HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a opta)
22 aprilie 2015(*)
„Agricultură – Organizarea comună a piețelor – Sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor prelucrate – Ajutoare acordate grupurilor de producători – Limitarea participării financiare a Uniunii – Securitate juridică – Încredere legitimă – Obligația de motivare – Cooperare loială”
În cauza T‑290/12,
Republica Polonă, reprezentată inițial de B. Majczyna și de M. Szpunar, ulterior de B. Majczyna și de K. Strás, în calitate de agenți,
reclamantă,
împotriva
Comisiei Europene, reprezentată inițial de N. Donnelly, de B. Schima și de D. Milanowska, ulterior de D. Milanowska și de M. Schima, în calitate de agenți,
pârâtă,
având ca obiect o cerere de anulare a articolului 1 punctele 2-4, 6, 12 și 13, a articolului 2 alineatele (1)-(3) coroborat cu articolul 3, precum și a anexelor I și II la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 302/2012 al Comisiei din 4 aprilie 2012 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor prelucrate (JO L 99, p. 21),
TRIBUNALUL (Camera a opta),
compus din domnul D. Gratsias, președinte, doamna M. Kancheva și domnul C. Wetter (raportor), judecători,
grefier: doamna J. Weychert, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 17 septembrie 2014,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 La 5 aprilie 2012 a intrat în vigoare Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 302/2012 al Comisiei din 4 aprilie 2012 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor prelucrate (JO L 99, p. 21). Prin modificările aduse Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 al Comisiei din 7 iunie 2011 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor prelucrate (JO L 157, p. 1), Regulamentul de punere în aplicare nr. 302/2012 vizează să limiteze participarea financiară a Uniunii Europene la ajutoarele acordate grupurilor de producători de fructe și de legume (denumite în continuare „GP”).
2 Regulamentul de punere în aplicare nr. 302/2012 prevede adăugarea anexelor Va și Vb în Regulamentul de punere în aplicare nr. 543/2011, precum și introducerea unor modificări la articolele 36-39, 44, 47, 92, 95, 97, 98 și 112 din acest regulament.
3 GP sunt entități constituite la inițiativa producătorilor de fructe și de legume din statele membre care au aderat la Uniune la 1 mai 2004 sau ulterior acestei date, din regiunile ultraperiferice ale Uniunii sau din insulele mici din Marea Egee. Ele au un caracter tranzitoriu și au fost create în vederea îndeplinirii, la expirarea unei perioade maxime de cinci ani, a criteriilor care le permit să fie recunoscute drept organizații de producători (denumite în continuare „OP”).
4 Posibilitatea de a constitui GP este prevăzută de articolul 125e din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (JO L 299, p. 1), cu modificările ulterioare.
5 OP sunt principalii actori din sectorul fructelor și legumelor. Pentru a dobândi statutul de OP, o anumită entitate trebuie să îndeplinească criteriile definite la articolul 122, la articolul 125a și la articolul 125b din Regulamentul unic OCP, printre care figurează în special obligația de a reuni un număr minim de membri și de a comercializa un volum minim din producție. OP recunoscute sunt eligibile pentru un ajutor financiar în cadrul programelor operaționale.
6 Articolul 103a alineatul (1) din Regulamentul unic OCP prevede că statele membre pot acorda GP, pentru o perioadă tranzitorie, două tipuri de ajutoare financiare, și anume, pe de o parte, ajutoare pentru a încuraja înființarea și pentru a facilita funcționarea administrativă a acestora și, pe de altă parte, ajutoare care să acopere o parte a investițiilor necesare pentru obținerea recunoașterii și prevăzute ca atare în planul de recunoaștere.
7 Inițial, statul membru plătește GP un ajutor. Ulterior, o parte din fondurile vărsate este rambursată de Uniune.
8 Modificările introduse de Regulamentul de punere în aplicare nr. 302/2012 se referă la rambursarea de către Uniune. Articolul 103a alineatul (2) din Regulamentul unic OCP prevede că ajutoarele prevăzute la alineatul (1) al aceluiași articol sunt rambursate de Uniune în conformitate cu normele pe care Comisia Europeană trebuie să le adopte cu privire la finanțarea unor astfel de măsuri și, mai ales, cu privire la pragurile și la plafoanele aplicabile ajutorului și la nivelul finanțării din partea Uniunii. Acordarea unui ajutor GP depinde astfel într‑o mare măsură de statele membre. Articolul 103a alineatul (1) din Regulamentul unic OCP prevede că „statele membre pot acorda [GP] ajutoare”. Articolul 36 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 543/2011, cu modificările ulterioare, lasă statelor membre o marjă de apreciere în stabilirea criteriilor minime pe care trebuie să le îndeplinească o entitate pentru a putea prezenta un plan de recunoaștere, a normelor privind conținutul și punerea în aplicare a planurilor de recunoaștere, a procedurilor administrative de aprobare, de monitorizare și de realizare a planurilor de recunoaștere, precum și a modificărilor aduse acestor planuri fără să fie necesară autorizarea autorității competente. În plus, statele membre decid cu privire la importanța măsurilor de finanțare a GP în cadrul politicii agricole naționale. Aplicarea GP a unor norme de finanțare mai favorabile decât cele privind OP vizează să permită producătorilor din sectorul fructelor și legumelor care nu sunt încă în măsură să îndeplinească criteriile prevăzute pentru OP să se organizeze în mod formal pe piață. Potrivit considerentului (29) al Regulamentului de punere în aplicare nr. 543/2011, cu modificările ulterioare, pentru a favoriza instituirea de organizații de producători stabile și în măsură să ofere o contribuție pe termen lung la realizarea obiectivelor regimului aplicabil sectorului fructelor și legumelor, recunoașterea preliminară trebuie acordată numai grupurilor de producători care pot demonstra capacitatea de a îndeplini toate condițiile pentru recunoaștere până la un anumit termen limită.
9 Depășirea semnificativă a sumelor prevăzute inițial și constatarea, cu ocazia vizitelor de control în statele membre, a anumitor nereguli în aplicarea dispozițiilor Uniunii referitoare la finanțarea GP au încurajat Comisia să adopte Regulamentul de punere în aplicare nr. 302/2012.
10 Înainte de 5 aprilie 2012, data intrării în vigoare a Regulamentului de punere în aplicare nr. 302/2012, nu exista nici un plafon anual de participare financiară a Uniunii la ajutorul acordat GP și nici o limită de participare a Uniunii la ajutorul pentru investiții prevăzut la articolul 103a alineatul (1) litera (b) din Regulamentul unic OCP.
