HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a patra)
16 martie 2016(*)
„Dumping – Importuri de sticlă solară originară din China – Taxă antidumping definitivă – Statutul de întreprindere care funcționează în condițiile economiei de piață – Articolul 2 alineatul (7) literele (b) și (c) a treia liniuță din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 – Denaturare importantă determinată de vechiul sistem de economie planificată – Avantaje fiscale”
În cauza T‑586/14,
Xinyi PV Products (Anhui) Holdings Ltd, cu sediul în Anhui (China), reprezentată de Y. Melin și de V. Akritidis, avocați,
reclamantă,
împotriva
Comisiei Europene, reprezentată de L. Flynn și de T. Maxian Rusche, în calitate de agenți,
pârâtă,
având ca obiect o cerere de anulare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 470/2014 al Comisiei din 13 mai 2014 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite la importurile de sticlă solară originară din Republica Populară Chineză (JO L 142, p. 1),
TRIBUNALUL (Camera a patra)
compus din domnul M. Prek, președinte, doamna I. Labucka (raportor) și domnul V. Kreuschitz, judecători,
grefier: domnul L. Grzegorczyk, administrator,
având în vedere faza scrisă a procedurii și în urma ședinței din 9 septembrie 2015,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei și regulamentul atacat
1 Reclamanta, Xinyi PV Products (Anhui) Holdings Ltd, este o societate stabilită în China, care fabrică în această țară și exportă în Uniunea Europeană sticla solară vizată de Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 470/2014 al Comisiei din 13 mai 2014 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite la importurile de sticlă solară originară din Republica Populară Chineză (JO L 142, p. 1, denumit în continuare „regulamentul atacat”).
2 Reclamanta are ca acționar unic societatea Xinyi Solar (Hong Kong) Ltd, stabilită în Hong Kong (China) (denumită în continuare „XSolarHK”), care este cotată la Bursa Hong Kong.
3 La 26 noiembrie 2013, Comisia Europeană a adoptat Regulamentul (UE) nr. 1205/2013 de instituire a unei taxe antidumping provizorii la importurile de sticlă solară originară din Republica Populară Chineză (JO L 316, p. 8, denumit în continuare „regulamentul provizoriu”).
4 Din regulamentul atacat rezultă că procedura în cadrul căreia a fost adoptat regulamentul provizoriu a fost deschisă la 28 februarie 2013 în urma unei plângeri depuse în numele unor producători reprezentând peste 25 % din producția totală de sticlă solară a Uniunii [considerentul (2) al regulamentului atacat].
5 Din regulamentul atacat rezultă de asemenea că, în urma comunicării faptelor și a considerentelor esențiale pe baza cărora s‑a decis instituirea unei taxe antidumping provizorii (denumită în continuare „comunicarea constatărilor provizorii”), mai multe părți interesate, printre care și reclamanta, au prezentat observații scrise prin care și‑au expus punctul de vedere cu privire la constatările provizorii [considerentul (4) al regulamentului atacat].
6 Comisia a continuat să caute și să verifice toate informațiile pe care le‑a considerat necesare pentru constatările sale definitive. Observațiile prezentate oral și în scris de către părțile interesate au fost examinate și, după caz, constatările provizorii au fost modificate [considerentul (5) al regulamentului atacat].
7 Ulterior, Comisia a informat toate părțile cu privire la faptele și la considerentele esențiale pe baza cărora a decis să instituie o taxă antidumping definitivă la importurile de sticlă solară originară din China și să perceapă definitiv sumele depuse cu titlu de taxă provizorie (denumită în continuare „comunicarea constatărilor definitive”). Părților li s‑a acordat un termen în cursul căruia au putut formula observații cu privire la constatările finale [considerentul (6) al regulamentului atacat].
8 Reclamanta a formulat la 21 mai 2013 o cerere de admitere la beneficiul statutului de întreprindere care funcționează în condițiile unei economii de piață (denumit în continuare „statutul de SEP”) și a depus la 6 iunie 2013 răspunsurile sale la chestionarul antidumping al Comisiei.
9 Reclamanta a răspuns la 21 iunie 2013 la scrisoarea Comisiei, care o invita să furnizeze informații suplimentare.
10 Informațiile transmise de reclamantă în formularul de cerere de acordare a statutului de SEP și răspunsurile acesteia la chestionarul Comisiei au făcut obiectul unei verificări la sediul chinez al reclamantei între 21 și 26 iunie 2013.
11 La sfârșitul lunilor iunie și iulie 2013, reclamanta a furnizat, de comun acord cu Comisia și conform solicitărilor acesteia din urmă, informații suplimentare.
12 Prin scrisoarea din 22 august 2013 (denumită în continuare „scrisoarea Comisiei din 22 august 2013”), Comisia a informat reclamanta că, în opinia sa, nu îi putea admite cererea de acordare a statutului de SEP, pentru simplul motiv că nu îndeplinea al treilea criteriu de acordare a acestui statut. Comisia a invitat reclamanta să își prezinte observațiile. În schimb, celelalte patru criterii de acordare a statutului de SEP au fost considerate îndeplinite de reclamantă.
