Cauza T‑182/10

Associazione italiana delle società concessionarie per la costruzione e l’esercizio di autostrade e trafori stradali (Aiscat)

împotriva

Comisiei Europene

„Ajutoare de stat – Concesionare directă a lucrărilor de construire și de gestiune ulterioară ale unei porțiuni de autostradă – Decizie de clasare a plângerii – Acțiune în anulare – Act supus căilor de atac – Calitate procesuală activă – Afectare individuală – Admisibilitate – Noțiunea de ajutor – Resurse de stat”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a patra) din 15 ianuarie 2013

1.      Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Acte care pot fi atacate de autorul unei plângeri prin care se denunță un ajutor de stat – Scrisoare a Comisiei prin care autorul plângerii este informat cu privire la inexistența unor motive suficiente pentru examinarea cazului – Decizie în sensul articolului 4 din Regulamentul nr. 659/1999 – Act atacabil

[art. 108 alin. (2) și (3) TFUE și art. 263 TFUE; Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului, art. 4, art. 13 și art. 20 alin. (2)]

2.      Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Decizie a Comisiei prin care nu s‑a reținut calificarea drept ajutor de stat pentru o măsură națională fără deschiderea unei proceduri oficiale de investigare – Acțiune a părților în cauză în sensul articolului 108 alin. (2) TFUE – Admisibilitate – Condiții – Distincție între acțiunile prin care se urmărește conservarea drepturilor procedurale și acțiunile prin care se contestă temeinicia deciziei Comisiei

[art. 108 alin. (2) și (3) TFUE și art. 263 alin. (4) TFUE]

3.      Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Decizie în materia ajutoarelor de stat – Acțiune a unei asociații care are sarcina de a apăra interesele colective ale unor întreprinderi – Admisibilitate – Condiții

[art. 108 alin. (2) și (3) TFUE și art. 263 alin. (4) TFUE]

4.      Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Decizie în materia ajutoarelor de stat – Acțiune a unei asociații care are sarcina de a apăra interesele colective ale unor întreprinderi – Admisibilitate – Necesitatea unei împuterniciri specifice întocmite de întreprinderile membre – Lipsă

[art. 108 alin. (2) și (3) TFUE și art. 263 alin. (4) TFUE]

5.      Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Decizie în materia ajutoarelor de stat – Întreprindere concurentă întreprinderii beneficiare a ajutorului – Dreptul la o cale de atac – Condiții – Acțiune a unei asociații care acționează în interesul colectiv al membrilor săi – Afectare individuală a membrilor asociației – Control jurisdicțional – Întindere

[art. 108 alin. (2) și (3) TFUE și art. 263 alin. (4) TFUE]

6.      Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Decizie în materia ajutoarelor de stat – Întreprindere concurentă întreprinderii beneficiare a ajutorului – Dreptul la o cale de atac – Condiții – Acțiune a unei asociații care acționează în interesul colectiv al membrilor săi – Demonstrare a afectării substanțiale a poziției concurențiale a acestora – Apreciere

[art. 108 alin. (2) și (3) TFUE și art. 263 alin. (4) TFUE]

7.      Ajutoare acordate de state – Noțiune – Ajutoare care provin din resurse ale statului – Finanțarea construcției unei secțiuni de autostradă printr‑o majorare a taxei de trecere pe alte secțiuni de autostradă – Sume care circulă direct și exclusiv între societățile private care exploatează secțiunile în discuție – Excludere

[art. 107 alin. (1) TFUE]

1.      Examinarea unei plângeri în materie de ajutoare de stat determină în mod necesar deschiderea fazei preliminare de examinare pe care Comisia este obligată să o încheie prin adoptarea unei decizii în temeiul articolului 4 din Regulamentul nr. 659/1999 referitor la aplicarea articolului 88 CE. În ipoteza în care Comisia reține, în urma examinării unei plângeri, că o anchetă nu permite constatarea existenței unui ajutor de stat, aceasta refuză în mod implicit să inițieze procedura oficială de investigare, măsură care este imposibil să fie calificată drept o simplă măsură provizorie. Astfel, odată ce autorul plângerii a depus observații suplimentare în urma unei prime scrisori a Comisiei care îl informa, conform articolului 20 alineatul (2) a doua teză din Regulamentul nr. 659/1999, că ea consideră că nu există suficiente motive pentru examinarea cazului, Comisia este obligată conform articolului 13 alineatul (1) din acest regulament să încheie faza preliminară de examinare prin adoptarea unei decizii în temeiul articolului 4 alineatul (2), (3) sau (4) din acest regulament, și anume, o decizie care constată inexistența ajutorului, o decizie de a nu ridica obiecții sau o decizie de deschidere a procedurii oficiale de investigare. În plus, pentru a determina dacă un act al Comisiei constituie o astfel de decizie, trebuie să se țină cont numai de substanța acestuia, iar nu de faptul că îndeplinește sau nu îndeplinește anumite cerințe formale, în caz contrar, Comisia s‑ar putea sustrage controlului instanței prin simpla nerespectare a unor asemenea cerințe formale.

