Cauza T‑103/14
Frucona Košice a.s.
împotriva
Comisiei Europene
„Ajutoare de stat – Accize – Remitere parțială a unei datorii fiscale în cadrul unui concordat – Decizie prin care ajutorul este declarat incompatibil cu piața internă și prin care se dispune recuperarea acestuia – Dreptul la apărare – Drepturi procedurale ale părților interesate – Criteriul creditorului privat – Sarcina probei”
Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a doua) din 16 martie 2016
1. Ajutoare acordate de state – Examinare de către Comisie – Procedură administrativă – Obligația Comisiei de a solicita părților în cauză să își prezinte observațiile – Excluderea părților în cauză de la beneficiul dreptului la apărare – Dreptul beneficiarului ajutorului de a fi asociat la procedură într‑o măsură adecvată
[art. 108 alin. (2) TFUE]
2. Acte ale instituțiilor – Revocare – Acte nelegale – Decizie prin care un ajutor de stat este declarat incompatibil cu piața comună – Adoptare a unei noi decizii – Obligația de redeschidere a unei proceduri oficiale de investigare – Lipsă – Reluarea procedurii de la momentul manifestării nelegalității
[art. 108 alin. (2) TFUE]
3. Ajutoare acordate de state – Procedură administrativă – Obligația de a asculta beneficiarul resurselor de stat cu privire la aprecierea juridică a Comisiei – Lipsă
(art. 108 TFUE)
4. Acțiune în anulare – Motive – Încălcarea unor norme fundamentale de procedură – Încălcarea dreptului la apărare – Nelegalitate subiectivă prin natură – Invocare doar de către statul membru în cauză
(art. 263 TFUE)
5. Acțiune în anulare – Motive – Încălcarea unor norme fundamentale de procedură – Examinare din oficiu de către instanță – Întindere – Excluderea oricărui motiv privind legalitatea pe fond a actului atacat
(art. 263 TFUE)
6. Ajutoare acordate de state – Noţiune – Intervenţie care are ca efect reducerea sarcinilor unei întreprinderi – Includere
[art. 107 alin. (1) TFUE]
7. Ajutoare acordate de state – Noţiune – Remiteri de datorii acordate de organisme publice în favoarea unei întreprinderi aflate în dificultate – Întreprindere supusă unei proceduri de concordat – Aplicarea criteriului creditorului privat – Alegere între mai multe proceduri – Criterii de evaluare a acestor proceduri de către Comisie, printre care durata lor – Sarcina probei care revine Comisiei
[art. 107 alin. (1) TFUE]
8. Ajutoare acordate de state – Noţiune – Apreciere potrivit criteriului creditorului privat – Aplicabilitatea criteriului creditorului privat – Stat care acționează altfel decât în calitatea sa de putere publică
[art. 107 alin. (1) TFUE]
9. Ajutoare acordate de state – Noţiune – Apreciere potrivit criteriului creditorului privat – Apreciere din perspectiva tuturor elementelor relevante ale operațiunii în litigiu – Posibilitate atât a unui stat membru, cât și a beneficiarului unui ajutor de a invoca criteriul creditorului privat – Sarcina probei
[art. 107 alin. (1) TFUE]
10. Acțiune în anulare – Competența instanței Uniunii – Substituirea unei motivări a unei decizii a unei instituții – Inadmisibilitate
(art. 263 și art. 264 TFUE)
11. Ajutoare acordate de state – Procedură administrativă – Obligațiile Comisiei – Examinare cu diligență și cu imparțialitate – Luare în considerare a elementelor celor mai complete și fiabile posibile
[art. 108 alin. (2) TFUE]
12. Ajutoare acordate de state – Decizia Comisiei – Aprecierea legalității în funcție de informațiile disponibile la momentul adoptării deciziei
[art. 108 alin. (2) TFUE]
13. Ajutoare acordate de state – Examinare de către Comisie – Criteriul creditorului privat – Apreciere economică complexă – Control jurisdicțional – Limite
[art. 107 alin. (1) TFUE]
14. Ajutoare acordate de state – Examinare de către Comisie – Posibilitatea Comisiei de a recurge la experți externi
[art. 107 alin. (1) TFUE]
15. Ajutoare acordate de state – Noţiune – Apreciere potrivit criteriului creditorului privat – Aplicabilitate independentă de forma avantajului – Caracter determinant al criteriului raționalității economice pentru un creditor privat a măsurii în cauză
[art. 107 alin. (1) TFUE]
1. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 52, 56, 69 și 77)
2. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 61 și 64)
3. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 70)
4. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 81 și 82)
5. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 84 și 85)
6. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 91 și 92)
7. Acordarea de către un creditor public a unor facilități de plată unei întreprinderi pentru o datorie pe care aceasta o are față de respectivul creditor constituie un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE dacă, ținând seama de avantajul economic acordat astfel, întreprinderea beneficiară nu ar fi putut obține în mod evident facilități comparabile cu cele ale unui creditor privat aflat într‑o situație cât mai apropiată de cea a creditorului public și care urmărește să obțină plata sumelor pe care i le datorează un debitor cu dificultăți de plată. Această apreciere se efectuează prin aplicarea, în principiu, a criteriului creditorului privat, care, atunci când este aplicabil, figurează printre elementele de care Comisia este obligată să țină seama pentru a stabili existența unui astfel de ajutor. Revine, așadar, Comisiei sarcina de a efectua o apreciere globală, ținând seama de orice alt element relevant în speță, care să îi permită să stabilească dacă întreprinderea beneficiară nu ar fi putut obține în mod evident facilități comparabile cu cele ale unui asemenea creditor privat. În această privință, trebuie considerată relevantă orice informație susceptibilă să influențeze în mod semnificativ procesul decizional al unui creditor privat suficient de prudent și de diligent, aflat într‑o situație cât mai apropiată de cea a creditorului public și care urmărește să obțină plata sumelor pe care i le datorează un debitor cu dificultăți de plată.