11 În schimb, în ceea ce privește OP, participarea Uniunii la ajutorul pentru investiții era limitată la 4,1 % din valoarea producției comercializate. GP puteau de asemenea să finanțeze investiții neeligibile pentru o finanțare în cazul OP.
12 Intrarea în vigoare a Regulamentului de punere în aplicare nr. 302/2012 a fost precedată de lucrări în cadrul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole (denumit în continuare „comitetul de gestionare“). Un prim proiect de modificare a normelor referitoare la participarea financiară a Uniunii, inclus în Regulamentul de punere în aplicare nr. 543/2011, a fost prezentat comitetului de gestionare în luna septembrie 2011. Acest proiect al Comisiei propunea în special o limitare a ajutoarelor pentru investiții prevăzute de articolul 103a alineatul (1) litera (b) din Regulamentul unic OCP, o listă de investiții neeligibile pentru ajutoare și o plafonare a posibilității de modificare a planurilor de recunoaștere în curs de executare la 25 % din suma aprobată inițial. Acest prim proiect a fost examinat cu ocazia reuniunilor comitetului de gestionare care au avut loc la 20 septembrie, la 4 octombrie și la 19 octombrie 2011. În cursul reuniunii din 19 octombrie 2011 a comitetului de gestionare, proiectul de modificare a fost supus la vot. Întrucât comitetul de gestionare nu a putut emite un aviz în cadrul acestei reuniuni, Comisia a decis să suspende adoptarea lui.
13 Ulterior, Comisia a prezentat un al doilea proiect de modificare a Regulamentului de punere în aplicare nr. 543/2011, care a fost examinat în cursul reuniunilor comitetului de gestionare din 27 și din 29 martie, precum și din 3 aprilie 2012, dată la care a fost votat acest proiect. Prin acest proiect, Comisia intenționa, în esență, să modifice limitele ajutoarelor pentru investiții prevăzute de articolul 103a alineatul (1) litera (b) din Regulamentul unic OCP, să mențină lista de investiții neeligibile pentru ajutoare și să reducă plafonul eventualelor modificări în cursul executării planului de recunoaștere la 5 % din suma aprobată inițial. De asemenea, a prevăzut introducerea unei limitări a participării financiare a Uniunii la ajutoarele prevăzute la articolul 103a din Regulamentul unic OCP la 10 milioane de euro pe an calendaristic. Nici de această dată comitetul de gestionare nu a putut emite un aviz cu privire la acest proiect.
14 La 4 aprilie 2012, Comisia a adoptat Regulamentul de punere în aplicare nr. 302/2012.
Procedura și concluziile părților
15 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 29 iunie 2012, Republica Polonă a introdus prezenta acțiune.
16 Memoriul în apărare a fost depus la grefa Tribunalului la 14 septembrie 2012.
17 Memoriul în replică a fost depus la grefa Tribunalului la 6 noiembrie 2012.
18 Memoriul în duplică a fost depus la grefa Tribunalului la 18 ianuarie 2013.
19 În urma plecării judecătorului raportor desemnat inițial, prezenta cauză a fost încredințată unui nou judecător raportor.
20 Ca urmare a înlocuirii parțiale a judecătorilor Tribunalului, judecătorul raportor a fost repartizat în Camera a opta, căreia i‑a fost reatribuită, în consecință, prezenta cauză.
21 Pe baza raportului judecătorului raportor, Tribunalul a decis deschiderea procedurii orale și, în cadrul măsurilor de organizare a procedurii prevăzute la articolul 64 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, a adresat părților întrebări în scris. Părțile au răspuns la acestea în termenele stabilite.
22 Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 17 septembrie 2014.
23 Republica Polonă solicită Tribunalului:
– anularea articolului 1, punctele 2-4, 6, 12 și 13, a articolului 2 alineatele (1)-(3) coroborat cu articolul 3 și a anexelor I și II la Regulamentul de punere în aplicare nr. 302/2012 (denumite în continuare „dispozițiile atacate”);
– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
24 Comisia solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea Republicii Polone la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
25 În susținerea acțiunii, Republica Polonă invocă patru motive, întemeiate, în primul rând, pe încălcarea principiului securității juridice și a principiului protecției încrederii legitime, în al doilea rând, pe încălcarea principiului proporționalității, în al treilea rând, pe încălcarea articolului 296 TFUE, din cauza motivării insuficiente a dispozițiilor atacate, iar în al patrulea rând, pe încălcarea principiilor cooperării loiale și solidarității.
26 Trebuie analizat al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare, înainte de a analiza celelalte motive.
Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 296 TFUE din cauza motivării insuficiente a dispozițiilor atacate
27 Republica Polonă susține că Comisia nu a motivat suficient limitarea participării financiare a Uniunii în favoarea GP și, prin urmare, nu a respectat obligația de motivare prevăzută la articolul 296 TFUE.
28 Republica Polonă consideră că Comisia trebuia să motiveze dispozițiile atacate, dat fiind că aceste dispoziții au efecte negative pentru producătorii de fructe și de legume și implică schimbări neobișnuite și fără precedent care au fost puse în aplicare într‑un ritm alert.
29 În plus, Republica Polonă este de părere că, având în vedere jurisprudența în vigoare, Comisia trebuia să indice elementele de fapt care justifică introducerea unor limite la participarea financiară a Uniunii în favoarea GP și obiectivele urmărite prin introducerea unor astfel de limite.
30 Republica Polonă subliniază că Comisia nu a indicat în mod univoc obiectivele urmărite prin introducerea limitelor în cauză.
31 Comisia contestă argumentele Republicii Polone.
32 Potrivit unei jurisprudențe constante, motivarea impusă de articolul 296 TFUE trebuie să fie adaptată naturii actului în cauză și trebuie să menționeze, în mod clar și neechivoc, raționamentul instituției care l‑a emis, astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de temeiurile măsurii luate, iar instanței competente să își exercite controlul (a se vedea Hotărârea din 24 noiembrie 2005, Italia/Comisia, C‑138/03, C‑324/03 și C‑431/03, Rec., EU:C:2005:714, punctul 54 și jurisprudența citată).
33 Această cerință trebuie apreciată în funcție de împrejurările speței, în special de conținutul actului, de natura motivelor invocate și de interesul pe care destinatarii sau alte persoane vizate în mod direct și individual de act îl pot avea cu privire la primirea explicațiilor. Nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente, în măsura în care problema dacă motivarea unui act respectă condițiile impuse de articolul 296 TFUE trebuie să fie apreciată nu numai prin prisma modului de redactare, ci și în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă (a se vedea Hotărârea Italia/Comisia, punctul 32 de mai sus, EU:C:2005:714, punctul 55 și jurisprudența citată). Aceasta cu atât mai mult atunci când statele membre au fost implicate îndeaproape în procesul de elaborare a actului în litigiu și cunosc, așadar, motivele care stau la baza acestui act (a se vedea Hotărârea din 22 noiembrie 2001, Țările de Jos/Consiliul, C‑301/97, Rec., EU:C:2001:621, punctul 188, și Hotărârea din 26 iunie 2012, Polonia/Comisia, C‑335/09 P, Rep., EU:C:2012:385, punctul 153 și jurisprudența citată).
