Cauza T‑262/10

Microban International Ltd și

Microban (Europe) Ltd

împotriva

Comisiei Europene

„Sănătate publică – Lista aditivilor care pot fi utilizați la fabricarea materialelor și a obiectelor din material plastic destinate să intre în contact cu produsele alimentare – Retragere de către solicitantul inițial a cererii de includere a unui aditiv pe listă – Decizie a Comisiei de a nu include substanța 2,4,4’-tricloro-2’-hidroxidifenil eter pe listă – Acțiune în anulare – Admisibilitate – Act normativ – Afectare directă – Inexistența unor măsuri de executare – Temei juridic”

Sumarul hotărârii

1.      Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Noțiunea de act normativ în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE – Orice act cu aplicabilitate generală, cu excepția actelor legislative

(art. 263 al patrulea paragraf TFUE)

2.      Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Afectare directă – Criterii

(art. 230 al patrulea paragraf CE; art. 263 al patrulea paragraf TFUE)

3.      Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct – Decizie a Comisiei privind neincluderea unui aditiv pe lista aditivilor autorizați prevăzută de Directiva 2002/72 – Acțiune formulată de întreprinderi care utilizează aditivul în cauză pentru fabricarea produselor acestora – Admisibilitate

(art. 263 al patrulea paragraf TFUE)

4.      Apropierea legislațiilor – Materiale și obiecte destinate să intre în contact cu produse alimentare – Decizie a Comisiei privind neincluderea unui aditiv pe lista aditivilor autorizați prevăzută de Directiva 2002/72 – Temei juridic – Articolul 11 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1935/2004 – Inadmisibilitate

[Regulamentul nr. 1935/2004 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 11 alin. (3); Directiva 2002/72 a Comisiei]

5.      Apropierea legislațiilor – Materiale și obiecte destinate să intre în contact cu produse alimentare – Decizie a Comisiei privind neincluderea unui aditiv pe lista aditivilor autorizați prevăzută de Directiva 2002/72 – Adoptarea deciziei ca urmare a retragerii de către solicitantul inițial a cererii de includere

(Regulamentul nr. 1935/2004 al Parlamentului European și al Consiliului, Directiva 2002/72 a Comisiei)

1.      Noțiunea de act normativ în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE trebuie înțeleasă ca vizând orice act cu aplicabilitate generală, cu excepția actelor legislative.

În această privință, Decizia Comisiei privind neincluderea unui aditiv pe lista aditivilor care, conform Directivei 2002/72 privind materialele și obiectele din material plastic destinate să vină în contact cu produsele alimentare, pot fi utilizați la fabricarea unor astfel de materiale și obiecte, adoptată în temeiul articolului 11 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1935/2004 privind materialele și obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare și de abrogare a Directivelor 80/590 și 89/109, constituie un act normativ în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE. Astfel, o asemenea decizie este adoptată de Comisie în exercitarea unor competențe de executare, iar nu în exercitarea unor competențe legislative. În plus, din moment ce se aplică tuturor persoanelor fizice sau juridice a căror activitate constă în producerea și/sau comercializarea aditivului respectiv, precum și a obiectelor și a materialelor care conțin această substanță, decizia menționată are o aplicabilitate generală, întrucât se aplică unor situații determinate în mod obiectiv și produce efecte juridice în privința unor categorii de persoane avute în vedere în mod general și abstract.

(a se vedea punctele 21-25)

2.      Potrivit articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, orice persoană fizică sau juridică poate formula o acțiune împotriva actelor al căror destinatar este sau care o privesc direct și individual, precum și împotriva actelor normative care o privesc direct și care nu presupun măsuri de executare.

În ceea ce privește noțiunea de afectare directă, expresia „care o privesc direct” apare de două ori în articolul 263 al patrulea paragraf TFUE. Pe de o parte, această dispoziție reia formularea de la articolul 230 al patrulea paragraf CE și face trimitere la „actele […] care o privesc direct”. Pe de altă parte, articolul 263 al patrulea paragraf TFUE introduce noțiunea „acte normative care o privesc direct și care nu presupun măsuri de executare”.

