată le privește direct întrucât situația lor juridică ar fi afectată de articolul 34 litera (a) din Regulamentul nr. 1907/2006, trebuie amintit că, potrivit acestuia, orice operator din lanțul de aprovizionare al unei substanțe trebuie să transmită informațiile noi cu privire la proprietățile periculoase, indiferent de utilizările în cauză, operatorului sau distribuitorului situat imediat în amontele lanțului de aprovizionare.
39 În această privință, în primul rând, se impune constatarea că, spre deosebire de cele susținute de reclamante, această dispoziție nu creează pentru reclamante obligația de informare față de clienții lor. Astfel, articolul 34 litera (a) din Regulamentul nr. 1907/2006 prevede obligația de informare față de operatorii sau distribuitorii situați imediat în amontele lanțului de aprovizionare, iar nu în avalul lanțului menționat. În al doilea rând, din moment ce identificarea boraților, prin decizia atacată, drept substanțe care prezintă motive de îngrijorare deosebită nu cuprindea o informație nouă referitoare la proprietățile periculoase ale acestor substanțe (a se vedea punctele 27-31 de mai sus), obligația de informare prevăzută la articolul 34 litera (a) din Regulamentul nr. 1907/2006 nu era în sarcina reclamantelor. Rezultă că decizia atacată nu produce efecte directe asupra situației juridice a reclamantelor nici ca urmare a obligației prevăzute la această dispoziție.
40 În al treilea rând, în ceea ce privește argumentarea reclamantelor potrivit căreia, având în vedere sancțiunile penale puse în aplicare de statele membre în cazul încălcării obligațiilor prevăzute de Regulamentul nr. 1907/2006, consumatorii din aval trebuie să fie informați cu privire la identificare, ceea ce i‑ar ajuta să ia cunoștință de obligațiile care decurg din articolul 7 alineatul (2) și din articolul 33 din acest regulament, este cert că aceste dispoziții nu le privesc pe reclamante din moment ce acestea nu au nici statutul de fabricant sau de importator de articole, nici pe cel de furnizor al unui articol, astfel cum sunt aceștia definiți la articolul 3 punctele 4, 11 și 33 din același regulament. Prin urmare, obligațiile prevăzute la articolul 7 alineatul (2) și la articolul 33 din regulamentul menționat nu sunt, așadar, în mod expres de natură să privească direct decât clienții reclamantelor, în măsura în care aceștia din urmă sunt fabricanți sau importatori de articole sau furnizori ai unui articol. Este adevărat că în cuprinsul considerentului (18) și al articolului 1 din Regulamentul nr. 1907/2006 se subliniază răspunderea pentru administrarea riscurilor prezentate de substanțe care revine producătorilor, importatorilor și utilizatorilor din aval ai substanțelor. Cu toate acestea, Regulamentul nr. 1907/2006 instituie un sistem detaliat de obligații, care nu poate fi extins prin recurgerea la considerațiile generale cuprinse în dispozițiile menționate.
41 În al patrulea rând, în ceea ce privește argumentarea reclamantelor potrivit căreia decizia atacată le privește direct întrucât ar avea efecte asupra situației lor materiale, trebuie subliniat că simpla împrejurare că un act poate să aibă influență asupra situației materiale a unui reclamant nu este suficientă pentru a putea considera că actul respectiv îl privește direct. Numai existența unor împrejurări specifice ar putea îndreptăți un justițiabil, care pretinde că actul se repercutează asupra poziției sale pe piață, să introducă o cale de atac în temeiul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE (Hotărârea Curții din 10 decembrie 1969, Eridania și alții/Comisia, 10/68 și 18/68, Rec., p. 459, punctul 7, și Ordonanța Tribunalului din 18 februarie 1998, Comité d’entreprise de la Société française de production și alții/Comisia, T‑189/97, Rec., p. II‑335, punctul 48). În speță, întrucât reclamantele au invocat numai faptul că clienții lor vor fi reticenți în a cumpăra în continuare produsele care figurează pe lista substanțelor candidate, ele nu au dovedit existența unor astfel de împrejurări specifice.
42 Având în vedere cele ce precedă, trebuie constatat că decizia atacată nu produce efecte directe asupra situației juridice a reclamantelor. Întrucât primul criteriu al afectării directe nu este îndeplinit, decizia atacată nu privește direct reclamantele.
43 În consecință, prezenta cauză de inadmisibilitate trebuie admisă și acțiunea trebuie respinsă ca inadmisibilă, fără a fi nevoie să se examineze cealaltă cauză de inadmisibilitate invocată de ECHA.
Cu privire la cheltuielile de judecată
44 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Pe de altă parte, potrivit alineatului (4) al aceluiași articol, statele membre și instituțiile care intervin în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată.
45 Întrucât reclamantele au căzut în pretenții, se impune obligarea acestora să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de ECHA, conform concluziilor acesteia din urmă. Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a șaptea)
dispune:
1) Respinge acțiunea ca inadmisibilă.
2) Obligă Etimine SA și AB Etiproducts Oy să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA).
3) Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.
Pronunțată la Luxemburg, la 21 septembrie 2011.