Acțiune introdusă la data de 7 februarie 2007 - LIPOR/Comisie
(Cauza T-26/07)
Limba de procedură: portugheza
Părțile
Reclamant: LIPOR - Serviço Intermunicipalizado de Gestão de Resíduos do Grande Porto (Gondomar, Portugalia) (reprezentanți: P. Pinheiro, M. Gorjão-Henriques și F. Quintela, advogados)
Pârâtă: Comisia Comunităților Europene
Concluziile reclamantului
anularea parțială atât a articolului 1 din Decizia C(06)5008 a Comisiei din 17 octombrie 2006 având ca destinatar statul portughez, în măsura în care se consideră că asistența totală acordată din Fondul de Coeziune, în baza Deciziilor Comisiei nr. C(93)3347/3 din 7 decembrie 1993, nr. C(94) 3721 final/3, din 21 decembrie 1994 și nr. C(96)3923 final din 17 decembrie 1996, reunite în Decizia C(98)2283/f din 28 iulie 1998, trebuie să fie redusă la 1.511.591 euro, cât și a deciziei prin care statul membru este obligat să ramburseze aceeași sumă;
anularea, pentru încălcarea principiului proporționalității, a articolului 1 din decizia contestată, în măsura în care dispune o corecție financiară de 100% pentru alte contracte încheiate de reclamant cu IDAD și obligarea statului membru menționat la rambursarea sumei de 458.683 euro;
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată din prezenta procedură și a celor efectuate de reclamantă;
în subsidiar, anularea parțială a articolului 1 din decizia contestată, pentru încălcarea principiului proporționalității, în ceea ce privește contractele încheiate de reclamant cu Hidroprojecto;
tot cu titlu subsidiar, în situația în care se consideră că Lipor nu a îndeplinit în totalitate cerințele Directivei 92/50/CEE, constatarea încălcării principiului proporționalității de către Comisie, prin fixarea la 100% a corecției financiare referitoare la finanțarea contractelor încheiate cu Hidroprojecto.
Motivele și principalele argumente
În motivarea acțiunii sale, reclamantul susține că s-au comis erori de drept și erori manifeste de apreciere, că motivarea este insuficientă și eronată și că a fost încălcat principiului proporționalității.
Cu privire la contractul încheiat de reclamant cu Hidroprojecto în 1989, reclamantul reproșează Comisiei că ar fi comis o eroare de apreciere în estimarea valorii Blocului D din contract.
În ceea ce privește contractul încheiat între aceleași entități în 1997, reclamantul reproșează Comisiei că a săvârșit erori de apreciere, întrucât nu a ținut cont de faptul că aceste contracte erau, în parte, concretizarea contractului din 1989 și, în parte, prelungiri succesive ale contractului menționat, care s-au dovedit necesare pentru dezvoltarea proiectului. În același timp, reproșează Comisie că a considerat contractele ca trebuind să fie atribuite prin procedură deschisă. În opinia reclamantului, chiar dacă s-ar considera că aceste contracte sunt independente de contractul din 1989 și depășesc pragul de valoare prevăzut în Directiva 92/50 pentru atribuirea prin licitație, acestora li se aplică excepția prevăzută la articolul 11 din aceeași directivă.
Cu privire la contractele din 28 martie și 28 aprilie 1995, încheiate, de asemenea, între aceleași entități, reclamantul susține că, prin considerarea lor ca un contract unic și ca prelungire a contractului din 1989 și prin afirmarea faptului că acestea ar fi trebuit atribuie prin procedură deschisă, Comisia a săvârșit o eroare de apreciere. Acesta susține că, în realitate, este vorba despre două contracte încheiate la date diferite. Unul dintre ele a fost încheiat în urma unei proceduri restrânse, iar celălalt nu a atins pragul de valoare pentru a face obiectul procedurii prevăzute în directivă. În orice caz, ambele contracte au fost atribuite cu respectarea dreptului portughez, în condițiile în care Directiva 92/50 nu fusese transpusă în dreptul intern.
În sfârșit, cu privire la contractele încheiate de reclamant cu IDAD în 1999, deși admite că, pentru a determina valoarea respectivă a contractelor și eventuala incidență a regulilor procedurii deschise asupra acestora, Comisia le poate considera în mod global, reclamantul explică motivele care au dus la încheierea unor contracte distincte și susține că IDAD este un organism public, așadar o autoritate contractantă în sensul Directivei 92/50. Consideră că, în consecință, Comisia ar fi trebuit să ia în considerare aceste motive pentru a nu proceda la o corecție financiară de 100%. Potrivit reclamantului, această corecție încalcă principiul proporționalității.
____________