Condiția de afectare directă, astfel cum aceasta figura la articolul 230 al patrulea paragraf CE, impunea, în primul rând, ca măsura incriminată să producă în mod direct efecte asupra situației juridice a particularului și, în al doilea rând, să nu lase nicio putere de apreciere destinatarilor acestei măsuri care sunt însărcinați cu punerea sa în aplicare, aceasta având un caracter pur automat și decurgând doar din reglementarea incriminată, fără aplicarea altor norme intermediare. Întrucât permite unei persoane fizice sau juridice să formuleze o acțiune împotriva actelor normative care o privesc direct și care nu presupun măsuri de executare, articolul 263 al patrulea paragraf TFUE urmărește un obiectiv de flexibilizare a condițiilor în care pot fi formulate acțiuni directe. Prin urmare, noțiunea de afectare directă astfel cum a fost recent introdusă în această dispoziție nu poate face în orice caz obiectul unei interpretări mai restrictive decât noțiunea de afectare directă astfel cum aceasta apărea la articolul 230 al patrulea paragraf CE. Astfel, de vreme ce s‑a stabilit că o decizie a Comisiei privea direct o reclamantă, în sensul noțiunii de afectare directă după cum aceasta figura la articolul 230 al patrulea paragraf CE, trebuie să se considere că decizia atacată o privește direct și în sensul noțiunii de afectare directă astfel cum aceasta a fost introdusă recent la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE.

(a se vedea punctele 18, 26, 27 și 32)

3.      O decizie a Comisiei privind neincluderea unui aditiv pe lista aditivilor care, conform Directivei 2002/72 privind materialele și obiectele din material plastic destinate să vină în contact cu produsele alimentare, pot fi utilizați la fabricarea unor astfel de materiale și obiecte, care are drept consecință interzicerea comercializării materialelor și a obiectelor care conțin acest aditiv, trebuie considerată că produce în mod direct efecte asupra situației juridice a întreprinderilor care cumpără aditivul respectiv și îl utilizează pentru a fabrica un produs cu proprietăți antibacteriene și antimicrobiene, care este ulterior revândut pentru a fi utilizat în fabricarea de materiale și de obiecte din material plastic destinate să intre în contact cu produse alimentare.

(a se vedea punctele 28 și 30)

4.      O decizie a Comisiei privind neincluderea unui aditiv pe lista aditivilor care, conform Directivei 2002/72 privind materialele și obiectele din material plastic destinate să vină în contact cu produsele alimentare, pot fi utilizați la fabricarea unor astfel de materiale și obiecte, prin care Comisia a interzis comercializarea unui anumit aditiv ca aditiv utilizat la fabricarea de materiale și de obiecte destinate să intre în contact cu alimente și, procedând astfel, a refuzat includerea acelui aditiv pe lista pozitivă și a eliminat această substanță de pe lista provizorie, nu poate avea ca temei articolul 11 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1935/2004 privind materialele și obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare și de abrogare a Directivelor 80/590 și 89/109. Astfel, articolul 11 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1935/2004 are ca obiect numai cazurile în care Comisia intenționează să autorizeze utilizarea și comercializarea, în Uniune, a unei substanțe încorporate în materiale și în obiecte destinate să intre în contact cu produse alimentare.

(a se vedea punctele 46-48)

5.      Comisia încălcă procedura prevăzută de Regulamentul nr. 1935/2004 privind materialele și obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare și de abrogare a Directivelor 80/590 și 89/109, precum și Directiva 2002/72 privind materialele și obiectele din material plastic destinate să vină în contact cu produsele alimentare atunci când, ca urmare a retragerii de către solicitant a cererii sale de înscriere a unui aditiv pe lista aditivilor autorizați, aceasta adoptă o decizie privind neincluderea acestui aditiv pe lista aditivilor care, conform Directivei 2002/72, pot fi utilizați la fabricarea unor materiale și obiecte din material plastic destinate să vină în contact cu produsele alimentare, în lipsa unei decizii de gestionare a riscurilor în sensul considerentului (14) al Regulamentului nr. 1935/2004.

(a se vedea punctele 67 și 69)