34 Atunci când este vorba despre un regulament, motivarea se poate limita să menționeze, pe de o parte, situația de ansamblu care a condus la adoptarea acestuia și, pe de altă parte, scopurile generale pe care își propune să le atingă (Hotărârea din 3 iulie 1985, Abrias și alții/Comisia, 3/83, Rec., EU:C:1985:283, punctul 30, și Hotărârea din 10 martie 2005, Spania/Consiliul, C‑342/03, Rec., EU:C:2005:151, punctul 55).
35 Pe de altă parte, dacă un act cu aplicabilitate generală evidențiază aspectele esențiale ale obiectivului urmărit de instituție, ar fi excesiv să se ceară o motivare specifică pentru diferitele alegeri tehnice făcute (a se vedea Hotărârea din 7 septembrie 2006, Spania/Consiliul, C‑310/04, Rec., EU:C:2006:521, punctul 59 și jurisprudența citată).
36 În speță, trebuie constatat că motivele pentru care au fost introduse modificările participării financiare a Uniunii în favoarea GP sunt expuse în considerentele (5) și (6) ale Regulamentului de punere în aplicare nr. 302/2012. În cuprinsul acestora se menționează că plafoanele au fost introduse din „motive de disciplină bugetară” și din dorința de „a se optimiza alocarea resurselor financiare într‑un mod sustenabil și eficace”.
37 Pe de altă parte, din considerentul (2) al Regulamentului de punere în aplicare nr. 302/2012 reiese că modificările sistemului de finanțare au fost introduse pentru a împiedica apariția situațiilor contrare obiectivelor Regulamentului unic OCP și în special crearea artificială de către entitățile în cauză a condițiilor care să permită obținerea de ajutoare ale Uniunii, prin trecerea producătorilor dintr‑un GP în altul în scopul de a beneficia de un ajutor pe o perioadă mai lungă de cinci ani și de a primi acest ajutor chiar dacă îndeplinesc criteriile de recunoaștere aplicabile OP.
38 Considerentul (17) al Regulamentului de punere în aplicare nr. 302/2012 se referă la așteptările legitime ale producătorilor și prevede în special că modificările nu se aplică planurilor de recunoaștere care au fost acceptate înaintea datei intrării în vigoare a acestui regulament, cu privire la care entitățile s‑au angajat deja financiar sau au încheiat acorduri cu caracter obligatoriu cu terțe părți în vederea realizării de investiții.
39 În ceea ce privește intrarea în vigoare a Regulamentului de punere în aplicare nr. 302/2012, din considerentul (19) al regulamentului reiese că acesta intră în vigoare în ziua publicării sale, pentru a „controla cheltuielile Uniunii”.
40 În definitiv, trebuie constatat că împrejurarea în care au fost adoptate dispozițiile atacate a permis Republicii Polone să ia cunoștință de temeiurile acestora. Astfel, aceasta a participat la reuniunile comitetului de gestionare, în cursul cărora au fost discutate propuneri de modificare. De asemenea, a recunoscut în ședință că reprezentanții producătorilor de fructe și de legume erau la curent cu modificările importante în curs.
41 Prin urmare, este necesar să se considere că, având în vedere jurisprudența citată la punctele 32-35 de mai sus, motivarea dispozițiilor atacate este suficientă, în măsura în care permite Republicii Polone și operatorilor economici să ia cunoștință de justificările măsurii luate, iar Tribunalului să își exercite controlul.
42 În consecință, al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 296 TFUE din cauza motivării insuficiente a dispozițiilor atacate, trebuie respins ca neîntemeiat.
Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor securității juridice și protecției încrederii legitime
43 Republica Polonă susține că dispozițiile atacate au fost introduse în așa fel încât era imposibil pentru producătorii de fructe și de legume să prevadă modificările în cauză și să își adapteze activitatea la această schimbare. Consideră că, chiar dacă erau posibile schimbări ale situației lor financiare, acești producători se puteau aștepta totuși ca modificările respective să fie introduse într‑un ritm și prin metode care să permită o adaptare în termene rezonabile.
44 Republica Polonă subliniază că producătorii de fructe și de legume trebuie să depună eforturi organizaționale și financiare înainte chiar de prezentarea unui plan de recunoaștere. În opinia sa, aceste eforturi aveau drept contrapartidă un angajament financiar al autorităților publice, la nivelul Uniunii și la cel al statelor membre, de a subvenționa activitățile producătorilor, acest mecanism având ca scop o mai bună structurare a pieței fructelor și legumelor.
45 Producătorii de fructe și de legume ar fi fost, prin urmare, îndreptățiți să se aștepte ca regulile de finanțare a GP să nu fie modificate „în timpul jocului” și ca decizia care îi stimulase să depună eforturi pentru crearea unui GP să nu fie retrasă chiar înaintea acceptării planului de recunoaștere sau ulterior acesteia.
46 Dispozițiile tranzitorii ale Regulamentului de punere în aplicare nr. 302/2012 sunt, în opinia Republicii Polone, prea „restrânse”, în măsura în care aceste dispoziții nu s‑ar aplica decât planurilor de recunoaștere acceptate înainte de intrarea în vigoare a regulamentului menționat, potrivit articolului 2 alineatul (1) din același regulament. Acest lucru ar fi valabil și cu privire la normele tranzitorii conform cărora plafonarea participării financiare a Uniunii nu este aplicabilă planurilor de recunoaștere care au fost acceptate înaintea intrării în vigoare a Regulamentului de punere în aplicare nr. 302/2012 și în legătură cu care GP în cauză s‑a angajat deja financiar sau a încheiat acorduri cu caracter obligatoriu cu terțe părți referitoare la investițiile aferente.
47 În ceea ce privește GP al căror plan de recunoaștere a fost aprobat și care s‑au angajat din punct de vedere juridic sau financiar înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului de punere în aplicare nr. 302/2012, Republica Polonă susține de asemenea că eliminarea posibilității de a crește valoarea cheltuielilor în cursul executării planului de recunoaștere reprezintă o încălcare a principiului securității juridice.
