Recurs introdus la 17 decembrie 2021 de Infineon Technologies AG și Infineon Technologies Dresden GmbH & Co. KG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 6 octombrie 2021 în cauzele conexate T-233/19 și T-234/19, Infineon Technologies Dresden GmbH & Co. KG și Infineon Technologies AG/Comisia Europeană

(Cauza C-800/21 P)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurente: Infineon Technologies AG și Infineon Technologies Dresden GmbH & Co. KG (reprezentanți: L. Assmann și M. Peiffer, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Republica Federală Germania

Concluziile recurentelor

Recurentele solicită Curții:

anularea în întregime a Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 6 octombrie 2021 în cauzele conexate T-233/19 și T-234/19 (ECLI:EU:T:2021:647);

anularea Deciziei Comisiei Europene din 28 mai 2018 privind schema de ajutor SA.34045 (2013/C) (ex 2012/NN) pusă în aplicare de Germania pentru consumatorii de energie electrică la sarcină de bază în temeiul articolului 19 din StromNEV;

cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal;

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată aferente ambelor proceduri.

Motivele și principalele argumente

Prezenta procedură își are originea într-o scutire de la plata taxelor de rețea, în temeiul căreia recurentele au fost scutite, în anii 2012 și 2013, de la plata taxelor de rețea către operatorii de rețea pentru aprovizionările cu energie electrică din rețeaua generală (denumită în continuare „scutirea de la plata taxelor de rețea”).

Recurentele susțin că Tribunalul a statuat în hotărârea atacată că scutirea de la plata taxelor de rețea a fost finanțată prin intermediul resurselor de stat și, prin urmare, constituie un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE (punctul 111 din hotărârea atacată). Astfel, Tribunalul ar fi denaturat în mod fundamental noțiunea de ajutor de stat în sensul jurisprudenței Curții.

Scutirea de la plata taxelor de rețea ar fi fost finanțată prin suprataxa prevăzută la articolul 19 alineatul (2) din Stromnetzentgeltverordnung (Ordonanța privind taxele de rețea pentru energia electrică, „Ordonanța StromNEV”). Contrar celor statuate de Tribunal la punctul 97 din hotărârea atacată, aceasta nu ar fi o sarcină obligatorie în sensul jurisprudenței Curții, care ar putea fi un indiciu al caracterului statal al resurselor, în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.

Prin intermediul recursului, recurentele contestă în primul rând aplicarea dreptului european și susțin că Tribunalul ar fi apreciat în mod eronat dreptul național în raport cu criteriile dreptului european al ajutoarelor de stat (primul motiv de recurs). În realitate, scutirile de la plata taxelor de rețea nu au fost acordate prin intermediul resurselor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.

Din jurisprudența Curții ar reieși că există resurse de stat în acest sens numai dacă există o legătură suficient de directă cu bugetul de stat. Or, suprataxa în litigiu, prevăzută la articolul 19 alineatul (2) din Ordonanța StromNEV, nu ar avea o legătură suficient de directă cu bugetul statului german. Suprataxa menționată rămâne astfel o resursă privată, iar nu o resursă de stat, plătită de utilizatorii rețelei către operatorii de rețea.

În susținerea recursului, recurentele susțin și că Tribunalul a denaturat faptele întrucât nu a respectat conținutul și întinderea dreptului național (al doilea motiv de recurs).

____________