Acțiune introdusă la 2 aprilie 2014 – Regione autonoma della Sardegna/Comisia
(Cauza T-219/14)
Limba de procedură: italiana
Părțile
Reclamantă: Regione autonoma della Sardegna (reprezentanți: T. Ledda, S. Sau, G. Roberti, G. Bellitti și I. Perego, avocați)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
anularea, în tot sau în parte, a deciziei atacate întrucât:
Comisia a calificat drept ajutoare de stat compensația pentru obligația de serviciu public prevăzută de Legea regională nr. 15 din 7 august 2012 și aportul în capital decis de adunarea generală a acționarilor Saremar la 15 iunie 2012;
Comisia a considerat că aceste măsuri ar fi incompatibile cu piața internă și a dispus recuperarea lor;
declararea, în aplicarea articolului 277 TFUE, ca nelegale și inaplicabile a articolului 4 litera (f) din Decizia 2012/21/UE și a punctului 9 din Cadrul Uniunii Europene pentru ajutoarele de stat sub forma compensațiilor pentru obligația de serviciu public (2011);
obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Prezenta acțiune este îndreptată împotriva Deciziei Comisiei Europene din 22 ianuarie 2014 referitoare la măsurile de ajutoare SA.32014 (2011/C), SA.32015 (2011/C), SA.32016 (2011/C) pe care Regiunea Sardinia le-a pus în aplicare în favoarea societății Saremar. Această decizie declară contrară cu piața internă ajutorul pe care reclamanta l-ar fi acordat Saremar pentru asigurarea furnizării unui serviciu de interes general de cabotaj între Sardinia și continent, efectuat în perioada 2011-2012, în vederea optimizării accesibilității economice pentru utilizatori.
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive.
Pârâta ar fi încălcat articolul 106 alineatul (2) [TFUE] întrucât a efectuat o apreciere eronată a faptelor și nu și-a motivat în mod suficient decizia având în vedere că, pe lângă faptul că a definit în mod inexact OSP ale Saremar, ea nu s-a limitat să comită o simplă eroare vădită de apreciere, ci a intervenit asupra conținutului deciziilor statului membru, amestecându-se astfel în alegerile acestuia de politică economică și socială.Pârâta ar fi încălcat articolul 107 alineatul (1) și articolul 106 alineatul (2) TFUE întrucât a considerat că, în speță, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de jurisprudența Altmark. În această privință, Comisia a efectuat o apreciere eronată a faptelor și nu și-a motivat decizia în mod suficient, considerând printre altele că piața prezintă garanții adecvate și suficiente pentru satisfacerea exigențelor de serviciu public definite de Regiune.Pârâta ar fi încălcat articolul 106 alineatul (2) TFUE, precum și Deciziile nr. 2005/824/CE și 2012/21/UE, ar fi efectuat o apreciere eronată a faptelor și nu și-ar fi motivat în mod suficient decizia atunci când (i) a considerat că Decizia 2005/824/CE nu este aplicabilă ratione temporis și (ii) a concluzionat că, oricum, principiile stabilite prin deciziile invo
cate nu erau respectate în speță.Pârâta ar fi încălcat articolul 106 alineatul (2) TFUE, ar fi efectuat o apreciere eronată a faptelor și nu și-ar fi motivat în mod suficient decizia întrucât a calificat societatea Soremar drept întreprindere în dificultate, în sensul Orientărilor UE privind ajutorul de stat în vederea salvării și restructurării întreprinderilor aflate în dificultate.Pârâta ar fi încălcat articolul 106 alineatul (2) TFUE, efectuâ
nd o apreciere eronată în fapt și în drept atunci când a considerat că măsura nu îndeplinește condițiile de compatibilitate prevăzute de Orientările UE privind ajutorul de stat în vederea salvării și restructurării întreprinderilor aflate în dificultate.În sfârșit, pârâta ar fi încălcat articolul 107 alineatul (1) TFUE și a efectuat o apreciere eronată în fapt și în drept a naturii recapitalizăr
ii societății Saremar realizate de Regiunea Sardinia, considerând că aceasta procura un avantaj societății Saremar și era oricum contrară principiului investitorului într-o economie de piață.