HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a cincea)
16 mai 2024(*)
„Trimitere preliminară – Libera prestare a serviciilor – Piețele instrumentelor financiare – Directiva 2014/65/UE – Articolul 3 – Exonerare de la aplicarea Directivei 2014/65/UE – Intermediar de investiții exonerat – Reglementare a unui stat membru care interzice acestui intermediar să transmită ordine ale clienților către o firmă de investiții stabilită în alt stat membru”
În cauza C‑695/22,
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Městský soud v Praze (Tribunalul Municipal din Praga, Republica Cehă), prin decizia din 26 octombrie 2022, primită de Curte la 10 noiembrie 2022, în procedura
Fondee a.s.
împotriva
Česká národní banka,
CURTEA (Camera a cincea),
compusă din domnul E. Regan, președinte de cameră, și domnii Z. Csehi, M. Ilešič, I. Jarukaitis și D. Gratsias (raportor), judecători,
avocat general: domnul G. Pitruzzella,
grefier: domnul A. Calot Escobar,
având în vedere procedura scrisă,
luând în considerare observațiile prezentate:
– pentru Fondee a.s., de J. Šovar, advokát;
– pentru Česká národní banka, de P. Krutiš și J. Spiryt;
– pentru guvernul ceh, de J. Očková, M. Smolek și J. Vláčil, în calitate de agenți;
– pentru guvernul finlandez, de M. Pere, în calitate de agent;
– pentru Comisia Europeană, de C. Auvret, M. Mataija și P. Němečková, în calitate de agenți,
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 14 noiembrie 2023,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 3 alineatele (1) și (3) din Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (JO 2014, L 173, p. 349) coroborat cu articolul 34 din aceasta, precum și a articolului 56 TFUE.
2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Fondee a.s., pe de o parte, și Česká národní banka (Banca Națională a Cehiei, Republica Cehă), pe de altă parte, în legătură cu o amendă aplicată de aceasta din urmă celei dintâi pentru încălcarea interdicției de a transmite ordine ale clienților privind instrumente de investiții unui agent de tranzacționare de valori mobiliare stabilit în alt stat membru decât Republica Cehă.
Cadrul juridic
Dreptul Uniunii
3 Astfel cum reiese din articolul 1 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2014/65, aceasta stabilește cerințe în legătură cu condițiile de autorizare și de funcționare aplicabile firmelor de investiții.
4 Articolul 3 din această directivă, intitulat „Exonerări facultative”, prevede la alineatele (1) și (3):
„(1) Statele membre pot opta să nu aplice prezenta directivă persoanelor pentru care ele reprezintă statul membru de origine, cu condiția ca activitățile acestor persoane să fie autorizate și reglementate la nivel național și ca aceste persoane:
[…]
(b) să nu fie autorizate să furnizeze servicii de investiții, cu excepția preluării și transmiterii de ordine pentru valori mobiliare și unități de fond ale unor organisme de plasament colectiv și/sau a furnizării de servicii de consultanță în investiții în privința acestor instrumente financiare; și
(c) în cadrul furnizării acestui serviciu, să fie autorizate să transmită ordinele doar către:
(i) firmele de investiții autorizate în conformitate cu prezenta directivă;
[…]
(3) Persoanele exonerate de la aplicarea prezentei directive în temeiul alineatului (1) nu beneficiază de libertatea de a presta servicii/sau de a desfășura activități, nici de libertatea de a înființa sucursale în conformitate cu articolele 34 și, respectiv, 35.”
5 Articolul 4 din directiva menționată, intitulat „Definiții”, prevede la alineatul (1):
„În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:
1. «firmă de investiții» înseamnă orice persoană juridică a cărei ocupație sau activitate obișnuită constă în furnizarea unuia sau mai multor servicii de investiții în beneficiul unor terțe părți și/sau în exercitarea uneia sau mai multor activități de investiții cu titlu profesional;
[…]
2. «servicii și activități de investiții» înseamnă orice serviciu și orice activitate enumerate în anexa I secțiunea A și referitoare la orice instrument menționat în anexa I secțiunea C.
[…]
46. «fond tranzacționat la bursă» înseamnă un fond care are cel puțin o clasă de unități sau de acțiuni tranzacționate pe toată durata zilei cel puțin într‑un loc de tranzacționare și cu cel puțin un formator de piață care ia măsuri pentru a se asigura că prețul unităților sau al acțiunilor sale la locul de tranzacționare nu variază în mod semnificativ față de valoarea activului său net și, după caz, față de valoarea orientativă a activului net;
[…]”
6 Articolul 5 din aceeași directivă, intitulat „Cerința de autorizare”, prevede la alineatul (1):
„Fiecare stat membru impune ca furnizarea de servicii de investiții și/sau exercitarea activităților de investiții ca ocupație sau activitate obișnuită cu titlu profesional să facă obiectul unei autorizări prealabile în conformitate cu prezentul capitol. O astfel de autorizație este acordată de autoritatea competentă a statului membru de origine desemnată în conformitate cu articolul 67.”
