Language of document :

Recurs introdus la 16 decembrie 2021 de Republica Federală Germania împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 6 octombrie 2021 în cauza T-196/19, AZ/Comisia

(Cauza C-793/21 P)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Republica Federală Germania (reprezentanți: J. Möller și R. Kanitz, agenți)

Celelalte părți din procedură: AZ, Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 6 octombrie 2021 în cauza T-196/19, în măsura în care a respins acțiunea ca nefondată;

anularea Deciziei Comisiei din 28 mai 2018 privind schema de ajutor SA.34045 (2013/C) (ex 2012/NN) pusă în aplicare de Germania pentru consumatorii de energie electrică la sarcină de bază în temeiul articolului 19 din StromNEV, C(2018) 3166 final, pentru anii 2012 și 2013, în conformitate cu articolul 61 primul paragraf din Statutul Curții;

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurilor în fața Tribunalului și în fața Curții.

Motivele și principalele argumente

Recurenta invocă un motiv unic, întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE. Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că schema instituită prin articolul 19 alineatul (2) din Stromnetzentgeltverordnung (Ordonanța privind taxele de rețea pentru energia electrică, „Ordonanța StromNEV”) constituia un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.

În primul rând, Tribunalul a considerat în mod eronat, în cadrul aprecierii caracterului statal al taxelor de rețea, că existența unui cost obligatoriu în sarcina consumatorilor sau a clienților finali și controlul statului asupra fondurilor sau asupra gestionarilor acestor fonduri erau două elemente care „fac parte dintr-o alternativă”.

În al doilea rând, Tribunalul a considerat în mod eronat, în cadrul aprecierii existenței unui „cost obligatoriu în sarcina consumatorilor sau a clienților finali”, că relația dintre furnizorul de energie electrică și consumatorii finali de energie electrică era lipsită de relevanță. În plus, Tribunalul a luat în considerare în mod eronat obligația de percepere, iar nu obligația legală de plată a taxelor de rețea.

În al treilea rând, Tribunalul a considerat în mod eronat, în cadrul aprecierii existenței unui control statal sau a unei competențe de dispoziție a statului, că alocarea exclusivă a taxelor de rețea percepute nu excludea ca statul să poată dispune de aceste fonduri.

____________