48 În final, Republica Polonă consideră că Comisia ar fi trebuit să prevadă o perioadă mai lungă între adoptarea dispozițiilor atacate și intrarea lor în vigoare, pentru a permite GP să se adapteze la modificările aduse Regulamentului de punere în aplicare nr. 543/2011.
49 Comisia contestă argumentele Republicii Polone.
50 Principiul securității juridice impune ca normele de drept să fie clare, precise și previzibile în ceea ce privește efectele lor, în special în cazul în care pot avea consecințe defavorabile asupra persoanelor particulare și a întreprinderilor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 iunie 2005, VEMW și alții, C‑17/03, Rec., EU:C:2005:362, punctul 80, și Hotărârea din 16 februarie 2012, Costa și Cifone, C‑72/10 și C‑77/10, Rep., EU:C:2012:80, punctul 74 și jurisprudența citată).
51 În speță, trebuie să se constate că Comisia nu a încălcat principiul securității juridice. Dispozițiile Regulamentului de punere în aplicare nr. 302/2012 enunță în mod clar și precis drepturile și obligațiile entităților juridice interesate, permițându‑le să își cunoască fără ambiguitate drepturile și obligațiile încă de la intrarea în vigoare a regulamentului menționat. Astfel, drepturile și obligațiile GP sunt definite la articolul 1 punctul 3 litera (c) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 302/2012 [referitor la articolul 38 alineatul (5) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 543/2011, cu modificările ulterioare], care prevede explicit că, odată stabiliți coeficienții de atribuire, autoritatea competentă din statul membru trebuie să ofere GP posibilitatea de a‑și modifica sau de a‑și retrage planul de recunoaștere. De asemenea, articolul 1 punctul 4 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 302/2012 [referitor la articolul 39 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul de punere în aplicare nr. 543/2011, cu modificările ulterioare) prevede că GP pot fi autorizate de autoritatea competentă a statului membru să crească suma totală prevăzută pentru cheltuieli într‑un plan de recunoaștere cu maximum 5 % din suma aprobată inițial sau să reducă suma respectivă cu un procentaj maxim.
52 Acest lucru este valabil și în cazul dispozițiilor tranzitorii care figurează la articolul 2 alineatele (1)-(3) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 302/2012, care guvernează drepturile GP în cadrul aplicării noilor norme privind cuantumul ajutoarelor. Și aceste dispoziții tranzitorii îndeplinesc cerința de previzibilitate, în măsura în care permit producătorilor de fructe și de legume vizați să cunoască normele de finanțare care le vor fi aplicabile în viitor, în funcție de gradul de avansare a investițiilor prevăzute în planul lor de recunoaștere.
53 Prin urmare, argumentele întemeiate pe încălcarea principiului securității juridice trebuie respinse.
54 În continuare, în ceea ce privește principiul protecției încrederii legitime, rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că dreptul de a se prevala de acest principiu aparține oricărui justițiabil care a fost determinat de o instituție comunitară să nutrească speranțe întemeiate (Hotărârea din 11 martie 1987, Van den Bergh en Jurgens și Van Dijk Food Products/Comisia, 265/85, Rec., EU:C:1987:121, punctul 44). În plus, nu se poate invoca o încălcare a acestui principiu în cazul în care administrația nu a furnizat asigurări precise (Hotărârea din 24 noiembrie 2005, Germania/Comisia, C‑506/03, EU:C:2005:715, și Hotărârea din 18 ianuarie 2000, MehibasDordtselaan/Comisia, T‑290/97, Rec., EU:T:2000:8, punctul 59).
55 Rezultă de asemenea din jurisprudență că, atunci când un operator economic prudent și avizat este în măsură să prevadă adoptarea unei măsuri de natură să îi afecteze interesele, el nu poate invoca beneficiul unui astfel de principiu atunci când această măsură este adoptată (a se vedea în acest sens în special Hotărârea din 15 iulie 2004, Di Lenardo și Dilexport, C‑37/02 și C‑38/02, Rec., EU:C:2004:443, punctul 70, Hotărârea din 7 septembrie 2006, Spania/Consiliul, punctul 35 de mai sus, EU:C:2006:521, punctul 81, și Hotărârea din 10 septembrie 2009, Plantanol, C‑201/08, Rep., EU:C:2009:539, punctul 53 și jurisprudența citată).
56 În plus, nu este justificat ca agenții economici să aibă încredere legitimă în menținerea unei situații existente care poate fi modificată în cadrul puterii de apreciere a instituțiilor comunitare, în special într‑un domeniu precum cel al organizărilor comune ale piețelor, al cărui obiect implică o adaptare permanentă în funcție de fluctuațiile situației economice (a se vedea Hotărârea din 15 februarie 1996, Duff și alții, C‑63/93, Rec., EU:C:1996:51, punctul 20, Hotărârea din 15 aprilie 1997, Irish Farmers Association și alții, C‑22/94, Rec., EU:C:1997:187, punctul 25, și Hotărârea Polonia/Comisia, punctul 33 de mai sus, EU:C:2012:385, punctul 180 și jurisprudența citată).
57 Acest lucru este valabil și în ceea ce privește un stat membru care a aderat (a se vedea Hotărârea Polonia/Comisia, punctul 33 de mai sus, EU:C:2012:385, punctul 181).
58 În speță, Republica Polonă nici nu a demonstrat, nici nu a susținut că Comisia ar fi furnizat asigurări precise în privința sa. În ceea ce privește argumentul potrivit căruia astfel de asigurări precise ar fi fost furnizate operatorilor economici, determinându‑i să aibă o încredere legitimă, este necesar să se arate cele de mai jos.
59 În ceea ce privește entitățile juridice ale căror planuri de recunoaștere nu fuseseră acceptate înainte de intrarea în vigoare a dispozițiilor atacate, trebuie să se sublinieze mai întâi că competența recunoscută Comisiei prin articolul 103a alineatul (2) coroborat cu articolul 103h primul paragraf litera (a) din Regulamentul unic OCP îi conferă acesteia puterea de a edicta norme care permit adoptarea pragurilor și a plafoanelor de ajutoare aplicabile, precum și a gradului de finanțare din partea Uniunii. Având în vedere această putere de apreciere a Comisiei și faptul că entitățile juridice în cauză operează în domeniul organizărilor comune ale piețelor, acestea nu puteau avea o încredere legitimă în perenitatea dispozițiilor anterioare intrării în vigoare a dispozițiilor atacate.
