Cauza T‑421/07

Deutsche Post AG

împotriva

Comisiei Europene

„Ajutoare de stat — Măsuri adoptate de autoritățile germane în favoarea Deutsche Post AG — Decizie de deschidere a procedurii prevăzute la articolul 88 alineatul (2) CE — Lipsa unei decizii definitive anterioare — Inadmisibilitate”

Sumarul hotărârii

Acțiune în anulare — Acte supuse căilor de atac — Acte care produc efecte juridice — Decizie a Comisiei de deschidere a procedurii oficiale de investigare a unei măsuri de stat în curs de aplicare însoțită de calificarea provizorie drept ajutor nou — Act supus căilor de atac — Decizie a Comisiei de deschidere a unei proceduri oficiale de investigare privind aceleași măsuri ca și cele care au făcut obiectul unei decizii de deschidere anterioare — Inadmisibilitate în cazul lipsei închiderii primei proceduri

[art. 87 alin. (1) CE, art. 88 alin. (2) și (3) CE și art. 230 CE; Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului, art. 7]

Nu constituie acte sau decizii susceptibile să facă obiectul unei acțiuni în anulare în sensul articolului 230 CE decât măsurile care produc efecte juridice obligatorii de natură a afecta interesele reclamantului, modificând în mod distinct situația juridică a acestuia. Aceasta este situația unei decizii de deschidere a procedurii oficiale de investigare a unui ajutor de stat, în cazul în care Comisia califică o măsură în curs de aplicare drept ajutor nou, și aceasta atât în cazul în care autoritățile statului membru în cauză consideră că măsura este un ajutor existent, cât și în cazul în care acestea contestă că măsura respectivă intră în domeniul de aplicare al articolului 87 alineatul (1) CE.

Astfel, o decizie de deschidere a procedurii oficiale de investigare cu privire la o măsură în curs de aplicare și calificată drept ajutor nou de către Comisie modifică în mod necesar conținutul juridic al măsurii în cauză, precum și situația juridică a întreprinderilor care beneficiază de aceasta, în special în ceea ce privește continuarea punerii în aplicare a măsurii menționate. De asemenea, o astfel de decizie ar putea fi invocată în fața unei instanțe naționale chemate să stabilească toate consecințele care decurg din încălcarea articolului 88 alineatul (3) ultima teză CE. În sfârșit, aceasta poate determina întreprinderile beneficiare ale măsurii să refuze în orice caz plăți noi sau avantaje noi sau să prevadă sumele necesare pentru eventuale compensații financiare ulterioare. Mediile de afaceri vor ține cont, în relațiile lor cu beneficiarii menționați, de situația juridică și financiară fragilizată a acestora din urmă.

În schimb, o astfel de decizie nu este susceptibilă să producă efecte juridice autonome și, prin urmare, nu poate constitui o decizie care ar putea face obiectul unei acțiuni în anulare, întrucât se referă la aceleași măsuri care au făcut obiectul unei decizii de deschidere anterioare, în măsura în care procedura oficială de investigare a acestor măsuri nu a fost închisă și în măsura în care, în cadrul acestei proceduri, Comisia a menționat deja că măsurile în litigiu puteau intra în domeniul de aplicare al interdicției prevăzute la articolul 87 alineatul (1) CE.

Astfel, într‑o asemenea situație, efectele juridice autonome aferente unei proceduri oficiale de investigare s‑au produs deja ca urmare a primei decizii de deschidere.

(a se vedea punctele 49-51, 61 și 63)