13 În scrisoarea sa din 22 august 2013, Comisia a considerat cele ce urmează:
„Ancheta a revelat că [reclamanta] beneficiase de diferite avantaje fiscale în temeiul impozitului său pe venit, cum ar fi:
– programul «2 Free 3 Halve». Acest regim fiscal permite societăților cu capital străin să beneficieze de o scutire fiscală totală (0 %) timp de doi ani și următorii trei ani, de o cotă de impozitare de 12,5 % în loc de cota normală de impozitare de 25 %;
– regimul fiscal al întreprinderilor de înaltă tehnologie. În aplicarea acestui regim, societatea este supusă unei cote de impozitare reduse de 15 % în locul cotei normale de impozitare de 25 %. Această cotă de impozitare preferențială constituie o subvenție adaptabilă aproape permanent care ar putea viza de asemenea atragerea investițiilor la cote reduse, denaturând astfel concurența.
Se consideră că cotele reduse de impozitare procură avantaje financiare semnificative, astfel încât [reclamanta] nu a reușit să demonstreze că costurile sale de producție și situația sa financiară nu fac obiectul niciunei denaturări importante determinate de vechiul sistem de economie planificată […]
În consecință, Comisia propune respingerea cererii [reclamantei de a i se acorda statutul de] SEP.”
14 La 1 septembrie 2013, reclamanta și‑a prezentat observațiile, la care Comisia a răspuns în decizia sa finală prin care a dispus cu privire la cererea de acordare a statutului de SEP din 13 septembrie 2013 (denumită în continuare „scrisoarea Comisiei din 13 septembrie 2013”), care a confirmat respingerea cererii de acordare a statutului de SEP formulate de reclamantă.
15 În scrisoarea Comisiei din 13 septembrie 2013, Comisia a considerat, printre altele, cele ce urmează:
„Un regim de impozit pe venit care tratează anumite societăți sau anumite sectoare economice, considerate strategice de guvern, presupune ca acest regim fiscal să nu decurgă dintr‑o economie de piață, ci să rezulte, în plus, în principal dintr‑o planificare statală și poate, așadar, să se încadreze în cel de al treilea criteriu [prevăzut la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009]. Aplicarea unui regim de cotă de impozitare preferențial modifică valoarea profiturilor înainte de impozitare pe care societatea trebuie să le obțină pentru a fi atractivă pentru investitori […]
În această privință, trebuie amintit că [reclamantei] i se putea aplica cota redusă de impozitare (14,01 %) din moment ce putea cumula regimul fiscal al întreprinderilor de înaltă tehnologie cu un alt regim, mai precis programul «Two Free 3 Halve». Efectul combinat al acestora a fost o cotă semnificativ redusă față de cota normală (25 %) care putea în special să urmărească obiectivul de atragere a capitalurilor la cote reduse și să afecteze astfel situația financiară și economică de ansamblu a societății.
[…]
În final, susțineți că aprecierea Comisiei potrivit căreia regimul fiscal este adaptabil aproape permanent este nefondată. Argumentele dumneavoastră potrivit cărora cele două regimuri fiscale sunt limitate în timp au fost luate în considerare în mod corespunzător. Cu toate acestea, faptul că aceste două regimuri fiscale nu ar avea un caracter permanent nu poate să repună în discuție faptul […] că au vizat să afecteze situația economică și financiară a întreprinderii.”
16 În urma comunicării constatărilor provizorii și, ulterior, după comunicarea constatărilor definitive, reclamanta a susținut că Comisia a comis o eroare atunci când i‑a respins cererea de acordare a statutului de SEP. Acest argument fusese deja formulat în stadiul provizoriu și respins de Comisie în considerentele (43) și (47) ale regulamentului provizoriu [considerentul (32) al regulamentului atacat].
17 În consecință, constatările expuse în considerentele (34)-(47) ale regulamentului provizoriu, potrivit cărora toate cererile de acordare a statutului de SEP trebuiau respinse, au fost confirmate în regulamentul atacat [considerentul (34) al regulamentului atacat].
18 Considerentele (34)-(47) ale regulamentului provizoriu au următorul cuprins:
„(34) În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (b) din Regulamentul [(CE) nr. 1225/2009], în cazul anchetelor antidumping privind importurile din [China], valoarea normală se stabilește în conformitate cu articolul 2 alineatele (1)-(6) din Regulamentul [(CE) nr. 1225/2009] în cazul producătorilor exportatori despre care s‑a constatat că îndeplinesc criteriile enunțate la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază.
(35) Pe scurt și numai cu valoare indicativă, aceste criterii sunt descrise în continuare:
(1) deciziile economice se adoptă ca răspuns la condițiile pieței, fără intervenție semnificativă din partea statului, iar costurile reflectă valorile de piață;
(2) întreprinderile dispun de un set clar de documente contabile de bază care fac obiectul unui audit independent, în conformitate cu standardele internaționale de contabilitate și care sunt aplicate în toate cazurile;
(3) nu există denaturări semnificative provenind de la precedentul sistem de economie planificată;
(4) legislația privind falimentul și proprietatea asigură securitatea juridică și stabilitatea și
(5) operațiunile de schimb valutar se efectuează la cursul pieței.