60 Pe de altă parte, din dosar nu reiese că instituțiile Uniunii au furnizat asigurări precise entităților juridice în cauză. Articolul 38 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 543/2011 nu garanta că planurile de recunoaștere, odată depuse, vor fi acceptate și cu atât mai puțin că această depunere ar angaja Uniunea din punct de vedere financiar. Astfel, alineatul (3) al acestui articol dispunea că statele membre, în urma controalelor de conformitate prevăzute la articolul 111 din regulamentul menționat, puteau aproba planul de recunoaștere, puteau solicita modificări ale acestui plan sau îl puteau respinge.
61 Eforturile organizaționale și financiare depuse de entitățile juridice în cauză înainte chiar de a prezenta un plan de recunoaștere nu erau deci consecința unei asigurări precise în care acestea puteau avea încredere, ci numai a speranței că planurile lor de recunoaștere, odată depuse, vor fi acceptate. Aceste eforturi au fost depuse de entitățile respective în condițiile în care aveau cunoștință de faptul că exista riscul ca planul de recunoaștere să fie respins sau ca autoritățile poloneze să solicite modificări.
62 În plus, dintr‑o scrisoare datată 14 martie 2012, adresată Comisiei de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale polonez, și din confirmarea de către Republica Polonă în cadrul ședinței reiese că producătorii de fructe și de legume aveau cunoștință de proiectul de modificare a Regulamentului de punere în aplicare nr. 543/2011 încă din toamna anului 2011 și că s‑au grăbit, atunci când au fost informați cu privire la modificările propuse ale Regulamentului de punere în aplicare nr. 543/2011, să obțină acceptarea planurilor lor de recunoaștere în ultimele două luni ale anului 2011.
63 În consecință, trebuie constatat că entitățile juridice în cauză știau sau trebuiau să știe, cel târziu din toamna anului 2011, că era prevăzută modificarea normelor de finanțare din Regulamentul de punere în aplicare nr. 543/2011. Cu toate acestea, ele au continuat să depună spre acceptare planuri de recunoaștere, sperând că acestea vor fi acceptate înainte de modificarea normelor în vigoare.
64 Această constatare nu poate fi repusă în discuție, după cum pretinde Republica Polonă, de faptul că producătorii de fructe și de legume nu aveau acces la proiectele de acte juridice ale Comisiei prezentate în cadrul reuniunilor comitetului de gestionare, aceste acte având caracter confidențial, conform articolului 13 alineatul (3) din regulamentul intern al acestui comitet.
65 Astfel, pentru a exclude existența unei încrederi legitime, este suficient să se constate că, atunci când un operator economic prudent și avizat este în măsură să prevadă adoptarea unei măsuri de natură să îi afecteze interesele, el nu poate invoca beneficiul acestui principiu atunci când această măsură este adoptată. În speță, pentru a exclude existența unei încrederi legitime în ceea ce îi privește pe producătorii de fructe și de legume, nu este deci necesar ca aceștia să fi avut cunoștință de conținutul exact al dispozițiilor atacate pentru a se considera că erau suficient de informați cu privire la modificările propuse ale Regulamentul de punere în aplicare nr. 543/2011.
66 Producătorii de fructe și de legume nu se puteau aștepta nici ca în privința lor să fie prevăzut un termen mai lung între adoptarea dispozițiilor atacate și intrarea lor în vigoare. Este necesar să se amintească, după cum s‑a menționat la punctele 40 și 62 din prezenta hotărâre, că entitățile juridice în cauză și Republica Polonă știau sau trebuiau să știe, având în vedere circumstanțele speței, că o modificare a sistemului financiar era iminentă.
67 Prin urmare, principiul protecției încrederii legitime nu a fost încălcat față de entitățile juridice ale căror planuri de recunoaștere nu fuseseră acceptate înainte de în vigoare a dispozițiilor atacate.
68 În continuare, în ceea ce privește GP ale căror planuri de recunoaștere fuseseră acceptate înainte de intrarea în vigoare a dispozițiilor atacate, trebuie să se considere, pe de o parte, că acestea ar fi putut, ca operatori economici prudenți și avizați, să prevadă că urmau să fie aduse modificări la Regulamentul de punere în aplicare nr. 543/2011 și, pe de altă parte, că Comisia asigurase în mod suficient protecția încrederii lor legitime prin normele tranzitorii care figurează la articolul 2 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 302/2012, fără să fie necesar să se prevadă un termen mai lung între adoptarea dispozițiilor atacate și intrarea lor în vigoare. Aceasta a permis, în plus, să fie protejate în mod adecvat atât interesele GP, cât și interesele financiare ale Uniunii.
69 Astfel, protecția unei eventuale încrederi legitime a GP ale căror planuri de recunoaștere fuseseră acceptate, dar care nu se angajaseră sub aspect juridic sau financiar înainte de intrarea în vigoare a dispozițiilor atacate a fost luată în considerare de către Comisie, care a prevăzut dispoziții în această privință în articolul 1 punctul 3 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 302/2012 [corespunzător articolului 38 alineatul (5) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 543/2011, cu modificările ulterioare]. Acest articol prevede că GP își pot modifica sau retrage planurile de recunoaștere, după ce au obținut informații cu privire la coeficienții de atribuire aferenți participării Uniunii, stabiliți conform articolului 47 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul de punere în aplicare nr. 543/2011, cu modificările ulterioare. Pe de altă parte, situația GP ale căror planuri de recunoaștere fuseseră acceptate, dar care nu se angajaseră sub aspect juridic sau financiar anterior datei de 5 aprilie 2012 este de asemenea avută în vedere de dispozițiile tranzitorii ale Regulamentului de punere în aplicare nr. 302/2012. În această privință, trebuie arătat că GP care se află într‑o astfel de situație beneficiază de cuantumul complet de ajutoare pentru înființare și pentru funcționarea administrativă, conform articolului 2 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 302/2012. În plus, articolul 2 alineatul (3) litera (d) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 302/2012 prevede că, în cazul retragerii, cheltuielile suportate de GP după acceptarea inițială a planului de înființare și de administrare a sa sunt rambursate de Uniune până la un nivel care nu depășește 3 % din ajutorul pe care GP l‑ar fi putut pretinde în temeiul articolului 103a alineatul (1) litera (a) din Regulamentul unic OCP dacă planul său de recunoaștere ar fi fost aplicat.
