Language of document :

Acțiune introdusă la 5 februarie 2024 – Coöperatieve Rabobank/Comisia

(Cauza T-57/24)

Limba de procedură: engleza

Părți

Reclamanta: Coöperatieve Rabobank U.A. (Utrecht, Țările de Jos) (reprezentant: R. Wesseling și F. Brouwer, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea Deciziei C(2023) 7811 a Comisiei din 22 noiembrie 2023 privind o procedură de aplicare a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE [cazul AT.40512 – Obligații exprimate în euro (EDB)] (denumită în continuare „decizia”)] în temeiul articolului 263 TFUE;

cu titlu subsidiar, anularea în parte a articolului 1 din decizie în temeiul articolului 263 TFUE și reducerea amenzii aplicate la articolul 2 din decizie în temeiul articolului 261 TFUE;

în orice caz, reducerea cuantumului amenzii aplicate la articolul 2 din decizie în temeiul articolului 261 TFUE;

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă sau, în subsidiar, a unei fracțiuni din cheltuielile de judecată, în conformitate cu articolul 134 din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

Primul motiv se întemeiază pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare de drept, a furnizat o motivare insuficientă și/sau a apreciat în mod eronat elementele de probă atunci când a concluzionat că Rabobank a adoptat un comportament având ca obiect restrângerea și/sau denaturarea concurenței în sensul articolului 101 TFUE. În special,

Comisia nu a demonstrat corespunzător cerințelor legale că toate comunicările cuprinse în decizie restrâng concurența prin obiect;

afirmațiile Comisiei includ în mod eronat comunicările care privesc numai negocierile dintre Rabobank și Deutsche Bank.

Al doilea motiv se întemeiază pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare de drept, a furnizat o motivare insuficientă și/sau a evaluat în mod eronat elementele de probă atunci când a concluzionat, în temeiul articolului 101 TFUE, că: (a) comportamentul a urmărit un obiectiv unic sau un plan global și (b) pretinsa încălcare a fost continuă în perioada relevantă. În special,

Comisia nu a demonstrat că toate comunicările urmăreau planul anticoncurențial invocat în decizie;

Comisia nu ar fi stabilit în mod suficient că diferitele cazuri de contacte anticoncurențiale invocate constituie o încălcare continuă neîntreruptă de peste 10 de ani.

Al treilea motiv se întemeiază pe faptul că metodologia utilizată de Comisie pentru stabilirea amenzii încalcă articolul 23 din Regulamentul nr. 1/2003, Orientările privind calcularea amenzilor și principiul proporționalității. În special,

Comisia nu poate aplica în mod întemeiat o amendă pentru perioadele în care încălcarea a fost întreruptă;

amenda aplicată în decizie este disproporționată în raport cu gravitatea și cu importanța economică a încălcării invocate, care constă într-un număr foarte mic de contacte pretins anticoncurențiale în decursul unei perioade foarte lungi;

parametrul „Valoarea vânzărilor” din decizie supraestimează în mod semnificativ veniturile Rabobank și, prin urmare, importanța economică a presupusei încălcări, îndepărtându-se de noțiunea de „valoare a vânzărilor” și de obligația de a utiliza „cele mai bune date disponibile” din Orientările privind calcularea amenzilor.

____________