Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberster Gerichtshof (Austria) la 13 februarie 2024 – UJ/Österreichische Zahnärztekammer

(Cauza C-115/2024, Österreichische Zahnärztekammer)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din procedura principală

Recurentă: UJ

Intimată: Österreichische Zahnärztekammer

Intervenientă: Urban Technology GmbH

Întrebările preliminare

Articolul 3 litera (d) din Directiva 2011/24/UE¹ („Directiva privind mobilitatea pacienților), potrivit căruia în cazul telemedicinei, asistența medicală este considerată a fi furnizată în statul membru în care este stabilit furnizorul de servicii medicale, are vocație să se aplice numai în scopul rambursării costurilor în sensul articolului 7 din această directivă?

1.2.    În cazul unui răspuns negativ la întrebarea 1.1.: articolul 3 litera (d) din Directiva 2011/24 instituie un principiu general al țării de origine pentru serviciile prestate prin intermediul telemedicinei?

1.3.    Directiva 2000/31/CE¹ (denumită în continuare „Directiva privind comerțul electronic”) instituie un principiu al țării de origine pentru serviciile prestate prin intermediul telemedicinei?

2.1.    Sintagma „asistența medicală în cazul telemedicinei” în sensul articolului 3 litera (d) din Directiva 2011/24 se referă exclusiv la servicii medicale unice, furnizate (transfrontalier) cu ajutorul tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC) sau la un întreg contract de tratament care poate cuprinde și examinări corporale în țara de reședință a pacientului?

2.2.    Dacă pot fi incluse examinări corporale, trebuie să predomine serviciile prestate cu ajutorul TIC pentru a exista „asistența medicală în cazul telemedicinei”, iar în caz afirmativ, care sunt criteriile pentru aprecierea acestei predominări?

2.3.    Un tratament medical trebuie considerat în ansamblu ca asistență medicală transfrontalieră în sensul articolului 3 literele (d) și (e) din Directiva 2011/24, în cazul în care furnizorul de servicii medicale stabilit din perspectiva pacientului într-un alt stat membru cu care pacientul a încheiat un contract de tratament (în speță: clinica dentară) prestează o parte din ansamblul tratamentului cu ajutorul TIC, dar cealaltă parte din ansamblul tratamentului este prestată de către un furnizor de servicii medicale (medic stomatolog autorizat) stabilit în același stat membru ca pacientul?

3.1.    Articolul 2 litera (n) coroborat cu articolul 3 litera (d) și cu articolul 4 litera (a) din Directiva 2011/24 și coroborat cu articolul 5 alineatul (3) din Directiva 2005/36/CE¹ („Directiva privind recunoașterea calificărilor profesionale”) trebuie interpretat în sensul că o clinică dentară stabilită în Germania trebuie să respecte normele de conduită cu caracter profesional, de reglementare sau administrativ [în special articolele 24, 26 și 31 din Legea austriacă privind medicii stomatologi² ] aplicabile în Austria în cazul în care furnizează în această țară „asistență medicală prin telemedicină”?

3.2.    Articolul 5 alineatul (3) din Directiva 2005/36 trebuie interpretat în sensul că un furnizor de servicii medicale se deplasează într-un alt stat membru atunci când prestează servicii medicale exclusiv cu ajutorul TIC? În cazul unui răspuns negativ: există o deplasare într-un alt stat membru dacă permite auxiliarului său să realizeze examinări corporale sau tratamente în statul de reședință al pacientului?

4.    În cazul unor împrejurări de fapt precum cele din speță, în care un medic stomatolog străin prestează servicii – în principiu permanent – în cadrul unui contract unitar de tratament, în parte din străinătate cu ajutorul TIC (în sensul prestărilor transfrontaliere de servicii prin corespondență) și în parte pe teritoriul național prin intermediul unui medic stomatolog austriac cu drept de practică în calitate de auxiliar, libera prestare a serviciilor în înțelesul articolului 56 și următoarele TFUE se opune dispozițiilor Legii austriece privind medicii stomatologi, care la articolul 24 și următoarele prevede în principal exercitarea directă și personală a profesiei, libera prestare a serviciilor fiind prevăzută numai în cadrul articolului 31 din aceasta, în mod „temporar”, pentru „resortisanții statelor contractante ale Acordului privind SEE”?

____________

¹ Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere (JO 2011, L 88, p. 45).

¹ Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (directiva privind comerțul electronic) (JO 2000, L 178, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 29, p. 257).

¹ Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale (JO 2005, L 255, p. 22, Ediție specială, 05/vol. 8 p. 3).

¹ Österreichisches Zahnärztegesetz.