70 În cele din urmă, în ceea ce privește GP ale căror planuri de recunoaștere fuseseră acceptate și care se angajaseră sub aspect juridic sau financiar înainte de intrarea în vigoare a dispozițiilor atacate, trebuie să se considere că, prin adoptarea Regulamentului de punere în aplicare nr. 302/2012, Comisia nu a adus atingere încrederii lor legitime, având în vedere că acestea au posibilitatea de a realiza investițiile prevăzute în planurile lor de recunoaștere pe baza normelor de finanțare anterioare, acest fapt fiind prevăzut de articolul 2 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 302/2012. Pe de altă parte, plafonarea la 5 % a creșterilor cuantumului cheltuielilor în curs de realizare aferente planului de recunoaștere nu constituie o încălcare a principiului protecției încrederii legitime în privința acestor GP, deoarece creșterea cuantumului cheltuielilor în curs de realizare aferente planului de recunoaștere nu poate fi privită drept o asigurare precisă care le‑a fost dată de Comisie. Astfel, din modul de redactare a articolului 39 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 543/2011 reieșea că o asemenea modificare putea fi cerută în condițiile stabilite de statele membre. Prin urmare, nu era vorba decât despre o posibilitate de a modifica planurile de recunoaștere în timpul executării lor, iar nu despre o asigurare precisă care le‑a fost dată de către Comisie.
71 Având în vedere cele de mai sus, primul motiv trebuie respins în totalitate ca neîntemeiat.
Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității
72 Republica Polonă invocă faptul că Comisia nu a făcut nicio verificare pentru a vedea dacă prin adoptarea dispozițiilor atacate nu încalcă principiul proporționalității. Această lipsă de verificare ar constitui prin ea însăși o încălcare a principiului proporționalității.
73 Republica Polonă nu contestă faptul că, în domeniul politicii agricole comune, controlul jurisdicțional al actelor adoptate de instituțiile Uniunii este limitat. Această limitare s‑ar referi înainte de toate la actele legislative care implică alegeri politice dificile, în cazul cărora Comisia trebuie să găsească un echilibru între diferitele obiective ale politicii agricole comune, care sunt deseori contradictorii între ele. Această limitare a controlului jurisdicțional nu s‑ar referi însă la actele Comisiei care nu presupun niciuna dintre aceste alegeri politice, în cazul cărora nu face decât să specifice aplicarea concretă și gestionarea unui plan sau a unei politici. În consecință, actele care încalcă grav principiile fundamentale ale dreptului Uniunii și mai ales principiul proporționalității nu se pot sustrage controlului jurisdicțional.
74 Republica Polonă constată că una dintre limitările cele mai importante este introducerea plafonării la 10 milioane de euro pe an pentru GP în întreaga Uniune, prevăzută de articolul 1 punctul 6 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 302/2012 [corespunzător articolului 47 alineatul (4) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 543/2011, cu modificările ulterioare]. Susține că un ajutor pentru investiții atât de limitat nu are decât o valoare simbolică în raport cu nevoile și cu angajamentul producătorilor în cadrul organizării sectorului fructelor și legumelor.
75 Această limitare a participării financiare a Uniunii ar duce la eliminarea unui instrument care stimulează producătorii să coopereze pentru a constitui GP, având în vedere situația de pe piața fructelor și legumelor din Polonia și de pe teritoriul altor noi state membre.
76 De asemenea, Republica Polonă susține că introducerea, la articolul 1 punctul 6 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 302/2012, a unor plafoane la ajutorul pentru investiții, care se ridică la 70 %, la 50 % și, respectiv, la 20 % din valoarea producției comercializate de GP vizate în al treilea, în al patrulea și în al cincilea an de aplicare a planului de recunoaștere, va avea un efect descurajator pentru producătorii de fructe și de legume.
77 Cu privire la dispozițiile care prevăd excluderea de la ajutor a anumitor tipuri de investiții [articolul 1 punctele 2 și 12 și anexa I la Regulamentul de punere în aplicare nr. 302/2012], Republica Polonă este de asemenea de părere că aceste dispoziții aduc atingere principiului proporționalității, în măsura în care nu contribuie la obiectivele de securitate financiară și de securitate juridică. Nu contestă competența Comisiei pentru pregătirea listei de excluderi de la investiții, ci arată că aceasta trebuie să verifice în prealabil dacă aceste excluderi sunt „conforme” principiului proporționalității, cu atât mai mult cu cât problema privind participarea financiară la investiții era de competența fiecăruia dintre statele membre. Excluderile prevăzute în anexa menționată nu ar permite să se țină cont de specificitatea cazurilor individuale ale GP, care ar prevedea realizarea unor astfel de investiții în planurile lor de recunoaștere.
78 Republica Polonă conchide că prejudiciile pe care le vor suferi GP ca urmare a intrării în vigoare a dispozițiilor atacate vor fi „cu mult superioare profitului care ar putea fi realizat și în special economiilor bugetare”.
79 Comisia contestă argumentele Republicii Polone.
80 Potrivit unei jurisprudențe constante, principiul proporționalității, care face parte dintre principiile generale ale dreptului Uniunii, impune ca mijloacele puse în aplicare printr‑o dispoziție a Uniunii să fie apte să realizeze obiectivul urmărit și să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia (Hotărârea din 6 decembrie 2005, ABNA și alții, C‑453/03, C‑11/04, C‑12/04 și C‑194/04, Rec., EU:C:2005:741, punctul 68, Hotărârea din 7 iulie 2009, S.P.C.M. și alții, C‑558/07, Rep., EU:C:2009:430, punctul 41, și Hotărârea din 8 iunie 2010, Vodafone și alții, C‑58/08, Rep., EU:C:2010:321, punctul 51).
81 În cadrul politicii agricole comune, Consiliul poate considera necesar să confere Comisiei largi competențe de executare, aceasta din urmă fiind singura care poate urmări în mod constant și atent evoluția piețelor agricole și care poate acționa cu urgența impusă de situația respectivă. Limitele acestor puteri trebuie să fie apreciate în special în funcție de obiectivele generale esențiale ale organizării pieței (a se vedea Hotărârea din 27 noiembrie 1997, Somalfruit și Camar, C‑369/95, Rec., EU:C:1997:562, punctul 62 și jurisprudența citată).
82 Tot potrivit unei jurisprudențe constante, legiuitorul Uniunii dispune în domeniul politicii agricole comune de o largă putere de apreciere care corespunde responsabilităților politice pe care i le atribuie articolele 40 TFUE și 43 TFUE și că numai caracterul vădit inadecvat al unei măsuri adoptate în acest domeniu în raport cu obiectivul pe care instituția competentă urmărește să îl atingă poate afecta legalitatea unei astfel de măsuri (a se vedea Hotărârea din 12 iulie 2012, Association Kokopelli, C‑59/11, Rep., EU:C:2012:447, punctul 39 și jurisprudența citată).
