Cauza C‑391/09

Malgožata Runevič-Vardy

și

Łukasz Paweł Wardyn

împotriva

Vilniaus miesto savivaldybės administracija și alții

(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Vilniaus miesto 1 apylinkės teismas)

„Cetățenia Uniunii — Libertatea de circulație și de ședere în statele membre — Principiul nediscriminării pe motiv de cetățenie sau naționalitate — Articolele 18 TFUE și 21 TFUE — Principiul egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică — Directiva 2000/43/CE — Reglementare națională care impune transcrierea numelor și a prenumelor persoanelor fizice în actele de stare civilă sub o formă care să respecte normele de grafie proprii limbii oficiale naționale”

Sumarul hotărârii

1.        Dreptul Uniunii — Principii — Egalitate de tratament — Egalitate de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică — Directiva 2000/43 — Domeniu de aplicare

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 21; Directiva 2000/43 a Consiliului, art. 3 alin. (1)]

2.        Cetățenia Uniunii Europene — Dreptul la libera circulație și la libera ședere pe teritoriul statelor membre — Norme de grafie a limbii oficiale a unui stat membru aplicabile actelor de stare civilă

(art. 21 TFUE)

3.        Cetățenia Uniunii Europene — Dreptul la libera circulație și la libera ședere pe teritoriul statelor membre — Norme de grafie a limbii oficiale a unui stat membru aplicabile actelor de stare civilă

(art. 21 TFUE)

4.        Cetățenia Uniunii Europene — Dreptul la libera circulație și la libera ședere pe teritoriul statelor membre — Norme de grafie a limbii oficiale a unui stat membru aplicabile actelor de stare civilă

(art. 21 TFUE)

1.        O reglementare națională care prevede că numele de familie și prenumele unei persoane pot fi transcrise în actele de stare civilă din acest stat numai sub o formă care să respecte normele de grafie ale limbii oficiale naționale privește o situație care nu intră în domeniul de aplicare al Directivei 2000/43 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică.

Deși este adevărat că, având în vedere scopul directivei menționate și natura drepturilor pe care aceasta urmărește să le protejeze, precum și faptul că aceasta nu este decât expresia, în domeniul avut în vedere, a principiului egalității care este unul dintre principiile generale ale dreptului Uniunii, recunoscut la articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, domeniul de aplicare al directivei nu poate fi definit în mod restrictiv, nu se poate totuși considera că o astfel de reglementare națională intră sub incidența noțiunii de serviciu în sensul articolului 3 alineatul (1) din această directivă.

(a se vedea punctele 43, 45 și 48 și dispozitiv 1)

2.        Articolul 21 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca autoritățile competente ale unui stat membru să refuze, în temeiul unei reglementări naționale care prevede că numele de familie și prenumele unei persoane pot fi transcrise în actele de stare civilă din acest stat numai sub o formă care să respecte normele de grafie ale limbii oficiale naționale, să modifice, în certificatele de naștere și de căsătorie ale unuia dintre resortisanții săi, numele de familie și prenumele acestuia, potrivit normelor de grafie ale unui alt stat membru.

Faptul că numele de familie și prenumele persoanei nu pot fi modificate și transcrise în actele de stare civilă din statul său membru de origine numai cu caracterele limbii acestuia din urmă nu poate constitui un tratament mai puțin favorabil decât cel de care aceasta beneficiază înainte de a exercita facilitățile acordate de tratat în materie de liberă circulație a persoanelor și, prin urmare, nu o poate descuraja de la exercitarea drepturilor de circulație recunoscute la articolul 21 TFUE menționat.

(a se vedea punctele 69, 70 și 94 și dispozitiv 2)

3.        Articolul 21 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca autoritățile competente ale unui stat membru să refuze, în temeiul unei reglementări naționale care prevede că numele de familie și prenumele unei persoane pot fi transcrise în actele de stare civilă din acest stat numai sub o formă care să respecte normele de grafie ale limbii oficiale naționale, să modifice numele de familie comun unui cuplu căsătorit de cetățeni ai Uniunii, astfel cum figurează acesta în actele de stare civilă eliberate de statul membru de origine a unuia dintre acești cetățeni, sub o formă care să respecte normele de grafie ale acestui din urmă stat, cu condiția ca acest refuz să nu provoace cetățenilor Uniunii menționați inconveniente majore de ordin administrativ, profesional și privat, ceea ce revine instanței de trimitere să determine. Dacă situația se dovedește a fi astfel, revine de asemenea acestei instanțe să verifice dacă refuzul de modificare este necesar protecției intereselor pe care reglementarea națională urmărește să le garanteze și este proporțional cu obiectivul legitim urmărit.

Obiectivul urmărit de o astfel de reglementare națională, care vizează protejarea limbii oficiale naționale prin impunerea normelor de grafie prevăzute de această limbă, constituie, în principiu, un obiectiv legitim care poate justifica restricții privind drepturile de liberă circulație și de ședere prevăzute la articolul 21 TFUE și poate fi luat în considerare în cadrul evaluării comparative a intereselor legitime cu drepturile menționate recunoscute de dreptul Uniunii.

(a se vedea punctele 87 și 94 și dispozitiv 2)

4.        Articolul 21 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca autoritățile competente ale unui stat membru să refuze, în temeiul unei reglementări naționale care prevede că numele de familie și prenumele unei persoane pot fi transcrise în actele de stare civilă din acest stat numai sub o formă care să respecte normele de grafie ale limbii oficiale naționale, să modifice certificatul de căsătorie al unui cetățean al Uniunii resortisant al unui alt stat membru, pentru ca prenumele cetățeanului menționat să fie transcrise în acest certificat cu semne diacritice, astfel cum au fost transcrise în actele de stare civilă eliberate de statul său membru de origine și sub o formă care să respecte normele de grafie ale limbii oficiale naționale a acestui din urmă stat.

(a se vedea punctul 94 și dispozitiv 2)