Cauza T‑193/16

NG

împotriva

Consiliului European

„Acțiune în anulare – Declarația UE Turcia din 18 martie 2016 – Comunicat de presă – Noțiunea «acord internațional» – Identificarea autorului actului – Domeniul de aplicare al actului – Sesiune a Consiliului European – Reuniune a șefilor de stat sau de guvern ai statelor membre ale Uniunii Europene ținută în localurile Consiliului Uniunii Europene – Calitatea de reprezentanți ai statelor membre ale Uniunii cu ocazia unei întâlniri cu reprezentantul unui stat terț – Articolul 263 primul paragraf TFUE – Necompetență”

Sumar – Ordonanța Tribunalului (Camera întâi extinsă) din 28 februarie 2017

1.      Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Acte ale Consiliului European – Includere – Limite

(art. 15 TUE; art. 263 TFUE)

2.      Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Noțiune – Acte ale unei instituții, ale unui organ, ale unui oficiu sau ale unei agenții a Uniunii care produc efecte juridice obligatorii – Declarație, publicată sub formă de comunicat de presă pe site‑ul internet al Consiliului, cu privire la rezultatele unei reuniuni între șefii de stat ai statelor membre și prim‑ministrul turc – Excludere

(art. 263 TUE; Statutul Curții de Justiție, art. 21 primul paragraf)

1.      Tratatul de la Lisabona a ridicat Consiliul European la rangul de instituție a Uniunii. Astfel, contrar celor constatate anterior de instanța Uniunii, actele adoptate de această instituție, care, potrivit articolului 15 TUE, nu exercită funcții legislative și este compusă din șefii de stat sau de guvern ai statelor membre, precum și din președintele său și din președintele Comisiei, nu mai sunt excluse de la controlul legalității prevăzut în temeiul articolului 263 TFUE.

Astfel fiind, actele adoptate de reprezentanții statelor membre, reuniți fizic în incinta uneia dintre instituțiile Uniunii și care acționează nu în calitate de membri ai Consiliului sau de membri ai Consiliului European, ci în calitatea lor de șefi de stat sau de guvern ai statelor membre, nu sunt supuse controlului de legalitate exercitat de instanța Uniunii. În această privință, din articolul 263 TFUE reiese că, de manieră generală, instanța Uniunii nu este competentă să se pronunțe cu privire la legalitatea unui act adoptat de o autoritate națională și nici a unui act adoptat de reprezentanții autorităților naționale din mai multe state membre care acționează în cadrul unui comitet prevăzut de o reglementare a Uniunii. Totuși, nu este suficient ca un act să fie calificat de o instituție chemată în judecată în calitate de pârâtă drept „decizie a statelor membre” ale Uniunii pentru ca un asemenea act să fie exclus de la controlul legalității instituit prin articolul 263 TFUE, în speță acte ale Consiliului European. Astfel, trebuie să se verifice în acest scop și dacă actul în discuție, având în vedere conținutul său și ansamblul circumstanțelor în care a fost adoptat, nu constituie în realitate o decizie a Consiliului European.

(a se vedea punctele 44-46)

2.      Nu poate fi considerată act care poate face obiectul unei acțiuni în temeiul articolului 263 TFUE declarația publicată la 18 martie 2016 pe site‑ul internet al Consiliului, sub forma unui comunicat de presă, prin care se urmărea să se ofere informații cu privire la rezultatele unei reuniuni între șefii de stat sau de guvern ai statelor membre ale Uniunii și prim‑ministrul turc în vederea aprofundării relațiilor dintre Turcia și UE, precum și a abordării crizei migrației. Un asemenea act nu poate fi considerat un act adoptat de Consiliul European și nici, pe de altă parte, de o altă instituție, de un organ, de un oficiu sau de o agenție a Uniunii sau în sensul că dovedește existența unui asemenea act, care ar corespunde unui acord care ar fi fost încheiat la 18 martie 2016 între Consiliul European și Republica Turcia.

Astfel, în măsura în care, în vederea îndeplinirii cerințelor prevăzute la articolul 21 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție, actul atacat a fost materializat prin prezentarea comunicatului de presă, trebuie să se aprecieze contextul în care declarația UE‑Turcia, astfel cum a fost difuzată prin acest comunicat de presă, a intervenit, precum și conținutul acestei declarații pentru a stabili dacă ea poate constitui sau dovedi existența unui act imputabil Consiliului European și care ține astfel de controlul legalității prevăzut la articolul 263 TFUE. În această privință, documentele referitoare la reuniunea UE‑Turcia transmise oficial statelor membre ale Uniunii și Republicii Turcia stabilesc că, în pofida termenilor regretabil de ambigui ai declarației UE‑Turcia, astfel cum a fost difuzată prin intermediul comunicatului de presă, reprezentanții statelor membre l‑au întâlnit pe prim‑ministrul turc în clădirea unde se află localurile partajate de Consiliul European și de Consiliu, în calitatea lor de șefi de stat sau de guvern ai acestor state membre. În acest context, circumstanța că președintele Consiliului European și cel al Comisiei, care nu au fost invitați în mod oficial, au fost de asemenea prezenți la această întâlnire nu poate permite să se considere că, dată fiind prezența tuturor acestor membri ai Consiliului European, reuniunea respectivă a avut loc între Consiliul European și prim‑ministrul turc.

Pe de altă parte, chiar dacă s‑ar presupune că un acord internațional a putut fi încheiat în mod informal în cadrul reuniunii în litigiu, acest acord ar fi fost un act al șefilor de stat sau de guvern ai statelor membre ale Uniunii și al prim‑ministrului turc. Or, în cadrul unei acțiuni introduse în temeiul articolului 263 TFUE, Tribunalul nu are competența de a se pronunța cu privire la legalitatea unui acord internațional încheiat de statele membre.

(a se vedea punctele 49, 67, 68 și 72-74)