7 Articolul 34 din Directiva 2014/65, intitulat „Libertatea de a presta servicii și de a exercita activități de investiții”, prevede la alineatul (1):
„Statele membre veghează ca orice firmă de investiții autorizată și supravegheată de autoritățile competente ale unui alt stat membru în conformitate cu prezenta directivă și, în cazul instituțiilor de credit, cu Directiva 2013/36/UE [a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO 2013, L 176, p. 338)], să poată furniza liber servicii de investiții și/sau să poată exercita liber activități de investiții, precum și servicii auxiliare pe teritoriul lor, cu condiția ca aceste servicii și activități să fie incluse în autorizația sa. Serviciile auxiliare pot fi furnizate doar împreună cu un serviciu de investiții și/sau o activitate de investiții.
Statele membre nu impun obligații suplimentare acestor firme de investiții sau instituții de credit pentru aspectele reglementate de prezenta directivă.”
8 Reiese din articolul 67 alineatul (1) din această directivă că fiecare stat membru desemnează autoritățile competente care trebuie să îndeplinească fiecare dintre atribuțiile prevăzute de aceasta.
9 Anexa I la directiva menționată, care stabilește lista serviciilor, activităților și instrumentelor financiare, menționează la punctul 1 din secțiunea A referitoare la serviciile și activitățile de investiții, primirea și transmiterea de ordine privind unul sau mai multe instrumente financiare. Secțiunea C din această anexă, referitoare la instrumentele financiare, menționează la punctul 3 unități ale organismelor de plasament colectiv.
Dreptul ceh
10 Articolul 4 alineatul (2) literele (a) și (e) din zákon č. 256/2004 Sb. o podnikání na kapitálovém trhu (Legea nr. 256/2004 privind desfășurarea activităților pe piața de capital), în versiunea aplicabilă litigiului principal (denumită în continuare „Legea privind piața de capital”), menționează printre principalele servicii de investiții primirea și transmiterea de ordine privind instrumentele de investiții și consultanța în investiții referitoare la instrumente de investiții.
11 Articolul 5 alineatul (1) din această lege definește „agentul de tranzacționare de valori mobiliare” ca fiind o persoană juridică autorizată să furnizeze serviciile de investiții principale în temeiul unei autorizații acordate de Banca Națională a Cehiei. Articolul 6 alineatul (1) litera (b) din legea menționată prevede că persoana juridică titulară a unei astfel de autorizații trebuie să aibă sediul social în Republica Cehă.
12 Potrivit articolului 29 alineatul (1) din Legea privind piața de capital, un „intermediar de investiții”, în sensul acestei legi, nu este autorizat să furnizeze decât serviciile de investiții principale prevăzute la articolul 4 alineatul (2) literele (a) sau (e) din această lege. Gama de instrumente de investiții pentru care un intermediar de investiții este autorizat să furnizeze servicii este definită la alineatul (3) din articolului menționat. În sfârșit, alineatul (4) al aceluiași articol prevede că intermediarii de investiții, atunci când furnizează serviciile de investiții principale prevăzute la articolul 4 alineatul (2) literele (a) sau (e) din Legea privind piața de capital, pot transmite ordine printre alții unui agent de tranzacționare de valori mobiliare, unei bănci sau unei societăți de investiții.
13 Potrivit articolului 162 alineatul (1) litera (a) din Legea privind piața de capital, o persoană fizică sau juridică săvârșește o contravenție dacă desfășoară în mod ilegal o activitate care intră în domeniul de aplicare al acestei legi, care necesită printre altele o autorizație sau o acreditare acordată de Banca Națională a Cehiei sau o înregistrare într‑un registru ținut de aceasta din urmă.
Litigiul principal și întrebările preliminare
14 Fondee desfășoară în Republica Cehă activitatea de intermediere de investiții, în sensul articolului 29 alineatul (1) din Legea privind piața de capital, pe baza unei autorizații acordate de Banca Națională a Cehiei. Prin decizia din 18 ianuarie 2021, aceasta din urmă i‑a aplicat o amendă, în temeiul articolului 162 alineatul (1) litera (a) din legea menționată, pentru motivul că, între 7 octombrie și 27 decembrie 2019, ar fi transmis 407 ordine ale clienților săi unui agent de tranzacționare de valori mobiliare stabilit în afara Republicii Cehe.