83 Având în vedere această jurisprudență, se impune respingerea argumentului Republicii Polone conform căruia Tribunalul nu ar trebui să exercite un control limitat cu privire la proporționalitatea dispozițiilor atacate. Astfel, prin adoptarea dispozițiilor atacate, Comisia a trebuit să găsească un echilibru între obiectivele Regulamentului unic OCP, și anume procesul de organizare a producătorilor de fructe și de legume, și disciplina bugetară a Uniunii. Aceste măsuri nu sunt, așadar, numai măsuri de punere în aplicare a unui plan sau a unei politici, astfel cum pretinde Republica Polonă.
84 Prin urmare, este necesar să se examineze dacă dispozițiile atacate sunt vădit inadecvate în raport cu obiectivele urmărite.
85 Obiectivele dispozițiilor atacate sunt reprezentate, potrivit Comisiei, printre altele, de disciplina bugetară, și anume de necesitatea de a controla imediat cheltuielile Uniunii și de a le optimiza în vederea atingerii obiectivelor urmărite.
86 După cum arată Comisia, aspect necontestat de Republica Polonă, cheltuielile prevăzute inițial de Comisie au fost cu mult depășite în realitate. Astfel, în anul 2007, Comisia prevăzuse că cheltuielile Uniunii destinate GP din cadrul Uniunii pentru anii 2008-2013 urmau să se ridice la 30 de milioane de euro pentru anul 2008, la 40 de milioane de euro pentru anul 2009, la 40 de milioane de euro pentru anul 2010, la 40 de milioane de euro pentru anul 2011, la 40 de milioane de euro pentru anul 2012 și la 30 de milioane de euro pentru anul 2013. Or, din dosar reiese că, între anii 2009 și 2011, cheltuielile totale ale Uniunii în acest scop au crescut de la aproximativ 82 de milioane de euro pentru anul 2009 (din care aproximativ 40,9 milioane de euro în beneficiul GP din Polonia) la aproximativ 195 de milioane de euro pentru anul 2011 (din care aproximativ 174 milioane de euro în beneficiul GP din Polonia).
87 În plus, nu se contestă faptul că, având în vedere condițiile favorabile de finanțare a GP, motivația acestora să solicite o recunoaștere ca OP a scăzut.
88 Pentru a remedia această situație, Comisia a plafonat prin dispozițiile atacate participarea Uniunii la finanțarea GP și a exclus contribuția la anumite investiții enumerate în anexa I la Regulamentul de punere în aplicare nr. 302/2012 (noua anexă Va la Regulamentul de punere în aplicare nr. 543/2011, cu modificările ulterioare), corespunzătoare excluderilor deja aplicabile OP, care figurează în lista acțiunilor și a cheltuielilor neeligibile în temeiul programelor operaționale vizate la articolul 60 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 543/2011.
89 În plus, prin articolul 1 punctul 3 litera (b) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 302/2012, Comisia a introdus reguli care permit un control mai precis al duratei executării planurilor de recunoaștere și respingerea planurilor prezentate de entități care îndeplinesc deja criteriile de recunoaștere aplicabile OP.
90 Desigur, nu este exclus ca reducerea participării financiare a Uniunii să poată influența stimularea organizării GP. Cu toate acestea, ajutorul acordat GP va continua să existe, dar va fi guvernat de noi norme. Astfel, acest ajutor acordat GP diferă în continuare de finanțarea OP, care nu beneficiază de ajutor pentru constituire. Aprobarea planului de recunoaștere permite în continuare GP să primească un ajutor financiar din partea Uniunii, chiar dacă nu îndeplinesc condițiile impuse pentru obținerea statutului de OP. Prin urmare, procesul de organizare a GP nu ar fi stopat, așa cum pretinde Republica Polonă.
91 În ceea ce privește ritmul în care dispozițiile atacate au intrat în vigoare, Comisia nu a depășit în mod evident ceea ce era necesar pentru a atinge obiectivele urmărite. Astfel, Comisia viza să controleze imediat cheltuielile Uniunii, ținând cont în același timp de situațiile GP ale căror planuri de recunoaștere fuseseră acceptate. Cât despre entitățile juridice ale căror planuri de recunoaștere nu fuseseră acceptate înainte de intrarea în vigoare a dispozițiilor atacate, trebuie menționat, așa cum s‑a specificat la punctele 59-66 de mai sus, că nu exista o încredere legitimă în ceea ce le privea, iar instituțiile Uniunii nu le oferiseră o asigurare precisă. Prin urmare, nu era cazul să se prevadă un termen mai lung între adoptarea dispozițiilor atacate și intrarea lor în vigoare sau dispoziții tranzitorii. În plus, după cum s‑a constatat deja, Comisia era obligată să acționeze rapid, având în vedere că numărul acceptărilor de planuri de recunoaștere crescuse mult în cursul ultimelor două luni ale anului 2011.
92 Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se constate că dispozițiile atacate nu sunt vădit inadecvate față de obiectivele urmărite.
93 Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității, trebuie, prin urmare, respins ca nefondat.
Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului solidarității și a principiului cooperării loiale
94 În opinia Republicii Polone, principiul cooperării loiale a fost încălcat prin nerespectarea declarației făcute de Comisie în cuprinsul documentului din 15 iunie 2007 intitulat „Compromisul Președinției, în acord cu Comisia” (denumit în continuare „Compromisul din 2007”). Prin această declarație, Comisia s‑ar fi angajat în mod clar să mențină nivelul de finanțare în vigoare până în acel moment. Dispozițiile atacate ar diminua radical nivelul de finanțare și ar încălca acel compromis, încheiat cu ocazia lucrărilor privind reforma sus‑menționată.
95 Principiul cooperării loiale în cadrul raporturilor dintre Comisie și statele membre a fost de asemenea încălcat, în opinia Republicii Polone, prin modalitățile de lucru prin care au fost elaborate dispozițiile atacate. Având în vedere termenul scurt dintre prima prezentare a principalei modificări, constând în introducerea unui plafon de finanțare din partea Uniunii stabilit la 10 milioane de euro, și adoptarea Regulamentului de punere în aplicare nr. 302/2012, Comisia ar fi acționat pe neașteptate, punând astfel statele membre în fața „faptului împlinit”, fără a le consulta.
96 În plus, Republica Polonă estimează că dispozițiile atacate aduc atingere principiului solidarității, deoarece Comisia a recurs la economii bugetare care afectează entitățile în care nivelul de organizare a sectorului fructelor și legumelor este cel mai scăzut. Astfel, producătorii de fructe și de legume care încearcă pe viitor să se organizeze ar resimți cel mai mult consecințele modificărilor în cauză. În schimb, limitarea finanțării nu i‑ar afecta pe cei care activează deja în cadrul OP, și anume pe producătorii din regiunile în care nivelul de organizare a sectorului fructelor și legumelor este ridicat. Prin urmare, dispozițiile atacate ar accentua diferențele dintre statele membre legate de dezvoltarea pieței fructelor și legumelor în loc să contribuie la reducerea lor.
