Cauza C‑388/14

Timac Agro Deutschland GmbH

împotriva

Finanzamt Sankt Augustin

(cerere de decizie preliminară formulată de Finanzgericht Köln)

„Trimitere preliminară – Legislație fiscală – Impozit pe profit – Libertatea de stabilire – Sediu permanent nerezident – Evitarea dublei impuneri prin scutirea veniturilor sediului permanent nerezident – Luarea în considerare a pierderilor realizate de un astfel de sediu permanent – Reintegrarea pierderilor deduse anterior în cazul cesiunii sediului nerezident – Pierderi definitive”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a treia) din 17 decembrie 2015

1.        Libertatea de stabilire – Legislație fiscală – Impozit pe profit – Convenție pentru evitarea dublei impuneri care scutește veniturile unui sediu permanent situat în alt stat membru decât cel de reședință al societății care deține sediul permanent menționat – Reglementare națională care permite societății rezidente menționate să ia în considerare pierderile realizate de sediul permanent – Reintegrarea pierderilor deduse anterior în cazul cesiunii sediului permanent unei societăți nerezidente din același grup – Admisibilitate – Limite – Deducerea pierderilor definitive

(art. 49 TFUE)

2.        Libertatea de stabilire – Legislație fiscală – Impozit pe profit – Luarea în considerare de către o societate rezidentă a pierderilor unui sediu permanent situat în alt stat membru decât cel al societății menționate – Convenție pentru evitarea dublei impuneri care conferă competența exclusivă de impozitare a rezultatelor sediului permanent acestui alt stat membru – Reglementare națională care exclude o astfel de luare în considerare în cazul cesiunii sediului menționat în statul care are competența exclusivă de impozitare – Situație care nu este comparabilă cu cea a unui sediu permanent situat în statul de reședință al societății rezidente

(art. 49 TFUE)

1.        Articolul 49 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune unui regim fiscal al unui stat membru potrivit căruia, în cazul cesionării de către o societate rezidentă a unui sediu permanent situat în alt stat membru unei societăți nerezidente care face parte din același grup ca prima societate, pierderile deduse anterior aferente sediului cesionat sunt reintegrate în rezultatul impozabil al societății cedente atunci când, în temeiul unei convenții pentru evitarea dublei impuneri, veniturile unui astfel de sediu permanent sunt scutite de impozit în statul membru în care are sediul societatea de care depindea acest sediu permanent.

Cu toate acestea, în cazul în care societatea rezidentă cedentă demonstrează că pierderile reintegrate sunt pierderi definitive, în sensul Hotărârii Marks & Spencer, C‑446/03, excluderea posibilității ca această societate să deducă din profitul său impozabil în statul membru de reședință pierderile suferite de un sediu nerezident este contrară articolului 49 TFUE.

(a se vedea punctele 53 și 58 și dispozitiv 1)

2.        Articolul 49 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune unui regim fiscal al unui stat membru care, în cazul cesionării de către o societate rezidentă a unui sediu permanent situat în alt stat membru unei societăți nerezidente care face parte din același grup ca prima societate, exclude posibilitatea societății rezidente de a lua în considerare pierderile sediului cesionat în baza sa impozabilă atunci când, potrivit unei convenții pentru evitarea dublei impuneri, competența exclusivă de impozitare a rezultatelor acestui sediu revine statului membru unde este situat acesta.

Astfel, din moment ce statul membru de reședință al societății menționate nu exercită nicio competență fiscală asupra rezultatelor financiare ale unui asemenea sediu permanent, situația unui sediu permanent situat în alt stat membru nu este comparabilă cu cea a unui sediu permanent situat în primul stat membru din perspectiva măsurilor prevăzute de acest stat în scopul prevenirii sau al atenuării dublei impuneri a profitului unei societăți rezidente.

(a se vedea punctele 65 și 66 și dispozitiv 2)