Acțiune introdusă la 6 ianuarie 2014 – Simet/Comisia

(Cauza T-15/14)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Simet SpA (Rossano Calabro, Italia) (reprezentanţi: A. Clarizia şi P. Clarizia, avocaţi)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea Deciziei Comisiei din 2 octombrie 2013 – C(2013) 6251 final – privind o procedură de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și a articolului 62 din Acordul privind Spațiul Economic European – Ajutor de stat SA.33.037 (2012/C) – Italia – Compensație plătită SIMET S.p.A. pentru prestarea de servicii de transport public în perioada 1987-2003;

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune este îndreptată împotriva Deciziei Comisiei Europene din 2 octombrie 2013 - C(2013) 6251 final, potrivit căreia compensațiile plătite în favoarea SIMET, acordate printr-o hotărâre a Consiglio di Stato italian și comunicate de autoritățile naționale, ar constitui un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, iar această măsură nu ar fi fost exceptată de la obligația de informare prealabilă prevăzută la articolul 17 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1191/69.

SIMET subliniază în această privință că litigiul soluționat de instanța națională privea repararea prejudiciului suferit de reclamantă din cauza nelegalităților care caracterizaseră actele emise de Ministerul infrastructurilor și transporturilor (MIT) în legătură cu exercitarea activităților de serviciu public de transport rutier interregional efectuate în perioada 1987-2003.

În susținerea concluziilor sale, reclamanta invocă patru motive.

Primul motiv întemeiat pe incompatibilitatea reglementării naționale în temeiul căreia MIT reglementase activitatea întreprinsă de SIMET, în perioada analizată în hotărârea Consiglio di Stato, cu Regulamentul (CEE) nr. 1191/69, care, în urma modificărilor introduse prin Regulamentul (CEE) n. 1893/91, interzicea statelor membre să supună întreprinderile care, precum SIMET, prestează servicii de transport interregional de persoane cu autobuze, vreunei obligații de serviciu public;

Al doilea motiv întemeiat pe faptul că, spre deosebire de ceea ce susține Comisia, SIMET era supusă unor obligații de serviciu public, întrucât actele unilaterale de concesionare adoptate de MIT pentru furnizarea de servicii interregionale de transport de pasageri cu autobuze, în conformitate cu cerințele prevăzute de reglementarea italiană, au eliminat în mod clar orice autonomie a SIMET în exercitarea propriei activități antreprenoriale, întrucât aceasta era în mod direct organizată și impusă de administrație;

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea principiilor în materia reparării prejudiciului suferit de persoane private ca urmare a încălcării dreptului Uniunii, principii în temeiul cărora, dacă o autoritate a unui stat membru adoptă, în cadrul competenței sale, o măsură administrativă contrară față de ceea ce prevede dreptul Uniunii, această autoritate are obligația de a-și asuma repararea prejudiciului suferit de destinatarul măsurii, având în vedere caracterul nelegal al acesteia;

Al patrulea motiv întemeiat pe faptul că, în orice caz, niciun ajutor de stat nu a fost acordat în favoarea SIMET, întrucât metoda de determinare a sumelor care îi sunt acordate cu titlu de reparare a prejudiciului, prin trimitere la criteriile prevăzute în Regulamentul (CEE) nr. 1191/69, pentru activitățile de transport rutier supuse obligațiilor de serviciu public pe care le-a exercitat în perioada 1987-2003, permite excluderea oricărui risc de supracompensare în favoarea SIMET, aceste sume reprezentând simpla contraprestație a costurilor suplimentare suportate de societate pentru îndeplinirea obligațiilor menționate, care i-au fost impuse în mod nelegal.