În cazul în care un creditor privat suficient de prudent și de diligent, aflat într‑o situație cât mai apropiată de cea a autorității fiscale, are alegerea între mai multe proceduri cu scopul de a obține plata sumelor care îi sunt datorate, acesta trebuie să evalueze avantajele și dezavantajele fiecăreia dintre procedurile menționate pentru a identifica alternativa cea mai avantajoasă. Procesul său decizional, influențat de o serie de factori, cum ar fi calitatea sa de creditor ipotecar, privilegiat sau ordinar, natura și conținutul eventualelor garanții de care dispune, aprecierea sa cu privire la posibilitățile de redresare a întreprinderii, precum și beneficiul care i‑ar reveni în caz de faliment, precum și riscurile ca pierderile să îi crească în continuare, poate fi influențat deopotrivă, în mod semnificativ, de durata procedurilor, amânând recuperarea sumelor datorate și putând afecta astfel, în cazul unor proceduri îndelungate, inclusiv valoarea lor.
Rezultă că Comisia trebuie, într‑un astfel de caz, să stabilească dacă, având în vedere acești factori, pentru a obține plata sumelor care îi erau datorate, un asemenea creditor privat în mod evident nu ar fi acceptat propunerea de concordat și trebuie să compare, în funcție de interesele unui creditor privat, avantajele și dezavantajele fiecăreia dintre respectivele proceduri, revenindu‑i sarcina probei privind îndeplinirea condițiilor de aplicare a criteriului creditorului privat.
(a se vedea punctele 93, 94, 131-139, 269 și 280)
8. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 94-96)
9. În materie de ajutoare de stat, dacă un stat membru invocă, în cursul procedurii administrative, criteriului creditorului privat, acestuia îi revine, în caz de îndoială, sarcina de a dovedi fără echivoc și pe baza unor elemente obiective și verificabile că măsura pusă în aplicare reiese din calitatea sa de operator economic. Dacă statul membru vizat prezintă Comisiei elemente de natura cerută, revine acesteia din urmă sarcina de a efectua o apreciere globală, ținând seama, pe lângă elementele furnizate de acest stat membru, de orice alt element pertinent care să îi permită să determine dacă măsura în discuție decurge din calitatea de operator economic sau din calitatea de putere publică a statului membru respectiv.
Nu rezultă totuși că, în ipoteza în care statul membru în cauză nu invocă criteriul creditorului privat și consideră că măsura în cauză constituie un ajutor de stat, Comisia poate, numai pentru acest motiv, să se dispenseze de orice examinare a criteriului menționat sau să îl considere inaplicabil.
Pe de altă parte, criteriul creditorului privat poate fi invocat de beneficiarul ajutorului pentru a demonstra că măsura în cauză nu constituie un ajutor de stat, acest criteriu nefiind nici o excepţie care nu se aplică decât la cererea unui stat membru, nici rezervat doar statului membru în cauză. Asemenea statului membru care invocă acest criteriu, atunci când beneficiarul ajutorului îl invocă, acestuia îi revine, în caz de îndoială, sarcina de a dovedi fără echivoc și pe baza unor elemente obiective și verificabile că măsura pusă în aplicare reiese din calitatea de operator economic a statului membru menționat.
Din moment ce beneficiarul invocă respectivul criteriu și prezintă documente în acest scop, revine Comisiei sarcina să verifice dacă documentele menționate corespund cerințelor stabilite de dreptul Uniunii și, în caz afirmativ, să efectueze o apreciere globală, luând în considerare, pe lângă elementele furnizate, orice alt element relevant care să îi permită să stabilească dacă măsura în cauză reiese din calitatea de operator economic sau din cea de putere publică a statului membru în cauză.
(a se vedea punctele 97, 98, 108-112, 115 și 118)
10. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 105 și 106)
11. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 141)
12. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 142)
13. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 144-147 și 270)
14. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 172 și 177)
15. În materie de ajutoare de stat, aplicabilitatea criteriului creditorului privat nu depinde de forma în care a fost acordat un avantaj, ci de calificarea măsurii adoptate drept o decizie luată de un operator privat. Determinantă în această privință este problema dacă măsura în cauză s‑a conformat unui criteriu de raționalitate economică, astfel încât și un creditor privat, care urmărește să își maximizeze șansele de a‑și acoperi creanța sau cel puțin cea mai mare parte a acestei creanțe, ar putea accepta să ia o astfel de măsură.
În aceste condiții, simplul fapt că o procedură de executare fiscală nu este accesibilă unui creditor privat pentru acoperirea creanței sale nu este de natură să împiedice analiza criteriului creditorului privat în vederea comparării acestei proceduri cu procedura de concordat. Astfel, această împrejurare nu împiedică să se verifice raționalitatea economică a deciziei luate de autoritatea fiscală locală de a supune o întreprindere unei proceduri de concordat implicând anularea unei datorii fiscale a acestei întreprinderi față de respectiva autoritate.
(a se vedea punctele 251 și 253)