ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera a patra)
14 octombrie 2010(*)
„Acțiune în anulare – Reprezentare de către un avocat – Termen de introducere a acțiunii – Inadmisibilitate vădită”
În cauza T‑296/10,
Gheorghe V. Varga, cu domiciliul în Negrești‑Oaș (România),
Niculae Haliu, cu domiciliul în București (România),
reclamanți,
împotriva
Consiliului Uniunii Europene,
pârât,
având ca obiect o cerere de anulare parțială a Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7),
TRIBUNALUL (Camera a patra),
compus din doamnele I. Pelikánová (raportor), președinte, K. Jürimäe și domnul M. Van der Woude, judecători,
grefier: domnul E. Coulon,
pronunță prezenta
Ordonanță
Procedura și concluziile reclamantului
1 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 9 iulie 2010, reclamanții au introdus prezenta acțiune.
2 Aceștia solicită Tribunalului:
– să anuleze articolul 9 alineatul (1) și articolul 12 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).
În drept
3 Potrivit articolului 111 din Regulamentul de procedură, atunci când o acțiune este în mod vădit inadmisibilă, Tribunalul poate, fără continuarea procedurii, să se pronunțe prin ordonanță motivată.
4 În speță, Tribunalul consideră că este suficient de lămurit pe baza actelor dosarului și urmează ca, în temeiul acestui articol, să se pronunțe fără continuarea procedurii.
5 În conformitate cu articolul 19, al treilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, care se aplică procedurii în fața Tribunalului potrivit articolului 53 din același statut, părțile neprivilegiate trebuie să fie reprezentate în fața instanțelor Uniunii de un avocat.
6 În plus, rezultă clar din articolul 19 al patrulea paragraf din Statutul Curții că, pentru ca o persoană să poată reprezenta în mod valabil părțile, altele decât statele membre și instituțiile, în fața instanțelor Uniunii, trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ două condiții, și anume ca această persoană să fie avocat, respectiv, să aibă dreptul să își exercite profesia în fața unei instanțe a unui stat membru sau a unui alt stat parte la Acordul privind SEE. Aceste cerințe constituie norme fundamentale de procedură a căror nerespectare determină inadmisibilitatea acțiunii.
7 Cerința impusă la articolul 19 din Statutul Curții se justifică prin faptul că avocatul este considerat un colaborator al justiției, care trebuie să furnizeze, în deplină independență și în interesul superior al acesteia, asistența legală de care are nevoie clientul. Contraponderea acestei protecții este disciplina profesională, impusă și controlată în interesul general de instituțiile abilitate în acest scop. O astfel de concepție reflectă tradițiile juridice comune statelor membre și se regăsește de asemenea în ordinea juridică comunitară (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Curții din 18 mai 1982, AM & S Europe/Comisia, 155/79, Rec., p. 1575, punctul 24).
8 În speță, cererea introductivă este semnată de domnul Aurelian Gîndac, cu mențiunea că acesta este avocat. Având în vedere că la cererea introductivă nu a fost anexat niciun înscris care să ateste înscrierea acestuia într‑un barou, în temeiul articolului 44 alineatul (6) din Regulamentul de procedură, grefierul l‑a invitat pe domnul Gîndac să depună, între altele, dovada că are dreptul să exercite profesia de avocat în fața unei instanțe a unui stat membru. La 23 iulie 2010, ca răspuns la această invitație, domnul Gîndac a depus un atestat de înscriere în Baroul București (România) pentru doamna Dominica Antoniuc.
9 La 18 august 2010, grefierul i‑a adresat încă o dată domnului Gîndac solicitarea de a depune dovada că are dreptul să exercite profesia de avocat în fața unei instanțe a unui stat membru. La 1 septembrie 2010, ca răspuns la această invitație, domnul Gîndac a depus din nou un atestat de înscriere în Baroul București (România) pentru doamna Dominica Antoniuc și un atestat prin care este certificată calitatea sa de „consilier juridic” potrivit legislației române. În plus, domnul Gîndac a arătat că este avocat înscris în Baroul București (România) și că și‑a întrerupt activitatea din 2006. Cu toate acestea, nu a fost furnizată nicio probă care să ateste calitatea de avocat a domnului Gîndac.
10 Tribunalul constată că reclamanții au fost invitați în mod corespunzător, în două rânduri, să se conformeze articolului 19 al patrulea paragraf din Statutul Curții, că au dispus în acest sens de un termen rezonabil și că aceștia nu au depus totuși niciun act care să permită Tribunalului să verifice înscrierea într‑un barou a domnului Gîndac. Prin urmare, cererea introductivă nu este conformă cu articolul 44 alineatul (3) din Regulamentul de procedură și trebuie, pentru acest motiv, să fie respinsă ca vădit inadmisibilă.
11 În orice caz, potrivit articolului 263 al șaselea paragraf TFUE, acțiunea în anulare trebuie să fie formulată în termen de două luni, după caz, de la publicarea actului atacat, de la notificarea acestuia reclamantului sau, în lipsă, de la data la care reclamantul a luat cunoștință de actul respectiv. Potrivit articolului 102 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, atunci când un termen pentru introducerea unei acțiuni împotriva unui act al unei instituții începe să curgă de la data publicării actului, acest termen se calculează de la sfârșitul celei de a paisprezecea zile de la data publicării actului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. În plus, în conformitate cu dispozițiile articolului 102 alineatul (2) din același regulament, acest termen se prelungește pentru considerente de distanță, în mod invariabil, cu zece zile.
12 Potrivit unei jurisprudențe constante, acest termen de introducere a acțiunii este de ordine publică, fiind instituit în scopul de a asigura claritatea și securitatea situațiilor juridice și de a evita orice discriminare sau tratament arbitrar în administrarea justiției, iar instanței Uniunii îi revine sarcina de a verifica din oficiu dacă a fost respectat (Hotărârea Curții din 23 ianuarie 1997, Coen, C‑246/95, Rec., p. I‑403, punctul 21, și Hotărârea Tribunalului din 18 septembrie 1997, Mutual Aid Administration Services/Comisia, T‑121/96 și T‑151/96, Rec., p. II‑1355, punctele 38 și 39).
13 În speță, rezultă din elementele dosarului că actul atacat a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 11 decembrie 2006. Termenul de două luni pentru introducerea acțiunii a început să curgă, în conformitate cu articolul 102 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, la paisprezece zile după această publicare și a expirat la 7 martie 2007, în temeiul articolului 102 alineatul (2) și al articolului 101 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul de procedură, și anume cu peste trei ani înainte de data introducerii acțiunii.
14 Pe de altă parte, reclamanții nu au probat și nici măcar nu au invocat existența unui caz fortuit sau a unui caz de forță majoră care să permită să se deroge de la termenul în cauză în temeiul articolului 45 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, aplicabil procedurii în fața Tribunalului potrivit articolului 53 din statutul menționat.
15 Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că acțiunea trebuie să fie respinsă ca fiind vădit inadmisibilă, fără să fie necesar ca aceasta să fie comunicată pârâtului.
Cu privire la cheltuielile de judecată
16 Având în vedere că prezenta ordonanță este adoptată înainte de comunicarea cererii introductive către pârât și înainte ca acesta să fi efectuat cheltuieli, este suficient să se decidă că reclamanții vor suporta propriile cheltuieli de judecată, în conformitate cu articolul 87 alineatul (1) din Regulamentul de procedură.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a patra)
dispune:
1) Respinge acțiunea.
2) Reclamanții suportă propriile cheltuieli de judecată.
Luxemburg, 14 octombrie 2010.