ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera întâi)

25 februarie 2008

Cauza F‑85/07

Ana Anselmo și alții

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Funcție publică – Funcționari – Recrutare – Numire – Încadrare în grad – Candidați care au reușit la un concurs intern – Fapt nou – Inexistență – Inadmisibilitate vădită”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care doamna Anselmo și alți 10 funcționari din cadrul Consiliului solicită, în esență, anularea deciziilor Consiliului ce nu iau în considerare, cu ocazia numirii persoanelor interesate în categoria B* sau după această numire, vechimea în grad pe care o acumulaseră în categoriile C sau D

Decizia: Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul ordonanței

1.      Procedură – Admisibilitatea acțiunilor – Apreciere în raport cu normele în vigoare în momentul depunerii cererii introductive

(Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 76)

2.      Funcționari – Acțiune – Reclamație administrativă prealabilă – Termen

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

1.      Deși norma prevăzută la articolul 76 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, potrivit căreia Tribunalul poate, prin ordonanță, să respingă o acțiune vădit nefondată sau vădit inadmisibilă, este o normă procedurală care se aplică, ca atare, de la data intrării sale în vigoare în toate litigiile aflate pe rolul Tribunalului, situația este diferită în ceea ce privește normele de drept în temeiul cărora Tribunalul poate, în baza acestui articol, să considere o acțiune inadmisibilă și care nu pot fi decât cele aplicabile la data introducerii acțiunii.

(a se vedea punctul 17)

2.      Un fapt este de natură să producă repunerea în termenul de introducere a acțiunii numai dacă este îndeplinită o dublă condiție, și anume să „modifice situația de drept și de fapt” și să „poată modifica în mod substanțial situația persoanei care urmărește să obțină reexaminarea unei decizii devenite definitive”.

Nu se poate califica drept fapt nou publicarea de către o instituție a unei comunicări către personal, care se limitează să reamintească domeniul de aplicare al dispozițiilor Statutului funcționarilor și al normelor sale interne fără să aducă precizări suplimentare și care confirmă numai aplicarea normelor care, în lipsa acestei comunicări, în orice caz s‑ar fi aplicat.

(a se vedea punctele 25 și 28)

Trimitere la:

Curte: 13 noiembrie 1986, Becker/Comisia, 232/85, Rec., p. 3401, punctul 10

Tribunalul de Primă Instanță: 7 februarie 1991, Williams/Curtea de Conturi, T‑58/89, Rec., p. II‑77, punctele 46-48; 7 februarie 2001, Inpesca/Comisia, T‑186/98, Rec., p. II‑557, punctul 51; 3 octombrie 2006, Nijs/Curtea de Conturi, T‑171/05, RecFP p. I-A-2-195 şi II-A-2-999, punctul 24

Tribunalul Funcției Publice: 16 ianuarie 2007, Genette/Comisia, F‑92/05, RecFP p. I‑A‑1‑1 şi II-A-1-1, punctul 61