15 Banca Națională a Cehiei a considerat că, procedând astfel, Fondee permitea clienților săi să investească în unități de fonduri tranzacționate la bursă, în sensul Directivei 2014/65, care ar constitui instrumente de investiții în sensul legii menționate. Potrivit constatărilor Băncii Naționale a Cehiei, clienții societății Fondee efectuau un ordin pe site‑ul internet al acesteia din urmă, pe care Fondee îl transmitea mai departe unei societăți stabilite în Țările de Jos. Operațiunea ar fi fost efectuată pe baza unui contract tripartit între această societate, Fondee și clienții acesteia din urmă.
16 Fondee a formulat o contestație administrativă împotriva deciziei prin care i s‑a aplicat amenda la Consiliul bancar al Băncii Naționale a Cehiei, care a respins‑o printr‑o decizie din 18 martie 2021. În aceste condiții, Fondee a formulat o acțiune la instanța de trimitere, având ca obiect anularea deciziei de respingere a contestației administrative.
17 Din indicațiile instanței de trimitere reiese că „intermediarii de investiții”, precum Fondee, sunt exonerați de la aplicarea Directivei 2014/65, întrucât Republica Cehă a făcut uz, în privința lor, de posibilitatea prevăzută în acest scop la articolul 3 alineatul (1) din această directivă.
18 Instanța de trimitere arată că părțile din litigiul principal nu contestă că Fondee nu furnizează servicii de investiții unor clienți care au reședința sau sunt stabiliți în afara teritoriului ceh. Ea adaugă însă că Fondee este implicată, în calitate de intermediar, în furnizarea de servicii de investiții de către firma de investiții stabilită în Țările de Jos unor clienți care au reședința sau sunt stabiliți pe teritoriul ceh. Instanța de trimitere consideră, prin urmare, că Fondee beneficiază de libera prestare a serviciilor în calitate de „destinatar pasiv” al serviciilor.
19 Potrivit instanței de trimitere, părțile din litigiul principal au opinii divergente cu privire la posibilitatea operatorilor care intră sub incidența articolului 3 alineatul (3) din Directiva 2014/65, precum Fondee, de a invoca articolul 56 TFUE. În particular, Banca Națională a Cehiei ar susține că excluderea intermediarilor de investiții de la aplicarea dreptului la libera prestare a serviciilor, prevăzută de această dispoziție din Directiva 2014/65, acoperă orice participare a acestor intermediari la prestarea unor asemenea servicii, astfel încât un stat membru poate interzice intermediarilor menționați transmiterea ordinelor clienților lor unor prestatori de investiții stabiliți în alt stat membru.
20 În aceste condiții, Městský soud v Praze (Tribunalul Municipal din Praga, Republica Cehă) a decis să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„1) O persoană care, în temeiul articolului 3 alineatul (1) din [Directiva 2014/65], este exonerată de la aplicarea acestei directive și care, în temeiul articolului 3 alineatul (3) din această directivă nu beneficiază de libertatea de a presta servicii în sensul articolului 34 din aceasta, beneficiază de libertatea de a presta servicii prevăzută la articolul 56 [TFUE] în cazul în care nu furnizează ea însăși servicii de investiții în temeiul pașaportului unic european unui client stabilit într‑un alt stat membru, dar este destinatarul unui serviciu de investiții din partea unei entități străine care beneficiază de pașaportul unic european sau este implicată în alt mod în furnizarea acestui serviciu clientului final (în calitate de intermediar)?
2) În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea anterioară, dreptul Uniunii, în special articolul 56 [TFUE], se opune reglementărilor care interzic unui intermediar de investiții să transmită ordine ale clienților către un agent de tranzacționare de valori mobiliare străin?”
Cu privire la întrebările preliminare
21 Potrivit unei jurisprudențe constante, în cadrul procedurii de cooperare între instanțele naționale și Curte instituite la articolul 267 TFUE, este de competența acesteia din urmă să ofere instanței naționale un răspuns util, care să îi permită să soluționeze litigiul cu care este sesizată. Din această perspectivă, Curtea trebuie, dacă este cazul, să reformuleze întrebările care îi sunt adresate [Hotărârea din 6 octombrie 2021, W.Ż. (Camera de control extraordinar și cauze publice a Curții Supreme – Numire), C‑487/19, EU:C:2021:798, punctul 68 și jurisprudența citată].
22 În speță, trebuie să se constate, la fel cum a procedat domnul avocat general la punctul 23 din concluzii, că Directiva 2014/65 a realizat o armonizare completă a reglementărilor naționale referitoare la prestările transfrontaliere de servicii de investiții care intră în domeniul său de aplicare, printre care figurează, astfel cum reiese din anexa I la această directivă, primirea și transmiterea de ordine privind unul sau mai multe instrumente financiare.
