ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)

15 iulie 2011

Cauza T‑366/10 P

Luigi Marcuccio

împotriva

Comisiei Europene

„Recurs – Funcție publică – Funcționari – Răspundere extracontractuală – Restituirea cheltuielilor de judecată recuperabile – Excepția acțiunii paralele – Vicii de procedură – Dreptul la apărare – Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat”

Obiectul :      Recurs formulat împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 22 iunie 2010, Marcuccio/Comisia (F‑78/09), care vizează anularea acestei ordonanțe

Dispozitivul :      Respinge recursul. Domnul Luigi Marcuccio suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană în prezenta procedură.

Sumar

Procedură – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Procedură specială care exclude utilizarea unei acțiuni în răspundere

[art. 236 CE, Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 92 alin. (1), Statutul funcționarilor, art. 90 și 91]

Procedura specială, prevăzută la articolul 92 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, având ca obiect stabilirea cheltuielilor de judecată exclude revendicarea acelorași sume sau a unor sume cheltuite în același scop, în cadrul unei acțiuni în care este pusă în discuție răspunderea extracontractuală a Uniunii Europene. Aplicarea acestui principiu în cadrul unei acțiuni în care este pusă în discuție răspunderea extracontractuală a unei instituții a Uniunii în calitate de angajator al unui funcționar nu constituie o încălcare a articolelor 90 și 91 din statut, din moment ce raportul care există între părți, stabilit prin statut, este independent de faptul că legiuitorul a instituit în materie de stabilire a cheltuielilor de judecată o procedură specială prevăzută la articolul 92 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, care se aplică fără excepție acțiunilor în materie de funcție publică.

(a se vedea punctele 27, 30 și 31)

Trimitere la: Tribunal, 27 iunie 2001, X/Comisia, T‑214/00, RecFP, p. I‑A‑143 și II‑663, punctele 37 și 38