Obligația Comisiei de a adopta o decizie la finalul fazei preliminare de examinare sau calificarea juridică a reacției sale la o plângere este subordonată unei condiții referitoare la calitatea informațiilor furnizate de autorul plângerii, și anume relevanța și caracterul detaliat ale acestora. Prin urmare, nivelul de calitate slab al informațiilor furnizate în susținerea unei plângeri nu poate dispensa Comisia de obligația de a iniția faza preliminară de examinare și nici să încheie această examinare prin decizie în temeiul articolului 4 din Regulamentul nr. 659/1999. O astfel de interpretare nu îi impune o obligație de examinare excesivă în cazurile în care informațiile furnizate de autorul plângerii sunt vagi sau privesc un domeniu foarte vast.

Rezultă de aici că în cazul în care Comisia și‑a precizat în mod clar poziția în sensul că, în opinia acesteia, măsurile denunțate de autorul plângerii nu constituiau un ajutor de stat, decizia atacată trebuie calificată drept decizie adoptată în temeiul articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 659/1999, potrivit căruia, „[î]n cazul în care, după o examinare preliminară, Comisia constată că măsura notificată nu constituie un ajutor, ea consemnează acest lucru printr‑o decizie”. O astfel de decizie este un act care poate face obiectul unei căi de atac.

(a se vedea punctele 27-31 și 33)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 40-43)

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 48)

4.      Nu este necesar ca o asociație ale cărei atribuții statutare includ apărarea intereselor membrilor săi să dispună în plus de un mandat sau de o împuternicire specifice, întocmite de membrii ale căror interese le apără, pentru a i se recunoaște calitatea procesuală activă în fața instanțelor Uniunii. De asemenea, în măsura în care introducerea unei acțiuni în fața instanțelor Uniunii este acoperită de atribuțiile statutare ale unei astfel de asociații, faptul că unii dintre membrii săi s‑ar putea dezice ulterior de formularea unei acțiuni particulare nu este de natură să elimine interesul său de a exercita acțiunea.

(a se vedea punctele 53 și 54)

5.      În cadrul unei acțiuni în anulare introduse de o asociație care acționează în interesul colectiv al membrilor săi împotriva unei decizii în materie de ajutoare de stat, nu este de competența instanței Uniunii, în stadiul admisibilității, să se pronunțe în mod definitiv cu privire la raporturile de concurență dintre membrii asociației respective și întreprinderea beneficiară a subvenției. În acest context, numai asociația trebuie să indice în mod pertinent motivele pentru care pretinsul ajutor este susceptibil să lezeze interesele legitime ale unuia sau mai multor membri ai săi, afectând în mod substanțial poziția acestora pe piața relevantă.

(a se vedea punctul 60)

6.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 61, 64-66, 69, 78 și 79)

7.      Numai avantajele acordate direct sau indirect din resurse de stat pot constitui ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE. Această dispoziție cuprinde toate mijloacele pecuniare pe care autoritățile publice le pot utiliza în mod efectiv pentru a susține anumiți operatori economici, fără a fi relevant dacă aceste mijloace aparțin sau nu aparțin în mod permanent patrimoniului statului. În consecință, chiar dacă sumele aferente măsurii în cauză nu sunt permanent în posesia autorităților publice, faptul că rămân în mod constant sub control public și, așadar, la dispoziția autorităților naționale competente este suficient pentru calificarea acestora drept resurse de stat.

În cazul în care sumele în discuție circulă direct și exclusiv între societăți private, fără ca vreun organism public să dobândească, fie și temporar, posesia sau controlul asupra acestora, nu este vorba despre resurse de stat. Această situație se regăsește atunci când, în cadrul finanțării realizării unei secțiuni de autostradă prin majorarea taxei de trecere pe alte secțiuni, sumele care corespund produsului majorării taxei de trecere sunt plătite direct concesionarului secțiunii de autostradă în discuție, de către alți concesionari, în calitate de societăți private.

(a se vedea punctele 103-105)