Cauza T‑230/10

Regatul Spaniei

împotriva

Comisiei Europene

„FEOGA — Secțiunea «Garantare» — Cheltuieli excluse de la finanțare — Fructe și legume — Obligația de justificare a cheltuielilor — Condiții pentru recunoașterea organizațiilor de producători”

Sumarul hotărârii

1.      Agricultură — Organizarea comună a piețelor — Fructe și legume — Organizații de producători — Finanțare prin FEOGA — Condiție — Proba angajării cheltuielilor efectuate

[Regulamentul nr. 2200/96 al Consiliului, art. 15 alin. (5) primul paragraf; Regulamentul nr. 1433/2003 al Comisiei, art. 18 alin. (2) lit. (c)]

2.      Agricultură — Organizarea comună a piețelor — Fructe și legume — Organizații de producători — Finanțare prin FEOGA — Recunoașterea acestor organizații de către autoritățile naționale — Condiție — Funcționare democratică

[Regulamentul nr. 2200/96 al Consiliului, art. 11 alin. (1) lit. (d); Regulamentul nr. 1432/2003 al Comisiei, art. 4, art. 13 alin. (2) lit. (b) și art. 14 alin. (2)]

1.      Din coroborarea articolului 15 alineatul (5) primul paragraf din Regulamentul nr. 2200/96 privind organizarea comună a pieței în sectorul fructelor și legumelor și a articolului 18 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul nr. 1433/2003 privind normele de aplicare a Regulamentului nr. 2200/96 în ceea ce privește fondurile operaționale, programele operaționale și asistența financiară rezultă că un ajutor financiar din partea Uniunii nu poate fi acordat unei organizații de producători, în cadrul unui program operațional, decât cu condiția să fie adusă proba angajării cheltuielilor efectuate în legătură cu respectivul program operațional.

Această normă nu exclude luarea în considerare a costurilor generate de o gestionare ecologică a ambalajelor în situația în care respectivele costuri sunt suportate direct de distribuitori și indirect de organizațiile de producători. Astfel, este necesară numai dovedirea faptului că costurile în cauză sunt suportate, direct sau indirect, de organizațiile de producători.

(a se vedea punctele 19, 20 și 22)

2.      Reglementarea Uniunii privind organizațiile de producători are ca obiectiv garantarea funcționării lor democratice, și aceasta prin prisma a două principii. Pe de o parte, membrii producători ai organizației de producători trebuie să dețină controlul asupra organizației lor și asupra deciziilor adoptate de aceasta. Pe de altă parte, o organizație de producători trebuie să aibă ca membri cel puțin cinci producători și niciunul dintre acești membri nu poate, în principiu, să dispună de mai mult de 20 % din drepturile de vot.

Pentru a garanta funcționarea democratică a organizațiilor de producători, trebuie să se țină seama de identitatea persoanelor fizice sau juridice care dețin capitalul membrilor organizațiilor de producători. Or, în lipsa unei asemenea verificări, aceeași persoană fizică sau juridică, ce deține marea majoritate sau chiar totalitatea capitalului mai multor membri ai unei organizații de producători, astfel încât exercită asupra acestora din urmă o putere de control, în special asupra procesului lor decizional, ar putea fi disimulată în spatele respectivilor membri. În asemenea împrejurări, există riscul ca al doilea principiu sus‑menționat să fie eludat, în măsura în care numărul aparent al membrilor unei organizații de producători nu ar reprezenta numărul membrilor acesteia cu adevărat independenți.

Pe de altă parte, în temeiul dispozițiilor articolului 14 alineatul (2) a doua teză din Regulamentul nr. 1432/2003 privind normele de aplicare a dispozițiilor Regulamentului nr. 2200/96 în ceea ce privește autorizarea organizațiilor de producători și autorizarea prealabilă a grupărilor de producători, majorarea de către statul membru a procentajului maximal de 20 % din drepturile de vot deținute de un singur membru trebuie să fie proporțională cu participarea membrului respectiv la valoarea producției comercializate de organizația de producători. Pe cale de consecință, statul membru este obligat să ia măsurile necesare pentru a evita ca un singur membru să controleze mai mult de 20 % din drepturile de vot în cadrul organizației de producători.

(a se vedea punctele 47‑51, 53, 57 și 59)