97 Comisia contestă argumentele Republicii Polone.
98 Articolul 4 alineatul (3) TUE prevede următoarele:
„În temeiul principiului cooperării loiale, Uniunea și statele membre se respectă și se ajută reciproc în îndeplinirea misiunilor care decurg din tratate.”
99 În prealabil, trebuie să se constate că articolele 4, 103h și 127 din Regulamentul unic OCP conferă Comisiei competențe de executare, iar articolul 195 alineatele (1) și (2) din regulamentul menționat prevede că Comisia este asistată de comitetul de gestionare. Articolul 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, p. 13) dispune că procedura de examinare prevăzută de articolul 5 din regulamentul menționat este aplicabilă în cadrul exercitării competențelor de executare de către Comisie. Activitatea comitetului de gestionare este guvernată de regulamentul său intern.
100 Procedurile prevăzute de Regulamentul nr. 182/2011 și de regulamentul intern al comitetului de gestionare supun adoptarea de către Comisie a actelor de punere în aplicare controlului statelor membre și le permit să se pronunțe asupra proiectelor legislative ale Comisiei. Prin urmare, trebuie să se examineze dacă, la adoptarea Regulamentului de punere în aplicare nr. 302/2012, Comisia a respectat normele care încadrează procedura de adoptare a acestui regulament și dacă, în cadrul acestei proceduri, a respectat principiul cooperării loiale.
101 Trebuie reamintit faptul că Comisia a prezentat mai întâi un proiect de modificare a normelor privind participarea financiară a Uniunii. Ulterior, la 19 octombrie 2011, a supus votului comitetului de gestionare acest proiect de modificare a Regulamentului de punere în aplicare nr. 543/2011. Comitetul de gestionare nu a emis un aviz cu această ocazie. În continuare, Comisia a prezentat statelor membre, la 27 martie 2012, un nou proiect de modificare, care a fost supus votului comitetului de gestionare la 3 aprilie 2012. Din nou, acesta din urmă nu a emis un aviz.
102 Dat fiind că comitetul de gestionare nu a emis un aviz cu ocazia votului său din 3 aprilie 2012, Comisia a adoptat Regulamentul de punere în aplicare nr. 302/2012 la 4 aprilie 2012.
103 Având în vedere cele de mai sus, trebuie să se considere că Comisia a adoptat Regulamentul de punere în aplicare nr. 302/2012 în conformitate cu normele de procedură în vigoare și că nu există niciun indiciu că ar fi încălcat principiul cooperării loiale în cursul procedurii de adoptare a regulamentului menționat. De altfel, Republica Polonă nu contestă faptul că Regulamentul de punere în aplicare nr. 302/2012 a fost adoptat în conformitate cu normele de procedură.
104 În ceea ce privește plafonarea presupus inopinată a participării financiare a Uniunii la 10 milioane de euro, este adevărat că plafonarea a fost prezentată la 27 martie 2012, cu alte cuvinte, cu puțin timp înainte de votul comitetului de gestionare din 3 aprilie 2012 asupra Regulamentului de punere în aplicare nr. 302/2012. Dar proiectul de modificare a normelor de participare financiară a Uniunii făcuse obiectul consultărilor și al discuțiilor cu autoritățile poloneze și cu celelalte state membre încă din luna septembrie 2011, iar adoptarea proiectului de modificare fusese suspendată după votul comitetului de gestionare din 19 octombrie 2011. Prin urmare, nu este surprinzător că Comisia a decis să adopte cel de al doilea proiect de modificare, după votul din 3 aprilie 2012 asupra acestui proiect, în condițiile în care subliniase de altfel importanța unei adoptări rapide a proiectului menționat, cu ocazia reuniunii comitetului de gestionare din 29 martie 2012. Mai mult, articolul 5 alineatul (4) din Regulamentul nr. 182/2011 prevede că Comisia poate adopta un proiect de act de punere în aplicare în cazul în care comitetul de gestionare nu emite un aviz. Această adoptare nu face obiectul vreunui termen de așteptare. În plus, din proiectele de modificare reiese că Comisia prevedea o intrare în vigoare rapidă a modificărilor propuse pentru Regulamentul de punere în aplicare nr. 543/2011 după adoptarea acestora. Astfel, în primul proiect de modificare, intrarea în vigoare a modificărilor menționate era prevăzută pentru a șaptea zi de la data publicării lor în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, iar în al doilea proiect de modificare, intrarea în vigoare a acestor modificări era prevăzută pentru data publicării lor în Jurnalul Oficial. Prin urmare, cunoscând aceste reguli și participând la lucrările comitetului de gestionare, Republica Polonă nu poate pretinde în mod valabil că Comisia a acționat pe neașteptate, punând statele membre în fața „faptului împlinit”, fără a le consulta.
105 În consecință, Comisia a respectat principiul cooperării loiale cu ocazia adoptării Regulamentului de punere în aplicare nr. 302/2012.
106 Pe de altă parte, trebuie constatat că declarația care figurează la punctul 29 din Compromisul din 2007 se referă la respectarea cotelor de cofinanțare stabilite la articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 1943/2003 al Comisiei din 3 noiembrie 2003 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2200/96 al Consiliului în ceea ce privește ajutoarele acordate grupurilor de producători autorizate în prealabil (JO L 286, p. 5, Ediție specială, 03/vol. 50, p. 95) și că Regulamentul de punere în aplicare nr. 302/2012 nu modifică aceste cote. Astfel, aceste cote au fost păstrate la articolul 47 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 543/2011, cu modificările ulterioare.
107 În ceea ce privește principiul solidarității, este adevărat că dispozițiile atacate afectează producătorii de fructe și de legume neorganizați. Cu toate acestea, trebuie să se aibă în vedere că această limitare a participării financiare a Uniunii nu împiedică organizarea piețelor de fructe și de legume în conformitate cu orientarea politică și cu obiectivele Regulamentului unic OCP. Astfel, dispozițiile atacate nu modifică normele de finanțare a OP și vizează în continuare, după cum s‑a menționat la punctul 90 de mai sus, să stimuleze constituirea de GP, în pofida limitării sprijinului acordat acestora.
108 Având în vedere cele de mai sus, se impune respingerea celui de al patrulea motiv ca nefondat și, prin urmare, a acțiunii în totalitate.
Cu privire la cheltuielile de judecată
109 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Republica Polonă a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor Comisiei.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a opta)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Republica Polonă suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 22 aprilie 2015.
Semnături