(36) Zece societăți cooperante au solicitat aplicarea [statutului de SEP] în temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (b) din Regulamentul [(CE) nr. 1225/2009] și au răspuns la formularul de cerere de aplicare a [statutului de SEP] în termenele stabilite. În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (d) din Regulamentul [(CE) nr. 1225/2009], a fost efectuată o verificare a SEP la societățile care au fost incluse în eșantion[, printre care și reclamanta].
(37) Rezultatul este că, în ceea ce privește următoarele patru societăți sau grupuri de societăți, s‑a stabilit statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață:
— Societăți incluse în eșantion:
— […];
— [reclamanta] și [XSolarHK];
— […]
— Societate care face obiectul examinării individuale:
— […]
(38) Comisia a adunat toate informațiile considerate necesare și a verificat toate informațiile furnizate în cererile de aplicare a TEP la sediile întreprinderilor în cauză.
(39) În cazul părților afiliate, Comisia examinează dacă grupul de societăți afiliate, în ansamblu, îndeplinește condițiile pentru aplicarea TEP. Prin urmare, în cazul în care o filială sau orice altă societate afiliată solicitantului din [China] este implicată, direct sau indirect, în producția sau vânzarea produsului în cauză, examinarea TEP se efectuează cu privire la fiecare societate în parte, precum și la grupul de societăți ca întreg.
(40) În consecință, s‑au verificat cererile de aplicare a TEP depuse de patru producători‑exportatori (grupuri de societăți), compuși din unsprezece persoane juridice.
(41) Verificarea a stabilit că niciunul dintre cei patru producători‑exportatori (grupuri de societăți) care solicită aplicarea TEP nu îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din Regulamentul [(CE) nr. 1225/2009].
(42) […]
(43) [C]ei patru producători‑exportatori nu au reușit să demonstreze, nici individual, nici ca grup, că nu au fost supuși la denaturări semnificative provenind de la fostul sistem de economie planificată. În consecință, aceste societăți sau grupuri de societăți nu au îndeplinit criteriul 3 de aplicare a TEP. Mai exact, toți cei patru producători‑exportatori sau grupuri de producători‑exportatori au beneficiat de regimuri fiscale preferențiale.
(44) […]
(45) Comisia a comunicat rezultatele anchetei cu privire la aplicarea TEP societăților în cauză, autorităților din RPC și reclamantului, lansându‑le invitația să prezinte observații.
(46) Observațiile primite nu au fost în măsură să modifice constatările preliminare ale Comisiei. După consultarea statelor membre în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (c), tuturor solicitanților li s‑a comunicat individual și oficial, la 13 septembrie 2013, decizia finală a Comisiei cu privire la cererea lor de aplicare a TEP.
(47) În consecință, niciunul dintre cei patru producători‑exportatori sau grupuri de producători‑exportatori cooperanți din RPC care au solicitat aplicarea TEP nu a putut demonstra că îndeplinește toate criteriile menționate la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din Regulamentul [(CE) nr. 1225/2009] și, prin urmare, cererile lor de aplicare a TEP au fost respinse.”
Procedura și concluziile părților
19 Prin cererea depusă la grefa Tribunalului la 7 august 2014, reclamanta a introdus prezenta acțiune.
20 În cadrul fazei scrise a procedurii, Comisia a solicitat în duplică Tribunalului să adopte o măsură de organizare a procedurii, în temeiul articolului 64 din Regulamentul de procedură al Tribunalului din 2 mai 1991, pentru a i se cere reclamantei să demonstreze că obținuse acordul unei societăți destinatare a unui document anexat la memoriul în replică de a‑l depune, având în vedere că, în lipsa unui asemenea acord, acest document referitor la al patrulea motiv al acțiunii, întemeiat pe o încălcare a dreptului la apărare, trebuia retras din dosar.
21 Pe baza raportului judecătorului raportor, Tribunalul a decis deschiderea fazei orale a procedurii.
22 În temeiul articolului 64 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul de procedură din 2 mai 1991, Tribunalul a adresat părților întrebări cu solicitarea unui răspuns scris înainte de ședință.
23 Părțile au răspuns la aceste întrebări în termenele stabilite.
24 Prin scrisoarea adresată grefei Tribunalului la 8 septembrie 2015, reclamanta a depus în temeiul articolului 85 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului o copie a Comunicării din 12 decembrie 1997 a Comisiei către Consiliu și către Parlamentul European privind tratamentul fostelor țări care nu au economie de piață în procedurile antidumping și o propunere de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 384/96 al Consiliului privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene [COM(97) 677 final].
25 În aceeași zi, Tribunalul a comunicat Comisiei, în conformitate cu articolul 85 alineatul (4) din Regulamentul de procedură, proba depusă de reclamantă, precizându‑i că va putea lua poziție cu privire la documentul în cauză în ședință.
26 Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările orale adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 9 septembrie 2015.
27 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea regulamentului atacat în măsura în care o privește;
– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
28 Comisia solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
Cu privire la depunerea tardivă a unei probe
29 Astfel cum s‑a amintit la punctul 24 de mai sus, reclamanta a depus un document la grefa Tribunalului în ziua anterioară ședinței ca element nou de probă.