23 Or, potrivit unei jurisprudențe constante, orice măsură națională adoptată într‑un domeniu care a făcut obiectul unei armonizări exhaustive sau complete la nivelul Uniunii Europene trebuie apreciată nu în raport cu dispozițiile dreptului primar, ci cu cele ale acestei măsuri de armonizare [Hotărârea din 20 aprilie 2023, Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato (Comuna Ginosa), C‑348/22, EU:C:2023:301, punctul 36 și jurisprudența citată].
24 Prin urmare, întrebările preliminare adresate trebuie să fie examinate numai pe baza dispozițiilor Directivei 2014/65.
25 În ceea ce privește în special articolul 34 din Directiva 2014/65, trebuie arătat că acesta privește furnizarea serviciilor de investiții de către o firmă de investiții autorizată de autoritățile competente ale unui stat membru diferit de cel pe teritoriul căruia sunt furnizate serviciile.
26 Or, după cum reiese din decizia de trimitere, întrebările preliminare adresate vizează persoane care intră în domeniul de aplicare al articolului 3 din Directiva 2014/65, care furnizează servicii numai unor clienți care au reședința sau sunt stabiliți pe teritoriul statului lor membru de origine.
27 În aceste condiții, trebuie să se considere că, prin intermediul întrebărilor sale, care trebuie examinate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 3 alineatul (1) litera (c) punctul (i) din Directiva 2014/65 trebuie interpretat în sensul că persoanele pe care un stat membru le‑a exonerat de la aplicarea acestei directive sunt autorizate să transmită pentru executare ordinele unor clienți care au reședința sau sunt stabiliți în acest stat membru unor firme de investiții stabilite în alt stat membru și autorizate în acest scop în temeiul directivei menționate de autoritatea competentă a acestui alt stat membru și, prin urmare, se opune unei reglementări naționale care interzice o astfel de transmitere.
28 În această privință, este necesar să se arate că articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2014/65 autorizează statele membre să nu aplice această directivă persoanelor pentru care ele reprezintă statul membru de origine, sub rezerva respectării condițiilor prevăzute de această dispoziție, printre care cea care figurează la litera (c) punctul (i).
29 Articolul 3 alineatul (1) litera (c) punctul (i) din Directiva 2014/65 conferă astfel în mod explicit persoanelor pe care un stat membru le‑a exonerat de la aplicarea acestei directive posibilitatea de a transmite ordinele pe care le primesc unor firme de investiții autorizate.
30 În speță, sub rezerva verificărilor care trebuie efectuate de instanța de trimitere, din decizia de trimitere reiese că Republica Cehă a făcut uz de posibilitatea prevăzută la articolul 3 alineatul (1) din directiva menționată. Cu toate acestea, așa cum reiese în egală măsură din această decizie, articolul 29 alineatul (4) din Legea privind piața de capital interzice intermediarilor de investiții în sensul acestei legi, precum Fondee, să transmită ordine unor firme de investiții stabilite în celelalte state membre.
31 Or, după cum a arătat în esență domnul avocat general la punctele 30 și 31 din concluzii, articolul 3 alineatul (1) litera (c) punctul (i) din Directiva 2014/65 vizează transmiterea de ordine către orice firmă de investiții autorizată, iar nu numai către cele stabilite și autorizate în statul membru de origine al persoanei exonerate de la aplicarea acestei directive.
32 Ținând seama de considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la întrebările adresate că articolul 3 alineatul (1) litera (c) punctul (i) din Directiva 2014/65 trebuie interpretat în sensul că persoanele pe care un stat membru le‑a exonerat de la aplicarea acestei directive sunt autorizate să transmită pentru executare ordinele unor clienți care au reședința sau sunt stabiliți în acest stat membru unor firme de investiții stabilite în alt stat membru și autorizate în acest scop în temeiul directivei menționate de autoritatea competentă a acestui alt stat membru și, prin urmare, se opune unei reglementări naționale care interzice o astfel de transmitere.
Cu privire la cheltuielile de judecată
33 Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a cincea) declară:
Articolul 3 alineatul (1) litera (c) punctul (i) din Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE
trebuie interpretat în sensul că
persoanele pe care un stat membru le‑a exonerat de la aplicarea acestei directive sunt autorizate să transmită pentru executare ordinele unor clienți care au reședința sau sunt stabiliți în acest stat membru unor firme de investiții stabilite în alt stat membru și autorizate în acest scop în temeiul directivei menționate de autoritatea competentă a acestui alt stat membru și, prin urmare, se opune unei reglementări naționale care interzice o astfel de transmitere.
Semnături