Recurs introdus la 17 februarie 2014 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii din 11 decembrie 2013 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-130/11, Verile și Gjergji/Comisia

(cauza T-104/14 P)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Currall, D. Martin și G. Gattinara, agenți)

Celelalte părți din procedură: Marco Verile (Cadrezzate, Italia) și Anduela Gjergji (Bruxelles, Belgia)

Concluziile

Recurenta solicită Tribunalului:

anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 11 decembrie 2013 în cauza F-130/11, Verile și Gjergji/Comisia;

obligarea fiecărei părți la suportarea propriilor cheltuieli de judecată aferente prezentei proceduri;

obligarea domnului Verile și a domnului Gjergji la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii desfășurate în fața Tribunalului Funcției Publice.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă patru motive.

Primul motiv, întemeiat pe o încălcare a noțiunii de act care lezează, întrucât TFP ar fi considerat acțiunea în primă instanță ca admisibilă, calificând drept act care lezează propunerea făcută de Comisia persoanelor interesate cu privire la numărul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii care trebuie luat în considerare în cadrul transferului drepturilor lor de pensie în temeiul articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la Statutul funcționarilor Uniunii Europene. (cu privire la punctele 37-55 din hotărârea atacată)

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că TFP ar fi invocat din oficiu excepția de nelegalitate a dispozițiilor generale de aplicare privind transferul drepturilor de pensie, adoptate în 2011. Comisia arată că acest motiv nu a fost invocat expres de reclamanți în primă instanță și, în plus, nu a fost supus unei dezbateri în contradictoriu. (cu privire la punctele 72 și 73 din hotărârea atacată).Al treilea motiv, întemeiat pe erorile de drept săvârșite de TFP în interpretarea articolului 11 din anexa VIII la Statutul funcționarilor Uniunii Europene și a dispozițiilor privind transferul drepturilor de pensie (cu privire la punctele 74-98, 106, 109 și 110 din hotărârea atacată). Comisia arată că, întrucât a considerat că noțiunea „capital actualizat” vizată la articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII menționată este distinctă de noțiunea „echivalent actuarial”, vizată la articolul 11 alineatul (1) și definită la articolul 8 din anexa VIII menționată, TFP s-a limitat la o interpretare literală pentru a ajunge la concluzii care pot conduce la inegalități de tratament semnificative între funcționarii care au solicitat un transfer „in” și funcționarii care au solicitat un transfer „out” al drepturilor lor de pensie. Comisia susține că interpretarea făcută de TFP este incompatibilă atât cu

cerințele de echilibru financiar ale sistemului de pensii al Uniunii Europene , cât și cu dreptul de proprietate al funcționarilor care au solicitat un transfer „in”.Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că TFP ar fi săvârșit erori de drept atunci când a considerat că drepturile reclamanților în primă instanță în materie de transfer al drepturilor lor de pensie erau deja „integral constituite” în momentul intrării în vigoare a dispozițiilor generale de aplicare privind transferul drepturilor de pensie, adoptate în 2011, în măsura în care numai decizia finală privind sporul de bonificare ar defini drepturile de pensie transferate. (cu privire la punctele 99-108 din hotărârea atacată)