30 În ședință, Comisia a solicitat Tribunalului să nu includă în dosar acest document în temeiul articolului 85 alineatul (3) din Regulamentul de procedură.
31 În această privință, trebuie amintit că, potrivit articolului 85 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, „[cu] titlu excepțional, părțile principale mai pot depune sau propune probe înainte de închiderea fazei orale a procedurii sau înainte de decizia Tribunalului de a se pronunța fără parcurgerea fazei orale a procedurii, cu condiția ca întârzierea în depunerea sau propunerea de probe să fie justificată”.
32 În cauză, reclamanta nu a furnizat niciun element de natură să justifice întârzierea în prezentarea documentului în discuție.
33 Cu toate acestea, în cadrul litigiului delimitat de părți, deși nu trebuie să se pronunțe decât cu privire la cererea părților, instanța Uniunii nu poate fi ținută numai de argumentele invocate de părți în sprijinul pretențiilor lor, în caz contrar fiind în situația de a fi constrânsă, eventual, să își întemeieze decizia pe considerente juridice eronate (a se vedea Hotărârea din 5 octombrie 2009, Comisia/Roodhuijzen, T‑58/08 P, Rep., EU:C:2009:385, punctul 35 și jurisprudența citată).
34 În special, într‑un litigiu în care părțile se află pe poziții opuse în raport cu interpretarea și cu aplicarea unei dispoziții de drept al Uniunii, revine instanței Uniunii sarcina să aplice normele de drept relevante pentru soluționarea litigiului în cazul faptelor care îi sunt prezentate de părți. Astfel, în temeiul principiului iura novit curia, determinarea sensului legii nu intră în domeniul de aplicare al principiului liberei dispoziții a părților în raport cu litigiul (a se vedea Hotărârea Comisia/Roodhuijzen, punctul 33 de mai sus, EU:T:2009:385, punctul 36 și jurisprudența citată).
35 Or, documentul în cauză constituie un document pregătitor în vederea unei modificări a cadrului de reglementare aplicabil la momentul respectiv care se află la originea Regulamentului (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO L 343, p. 51, rectificare în JO 2010, L 7, p. 22, denumit în continuare „regulamentul de bază”). Astfel ar putea să facă parte dintre elementele de drept care trebuie luate în considerare pentru interpretarea, în special istorică, de către instanță a domeniului de aplicare al articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază.
36 Prin urmare, cererea Comisiei de a nu se depune documentul în cauză la dosar trebuie respinsă.
Cu privire la fond
37 În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive, dintre care primul este întemeiat pe o încălcare a articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază și susține că, în regulamentul atacat, Comisia a considerat în mod greșit că costurile sale de producție și situația sa financiară făceau obiectul unor denaturări importante, determinate de vechiul sistem de economie planificată, în sensul acestei dispoziții.
38 Cu titlu introductiv, trebuie arătat că, potrivit articolului 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, în cazul unor importuri care provin din țări care nu au economie de piață, prin derogare de la normele cuprinse la alineatele (1)-(6) ale aceluiași articol, valoarea normală se stabilește, în principiu, pe baza prețului sau a valorii construite într‑o țară terță care are economie de piață. Astfel, dispoziția menționată urmărește evitarea luării în considerare a prețurilor și a costurilor aplicate în țările care nu au economie de piață, dacă acești parametri nu reprezintă rezultanta normală a forțelor care se exercită asupra pieței (a se vedea Hotărârea din 19 iulie 2012, Consiliul/Zhejiang Xinan Chemical Industrial Group, C‑337/09 P, Rep., EU:C:2012:471, punctul 66 și jurisprudența citată).
39 Cu toate acestea, în temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază, în cazul anchetelor antidumping privind importurile care provin, printre altele, din China, valoarea normală se stabilește în conformitate cu articolul 2 alineatele (1)-(6) din regulamentul de bază pentru anumiți producători în cazul în care se stabilește, pe baza unor cereri documentate corespunzător prezentate de producătorul sau de producătorii respectivi care fac obiectul anchetei și în conformitate cu criteriile și cu procedurile prevăzute la același alineat (7) litera (c), că, în cazul acestui producător sau al acestor producători, prevalează condițiile economiei de piață în ceea ce privește fabricarea și vânzarea produsului similar în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea Consiliul/Zhejiang Xinan Chemical Industrial Group, punctul 38 de mai sus, EU:C:2012:471, punctul 67).
40 Introducerea în regulamentul de bază a articolului 2 alineatul (7) literele (b) și (c) a fost motivată de faptul că reformele întreprinse, în special în China, au modificat în mod fundamental economia acestei țări și au condus la apariția unor întreprinderi supuse condițiilor unei economii de piață, astfel încât această țară s‑a îndepărtat de sistemul economic care justificase recurgerea în mod sistematic la metoda țării similare (Hotărârea Consiliul/Zhejiang Xinan Chemical Industrial Group, punctul 38 de mai sus, EU:C:2012:471, punctul 68).
