Language of document :

Recurs introdus la 16 decembrie 2021 de Covestro Deutschland AG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 6 octombrie 2021 în cauza T-745/18, Covestro Deutschland AG/Comisia Europeană

(Cauza C-790/21 P)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Covestro Deutschland AG (reprezentanți: T. Hartmann, M. Kachel, D. Fouquet, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Republica Federală Germania

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

1.    anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 6 octombrie 2021 în cauza T-745/18 și anularea Deciziei Comisiei Europene din 28 mai 2018 privind schema de ajutor SA.34045 (2013/C) (ex 2012/NN), C(2018) 3166, pentru anii 2012 și 2013;

2.    cu titlu subsidiar, anularea hotărârii atacate și anularea în privința recurentei a deciziei în litigiu;

3.    cu titlu subsidiar față de capătul de cerere nr. 1, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal pentru anularea deciziei în litigiu;

4.    cu titlu subsidiar față de capătul de cerere nr. 2, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal pentru anularea în privința recurentei a deciziei în litigiu;

5.    obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă patru motive.

Primul și al doilea motiv: încălcarea dreptului de a fi ascultat și încălcarea obligației de motivare

În cadrul primelor două motive, recurenta susține că Tribunalul a încălcat dispoziții procedurale de drept al Uniunii, și anume dreptul recurentei de a fi ascultată și obligația Tribunalului de motivare a hotărârii. Ca urmare a acestor încălcări, Tribunalul concluzionează în mod eronat în sensul existenței unui ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.

Primul aspect al acestor două motive se întemeiază pe neluarea în considerare de către Tribunal, în cadrul analizei controlului de stat, a argumentației recurentei privind stabilirea cuantumului suprataxei prevăzute la articolul 19 alineatul (2) din Stromnetzentgeltverordnung (Ordonanța privind taxele de rețea pentru energia electrică, „Ordonanța StromNEV”) (punctul 8 din hotărârea atacată).

Al doilea aspect al acestor două motive se întemeiază pe neluarea în considerare de către Tribunal a argumentației recurentei în ceea ce privește stabilirea cuantumului suprataxei prevăzute la articolul 19 alineatul (2) din Ordonanța StromNEV (punctele 12, 94, 103, 129, 135 și 146 din hotărârea atacată).

Al treilea aspect al acestor două motive se întemeiază pe neluarea în considerare de către Tribunal a argumentației recurentei în ceea ce privește nerambursarea tuturor pierderilor de venituri și a tuturor costurilor care rezultă din acordarea de scutiri de la plata taxelor de rețea (punctele 130 și 143 din hotărârea atacată).

Al patrulea aspect al acestor două motive se întemeiază pe neluarea în considerare de către Tribunal, în cadrul analizei caracterului statal al resurselor, a argumentației recurentei privind nulitatea deciziei din 2011 a Bundesnetzagentur (punctele 107 și 125 din hotărârea atacată).

Al treilea motiv: încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE

În cadrul celui de al treilea motiv, recurenta susține în plus că Tribunalul a încălcat dispoziții de drept material al Uniunii atunci când a considerat că suprataxa prevăzută la articolul 19 alineatul (2) din Ordonanța StromNEV este un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE (punctele 78-145 din hotărârea atacată).

În primul rând, recurenta susține în această privință că, în cadrul analizei sale, Tribunalul a aplicat criterii eronate din punct de vedere juridic în materia ajutoarelor de stat, întrucât a considerat că suprataxa în litigiu constituia un avantaj. Tribunalul a reținut în mod eronat existența unui avantaj și nu a ținut seama de lipsa selectivității care decurge din natura cauzei și din economia Ordonanței StromNEV.

În al doilea rând, recurenta susține că Tribunalul a considerat în mod eronat că suprataxa prevăzută la articolul 19 alineatul (2) din Ordonanța StromNEV era un ajutor acordat prin intermediul resurselor de stat. În această privință, Tribunalul reține deja un punct de plecare eronat pentru aprecierea caracterului statal al resurselor și apreciază în mod greșit că există o sarcină obligatorie care arată caracterul statal al resurselor.

În al treilea rând, recurenta susține și că Tribunalul săvârșește o eroare de drept atunci când concluzionează că există un control de stat asupra resurselor care provin din suprataxa prevăzută la articolul 19 alineatul (2) din Ordonanța StromNEV.

Al patrulea motiv: încălcarea principiului nediscriminării

În sfârșit, al patrulea motiv al recurentei se întemeiază pe încălcarea principiului nediscriminării, întrucât, în primul rând, Tribunalul nu a ținut seama de diferența de tratament nelegală care rezultă din recuperarea ajutorului impusă prin decizia în litigiu a Comisiei în raport cu norma tranzitorie prevăzută la articolul 32 alineatul (7) din Ordonanța StromNEV din 2013, în al doilea rând, Tribunalul stabilește o distincție nelegală între consumatorii de energie electrică la sarcină de bază și, în al treilea rând, Tribunalul tratează nejustificat în același mod consumatorii anticiclici și consumatorii de energie electrică la sarcină de bază (punctele 192-210 din hotărârea atacată).

____________