41 Cu toate acestea, întrucât, în pofida acestor reforme, China tot nu constituie o țară cu economie de piață pentru exporturile căreia să se aplice în mod automat normele prevăzute la articolul 2 alineatele (1)-(6) din regulamentul de bază, fiecărui producător care dorește să beneficieze de aceste norme îi revine sarcina, potrivit alineatului (7) litera (c) al aceluiași articol, de a furniza probe suficiente, astfel cum sunt specificate în această din urmă dispoziție, că își desfășoară activitatea în condițiile unei economii de piață (Hotărârea Consiliul/Zhejiang Xinan Chemical Industrial Group, punctul 38 de mai sus, EU:C:2012:471, punctul 69).
42 În acest scop, sarcina probei incumbă producătorului care dorește să beneficieze de statutul de SEP în temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază. Același alineat (7) litera (c) primul paragraf prevede că cererea prezentată de un astfel de producător trebuie să conțină probele suficiente, astfel cum sunt specificate în această din urmă dispoziție, ale faptului că acesta își desfășoară activitatea în condițiile unei economii de piață. Prin urmare, nu incumbă instituțiilor Uniunii sarcina de a dovedi că producătorul nu îndeplinește condițiile prevăzute pentru a beneficia de statutul menționat [Hotărârea din 2 februarie 2012, Brosmann Footwear (HK) și alții/Consiliul, C‑249/10 P, Rep., EU:C:2012:53, punctul 32].
43 În schimb, Consiliului Uniunii Europene și Comisiei le revine sarcina de a aprecia dacă elementele furnizate de producătorul respectiv sunt suficiente pentru a demonstra îndeplinirea criteriilor menționate la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază pentru a i se recunoaște beneficiul statutului de SEP, iar instanței Uniunii îi revine sarcina de a verifica dacă această apreciere nu este afectată de o eroare vădită [Hotărârea Brosmann Footwear (HK) și alții/Consiliul, punctul 42 de mai sus, EU:C:2012:53, punctul 32, și Hotărârea Consiliul/Zhejiang Xinan Chemical Industrial Group, punctul 38 de mai sus, EU:C:2012:471, punctul 70].
44 În speță, din termenii scrisorii Comisiei din 22 august 2013 reproduși la punctul 13 de mai sus, ai scrisorii Comisiei din 13 septembrie 2013 reproduși la punctul 15 de mai sus, precum și din considerentele (34)-(47) ale regulamentului provizoriu reproduse la punctul 18 de mai sus, la care regulamentul atacat a făcut trimitere în considerentul (34) al cărui conținut a fost reprodus la punctul 17 de mai sus, rezultă că reclamantei i s‑a refuzat acordarea statutului de SEP de către Comisie numai pentru motivul că ea nu dovedise că îndeplinea criteriul prevăzut la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază.
45 În temeiul acestei dispoziții, producătorul trebuie să prezinte probe suficiente de natură să demonstreze că își desfășoară activitatea în condițiile unei economii de piață, mai precis că „costurile [sale] de producție și situația [sa] financiară nu fac obiectul niciunei denaturări importante, determinate de vechiul sistem de economie planificată, mai ales în ceea ce privește amortizarea activelor, alte reduceri de valoare, barter sau plăți sub formă de compensare de datorii”.
46 Independent de cazurile de amortizare a activelor, de alte reduceri de valoare, de barter sau de plăți sub formă de compensare de datorii, care sunt evocate în regulamentul de bază numai cu titlu indicativ, astfel cum rezultă din utilizarea locuțiunii adverbiale „mai ales”, și care în orice caz nu sunt pertinente în prezenta cauză, dispoziția în discuție prevede o dublă condiție cumulativă care privește, pe de o parte, existența unei denaturări semnificative a costurilor de producție și a situației financiare a întreprinderii în cauză și, pe de altă parte, faptul că denaturarea respectivă este determinată de vechiul sistem de economie planificată.
47 În prezenta cauză, reclamanta critică Comisia pentru că a săvârșit o nelegalitate în regulamentul atacat atunci când a considerat printre altele că avantajele fiscale de care beneficiase constituiau denaturări determinate de sistemul de economie planificată în sensul articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază.
48 În acest sens, ea susține, în esență, că termenul „determinat” reflectă durabilitatea unui element preexistent, astfel cum ar reieși din evoluția cadrului juridic al Uniunii, și că nu se poate considera că avantajele respective fac parte dintr‑un sistem în care comerțul face obiectul unui monopol complet sau aproape complet și în care prețurile interne sunt stabilite de stat, cu alte cuvinte dintr‑o țară cu comerț de stat.
49 Dimpotrivă, avantajele fiscale în cauză nu ar avea nicio legătură cu un regim de economie centralizată și planificată din moment ce ar fi frecvente într‑un număr mare de economii de piață pentru atragerea investițiilor străine și pentru încurajarea anumitor activități. Această situație s‑ar regăsi în cadrul Uniunii, în special în lumina practicii Comisiei în materia ajutoarelor de stat sub formă de stimulente fiscale, astfel încât Comisia ar fi săvârșit o eroare vădită de apreciere atunci când a considerat în scrisoarea din 13 septembrie 2013 că un regim de impozit pe venit care favorizează anumite societăți sau anumite sectoare economice considerate strategice de guvern presupune că regimul fiscal în cauză nu este cel al unei economii de piață, ci se mai află sub influența strictă a planificării statale.
50 În ceea ce privește regimul fiscal preferențial pentru societățile cu participare străină, reclamanta susține că China dorea să atragă capitalurile și investițiile străine, ceea ce constituie un obiectiv perfect legitim, împărtășit de toate țările lumii, inclusiv majoritatea statelor membre ale Uniunii, printre care Irlanda, Țările de Jos și Belgia în mod special.
51 În opinia Comisiei, argumentele reclamantei se întemeiază pe o interpretare pur literală a articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază, ca și cum ar fi vorba despre o clauză de excludere a oricărui element moștenit din sisteme anterioare, în timp ce obiectul acestei dispoziții este de a ține seama, printr‑o abordare nuanțată, de tranziția Chinei către o economie de piață.
52 Mai întâi, cota redusă de impozitare a profiturilor societăților, de 15 % în loc de 25 % pentru întreprinderile de înaltă tehnologie, ar fi acordată în mod discreționar de administrația chineză, care ar fi obligată să ia în considerare al doisprezecelea plan cincinal în vigoare în China, care consideră energia solară fotovoltaică un sector strategic emergent, și această cotă redusă ar fi fost adoptată în cadrul executării planului național pentru dezvoltare științifică și tehnologică pe termen mediu și lung (2006-2020), astfel încât Comisia era îndreptățită să considere că acest avantaj fiscal era determinat de vechiul sistem de economie planificată.
53 Aceeași situație s‑ar regăsi și în cazul cotei reduse aplicabile societăților cu participare străină.
54 În continuare, Comisia susține în acest dublu context că nu și‑a întemeiat analiza pe simplul fapt că reclamanta beneficiase de un ansamblu de avantaje fiscale, ci mai curând pe elementul necontestat că un asemenea tratament favorabil se datora desemnării reclamantei ca întreprindere care aparține sectorului înaltei tehnologii și al noilor tehnologii și ca societate cu participare străină.
55 Ajutorul acordat de puterile publice chineze nu ar fi fost expresia unei politici orizontale care vizează, printre altele, îmbunătățirea condițiilor de mediu, susținerea dezvoltării regionale sau promovarea oricărui alt obiectiv de interes comun în contextul unei economii de piață, ci tocmai „întruchiparea unui sistem de economie planificată”.
56 Pe de altă parte, evocarea politicii fiscale a statelor membre de către reclamantă ar fi complet eronată din moment ce, dacă, desigur, anumite state membre acordă avantaje fiscale pentru activități determinate, aceste avantaje nu ar privi niciodată totalitatea veniturilor întreprinderilor în cauză și nu ar fi acordate pentru simplul motiv că investiția este străină.
57 În sfârșit, Comisia susține, în ceea ce privește reducerea impozitului pe profit de care beneficiază întreprinderile din sectorul înaltei tehnologii și al noilor tehnologii, că nu s‑a întemeiat pe faptul că această măsură era legată de planurile cincinale instituite de China, pentru a reține că reclamanta nu îndeplinise sarcina probei care îi revenea în ceea ce privește cel de al treilea criteriu de acordare a statutului de SEP. Cu toate acestea, faptul că măsura își are originea în planurile cincinale ar fi fost un indiciu pertinent care, combinat cu alte elemente cum ar fi statutul Chinei de țară care nu are economie de piață, statutul privilegiat al sectorului din care face parte reclamanta, natura și domeniul de aplicare ale regimurilor fiscale în cauză și lipsa unei probe contrare, ar fi determinat‑o să rețină că aceste regimuri erau de natură să provoace denaturări.
58 Reclamanta nu ar ține seama de distincția esențială care există între susținerea unei activități determinate și susținerea ansamblului activităților exercitate de o întreprindere care aparține unui sector pe care statul a decis să îl privilegieze în raport cu toate celelalte. Or, tratamentul fiscal favorabil de care a beneficiat reclamanta ar face parte din această din urmă categorie și nu s‑ar regăsi în măsurile adoptate într‑o economie de piață.
59 În această privință, trebuie amintit că, în domeniul politicii comerciale comune și în special în domeniul măsurilor de protecție comercială, instituțiile Uniunii dispun de o largă putere de apreciere datorită complexității situațiilor economice și politice pe care trebuie să le examineze. Controlul jurisdicțional cu privire la o asemenea apreciere trebuie să se limiteze astfel la verificarea respectării normelor de procedură, a exactității materiale a faptelor reținute pentru efectuarea alegerii contestate, a lipsei unei erori vădite în aprecierea acestor fapte sau a lipsei unui abuz de putere. În mod similar trebuie procedat în ceea ce privește situațiile de fapt, de ordin juridic și politic, care se manifestă în țara respectivă și pe care instituțiile Uniunii trebuie să le evalueze pentru a stabili dacă un exportator acționează în condițiile pieței fără intervenția semnificativă a statului și poate, prin urmare, să beneficieze de acordarea statutului de SEP. Cu toate acestea, deși, în domeniul măsurilor de protecție comercială și în special al măsurilor antidumping, instanța Uniunii nu poate interveni în aprecierea rezervată autorităților Uniunii, îi revine totuși sarcina să se asigure că instituțiile au ținut cont de toate împrejurările relevante și că au evaluat elementele dosarului cu toată diligența necesară [a se vedea Hotărârea din 18 septembrie 2012, Since Hardware (Guangzhou)/Consiliul, T‑156/11, Rep., EU:C:2012:431, punctele 182-184 și jurisprudența citată].
60 În acest sens, s‑a statuat, în ceea ce privește caracterul de excepție al articolului 2 alineatul (7) literele (b) și (c) din regulamentul de bază, că cerința unei interpretări stricte nu poate permite instituțiilor să interpreteze și să aplice această dispoziție într‑un mod incompatibil cu conținutul și cu finalitatea acesteia (Hotărârea Consiliul/Zhejiang Xinan Chemical Industrial Group, punctul 38 de mai sus, EU:C:2012:471, punctul 93).
61 Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, aspectul pe care Tribunalul trebuie să îl soluționeze în cadrul aprecierii sale cu privire la primul motiv al acțiunii este acela dacă, după cum susține reclamanta, Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere atunci când a respins argumentele pe care ea le‑a invocat pentru a demonstra că costurile sale de producție și situația sa financiară nu făceau obiectul niciunei denaturări determinate de vechiul sistem de economie planificată, pentru a i se acorda statutul de SEP, în pofida regimurilor fiscale în cauză de care a beneficiat.
62 Or, în această privință, trebuie să se considere că aprecierea Comisiei este vădit eronată.
63 Astfel, trebuie subliniat că avantajele determinate de o economie planificată în sensul articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază nu pot să vizeze orice avantaj procurat de autoritățile competente chineze, în caz contrar repunându‑se în discuție efectul util și caracterul ilustrativ ale exemplelor prevăzute în această dispoziție.
64 Din modul de redactare a articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază rezultă că denaturările situației financiare a întreprinderilor trebuie să fie determinate de vechiul sistem de economie planificată. Diferitele versiuni lingvistice ale regulamentului de bază confirmă că termenul „determinat” – printre altele „carried over” în engleză, „infolge” în germană, „voortvloeien” în neerlandeză și „derivanti” în italiană – înseamnă că vechiul sistem de economie planificată trebuie să fi atras sau să fi condus la denaturările în cauză. Prin urmare, avantajele care se află la originea denaturărilor invocate nu pot să vizeze orice avantaj procurat de autoritățile competente chineze, ci numai pe acela care decurge din vechiul sistem de economie planificată.
65 Or, nu se poate considera că avantajele fiscale în cauză sunt determinate de un vechi sistem de economie planificată, în sensul că ar rezulta din acesta sau ar fi urmarea acestuia.
66 Astfel, este de notorietate că unele țări cu economie de piață acordă de asemenea avantaje fiscale întreprinderilor sub forma unor scutiri fiscale pentru o anumită perioadă sau a unei cote de impozit reduse, astfel cum rezultă de altfel din jurisprudența Curții în materie de ajutoare de stat, în special din Hotărârea din 29 ianuarie 1998, Comisia/Italia (C‑280/95, Rec., EU:C:1998:28, punctul 2), din Hotărârea din 21 martie 2002, Spania/Comisia (C‑36/00, Rec., EU:C:2002:196, punctul 4), sau din Hotărârea din 28 iulie 2011, Diputación Foral de Vizcaya și alții/Comisia (C‑471/09 P-C‑473/09 P, EU:C:2011:521, punctul 6).
67 Argumentele invocate de Comisie, întemeiate pe caracterul excepțional și pe legalitatea suspectă a acestor regimuri în raport cu dreptul Uniunii, nu pot să repună în discuție existența unor regimuri fiscale asemănătoare celor în cauză având în vedere faptul că regimuri fiscale comparabile au fost adoptate în contextul unei economii de piață. Astfel, deși unele avantaje fiscale precum cote de impozitare reduse, care presupun o intervenție a statului, sunt susceptibile să orienteze comportamentul întreprinderilor într‑o direcție diferită de cea rezultată din forțele existente într‑o economie de piață, trebuie să se constate că astfel de măsuri există de asemenea în țări cu economii de piață. Astfel, existența în sine a unor asemenea măsuri nu este suficientă pentru calificarea acestora ca fiind determinate de o economie planificată.
68 Această apreciere nu poate fi repusă în discuție de argumentele susținute de Comisie în înscrisurile sale și în ședință.
69 Mai întâi, argumentul întemeiat pe legătura indirectă a avantajelor fiscale în cauză cu diferite planuri puse în aplicare în China decurge dintr‑un formalism excesiv, întrucât existența planurilor respective nu presupune în mod necesar că regimurile menționate erau determinate de vechea economie planificată din China, cu excepția cazului în care se consideră că toate măsurile adoptate în China și care au legături cu un plan sunt determinate de vechea sa economie planificată, ceea ce ar lipsi articolul 2 alineatul (7) literele (b) și (c) din regulamentul de bază de efect util.
70 În continuare, pentru a respinge argumentul Comisiei întemeiat pe caracterul pretins neorizontal al avantajelor fiscale în cauză și pe caracterul pretins discreționar al acordării acestora, este suficient să se sublinieze că, în ședință, reclamanta a arătat în mod clar că avantajele respective nu erau acordate de autoritățile competente pe o bază discreționară, ci din moment ce erau întrunite condițiile lor obiective de acordare, mai precis apartenența întreprinderii în cauză la sectorul înaltelor tehnologii sau originea străină a capitalului său.
71 Indiferent de situație, rezultă din articolul 28 din Corporate income tax law of the Peoples’s Republic of China (Legea Republicii Populare Chineze privind impozitul pe veniturile întreprinderilor) și din articolul 93 din modalitățile sale de aplicare că avantajele fiscale acordate întreprinderilor care aparțin sectorului înaltelor tehnologii precum reclamanta, ceea ce Comisia nu contestă, sunt impozitate numai dacă sunt reunite anumite condiții obiective, mai precis, printre altele, ca întreprinderile în cauză să își desfășoare activitatea în sectorul noilor tehnologii avansate, să fie titulari de drepturi de proprietate intelectuală, ca produsele sau serviciile lor să facă parte din sfera sectoarelor înaltei tehnologii susținute în mod specific de stat, ca costurile de cercetare și de dezvoltare să atingă un anumit procentaj din cheltuielile totale, ca veniturile generate de produsele sau serviciile respective să atingă un anumit procentaj din totalitatea veniturilor lor și ca numărul tehnicienilor lor să reprezinte un anumit procentaj din ansamblul salariaților.
72 De asemenea, rezultă și din articolul 27 din Corporate income tax law of the Peoples’s Republic of China și din articolul 88 din modalitățile sale de aplicare că avantajele fiscale acordate întreprinderilor al căror capital este deținut de investitori străini precum reclamanta, ceea ce Comisia nu contestă, sunt impozitate numai dacă sunt reunite anumite condiții obiective, mai precis, printre altele, ca întreprinderile în cauză să își desfășoare activitatea în proiecte privind protecția mediului în domeniul energiei sau al conservării resurselor acvatice cum ar fi inovația tehnologică în vederea economiilor de energie și a reducerii anumitor emisii.
73 Astfel, avantajele fiscale în cauză au fost acordate reclamantei întrucât făcea parte dintr‑o categorie de întreprinderi, iar nu cu titlu personal pe o bază discreționară, ceea ce Comisia a recunoscut de altfel în ședință.
74 În această privință, Comisia nu poate să fie convingătoare susținând că regimurile fiscale în cauză nu urmăresc obiective legitime cum ar fi protecția mediului, sănătatea publică sau dezvoltarea regională.
75 Astfel, nu se poate contesta că susținerea anumitor sectoare de activitate precum înaltele tehnologii, considerate strategice pentru o țară dată, constituie un obiectiv legitim într‑o economie de piață, independent de problema legalității măsurilor în cauză în raport, în special, cu dreptul Uniunii în materia ajutoarelor de stat.
76 Nu se poate considera nici că obiectivul de atragere a investițiilor străine este determinat de un vechi sistem de economie planificată, din moment ce, pe de o parte, un astfel de obiectiv este urmărit de numeroase țări care au o economie de piață și, pe de altă parte, un asemenea obiectiv este antinomic, cel puțin teoretic, cu un mod de organizare economică întemeiat pe proprietatea colectivă sau de stat a întreprinderilor supuse unor obiective de producție definite de un plan centralizat, ceea ce caracterizează un sistem de economie planificată.
77 În sfârșit, nici argumentul Comisiei potrivit căruia avantajele fiscale în cauză au avut o incidență nu doar asupra costurilor legate direct de obiectivul urmărit, ci asupra ansamblului rezultatului financiar al reclamantei și, așadar, asupra situației sale economice globale nu poate fi primit.
78 Astfel, un asemenea argument, considerând chiar că ar fi fondat, poate fi invocat în mod util numai în raport cu importanța denaturării costurilor de producție și a situației financiare ale reclamantei, în sensul articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază, dar nu pentru a considera că denaturarea respectivă este determinată de vechea economie planificată, în speță cea a Chinei, în sensul aceleiași dispoziții.
79 În consecință, trebuie să se statueze că Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere atunci când a considerat, în pofida elementelor invocate de reclamantă în acest sens, că costurile de producție și situația financiară ale acesteia din urmă făceau obiectul unei denaturări determinate de vechiul sistem de economie planificată, pentru a‑i refuza acordarea statutului de SEP.
80 Prin urmare, regulamentul atacat trebuie anulat în ceea ce o privește pe reclamantă, fără să fie necesară examinarea celorlalte trei motive invocate în susținerea acțiunii, și, prin urmare, nici pronunțarea cu privire la cererea Comisiei având ca obiect dispunerea unei măsuri de organizare a procedurii, această cerere având legătură numai cu examinarea celui de al patrulea motiv al acțiunii.
Cu privire la cheltuielile de judecată
81 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Comisia a căzut în pretenții, se impune ca, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, să fie obligată să suporte și cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă, conform concluziilor acesteia.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a patra)
declară și hotărăște:
1) Anulează Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 470/2014 al Comisiei din 13 mai 2014 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite la importurile de sticlă solară originară din Republica Populară Chineză, în ceea ce privește Xinyi PV Products (Anhui) Holdings Ltd.
2) Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 16 martie 2016.
Semnături