Cauza T‑363/18
(publicare în extras)
Nippon Chemi‑Con Corporation
împotriva
Comisiei Europene
Hotărârea Tribunalului (Camera a noua extinsă) din 29 septembrie 2021
„Concurență – Înțelegeri – Piața condensatorilor electrolitici cu aluminiu și cu tantal – Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE – Coordonarea prețurilor pe întregul teritoriu al SEE – Practică concertată – Schimburi de informații comerciale sensibile – Competență teritorială a Comisiei – Dreptul la apărare și dreptul de a fi ascultat – Intangibilitatea actului – Încălcare unică și continuă – Restrângere a concurenței prin obiect – Orientările din 2006 privind calcularea cuantumului amenzilor – Valoarea vânzărilor – Obligația de motivare – Proporționalitate – Egalitate de tratament – Gravitatea încălcării – Circumstanțe atenuante – Punctul 37 din Orientările din 2006 privind calcularea cuantumului amenzilor – Competență de fond”
1. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Control jurisdicțional – Competența de fond a instanței Uniunii – Conținut – Competență de fond strict limitată la determinarea cuantumului amenzii aplicate
(art. 101, 261 și 263 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 31)
(a se vedea punctele 60 și 61)
2. Înțelegeri – Încălcare complexă care prezintă elementele unui acord și elementele unei practici concertate – Calificare unică drept „acord și/sau practică concertată” – Admisibilitate
[art. 101 alin. (1) TFUE]
(a se vedea punctele 65-67)
3. Concurență – Normele Uniunii – Domeniu de aplicare teritorial – Înțelegere între întreprinderi stabilite în afara Spațiului Economic European, care este însă pusă în aplicare și își produce efectele în cadrul pieței interne – Vânzare în Uniune a produsului care face obiectul cartelului – Competența Comisiei de a aplica normele de concurență ale Uniunii – Admisibilitate în raport cu dreptul internațional public – Intervenția unor filiale, a unor agenți sau a unor sucursale stabilite în afara Uniunii – Lipsa incidenței
(art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53)
(a se vedea punctele 73-82)
4. Concurență – Procedură administrativă – Respectarea dreptului la apărare – Acces la dosar – Conținut – Acces în timp util la dosarul complet – Comunicare privind obiecțiunile care conține date în mod provizoriu confidențiale – Lipsa încălcării dreptului la apărare
[art. 101 TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 alin. (2) lit. (a); Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 27 alin. (1)]
(a se vedea punctele 86-88 și 95-101)
5. Concurență – Procedură administrativă – Respectarea dreptului la apărare – Acces la dosar – Conținut – Refuz de a comunica un document – Consecințe – Necesitatea de a distinge, la nivelul sarcinii probei care îi incumbă întreprinderii în cauză, între documentele incriminatoare și documentele dezincriminatoare
[art. 101 alin. (1) TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 27 alin. (2); Comunicarea 2005/C 325/07 a Comisiei, pct. 27]
(a se vedea punctele 89, 91 și 111-120)
6. Concurență – Procedură administrativă – Respectarea dreptului la apărare – Comunicare privind obiecțiunile – Prezentarea unor probe suplimentare după trimiterea comunicării privind obiecțiunile – Trimiterea unei scrisori de expunere a faptelor – Admisibilitate – Condiții
(art. 101 TFUE; Comunicarea 2011/C 308/06 a Comisiei, pct. 110 și 111)
(a se vedea punctele 122-128)
7. Concurență – Procedură administrativă – Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări – Obligația Comisiei de a face dovada încălcării și a duratei acesteia – Mijloc de probă – Recurgere la o serie de indicii – Nivelul necesar al forței probante în raport cu fiecare dintre indicii – Admisibilitatea aprecierii globale a unei serii de indicii
(art. 101 TFUE)
(a se vedea punctele 147-152)
8. Concurență – Procedură administrativă – Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări – Utilizarea ca mijloace de probă a declarațiilor altor întreprinderi care au participat la încălcare – Admisibilitate – Forța probantă a depozițiilor voluntare efectuate de participanții principali la o înțelegere pentru a beneficia de aplicarea Comunicării privind cooperarea
(art. 101 TFUE; Comunicarea 2006/C 298/11 a Comisiei)
(a se vedea punctele 158-162 și 171-177)
9. Concurență – Procedură administrativă – Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări – Mijloc de probă – Utilizarea unui element de probă unic – Admisibilitate – Condiții – Aplicare în cazul declarațiilor făcute în cadrul comunicării privind cooperarea de către alte întreprinderi care au participat la încălcare
(art. 101 TFUE)
(a se vedea punctele 163-170)
10. Înțelegeri – Practică concertată – Noțiune – Coordonare și cooperare incompatibile cu obligația fiecărei întreprinderi de a‑și stabili în mod autonom comportamentul pe piață – Schimb de informații între concurenți – Obiect sau efect anticoncurențial – Prezumție – Condiții
[art. 101 alin. (1) TFUE]
(a se vedea punctele 188-192, 195-197 și 256)
11. Înțelegeri – Practică concertată – Noțiune – Necesitatea existenței unei legături de cauzalitate între concertare și comportamentul întreprinderilor pe piață – Prezumția existenței unei legături de cauzalitate
[art. 101 alin. (1) TFUE]
(a se vedea punctele 193 și 194)
12. Înțelegeri – Interzicere – Încălcări – Acorduri și practici concertate care constituie o încălcare unică – Stabilirea răspunderii în sarcina unei întreprinderi pentru întreaga încălcare – Condiții – Practici și acțiuni ilicite care se înscriu într‑un plan de ansamblu – Apreciere – Criterii – Contribuție la obiectivul unic al încălcării – Necesitatea unei legături de complementaritate între practicile imputate – Inexistență
(art. 101 TFUE)
(a se vedea punctele 310-317, 320, 332 și 350)
13. Concurență – Procedură administrativă – Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări – Obligația Comisiei de a face dovada încălcării și a duratei acesteia – Întinderea sarcinii probei – Încălcare unică și continuă – Lipsa oricărei probe privind anumite perioade determinate din perioada globală avută în vedere – Lipsa incidenței
(art. 101 TFUE)
(a se vedea punctele 351, 352, 372 și 373)
14. Înțelegeri – Atingere adusă concurenței – Criterii de apreciere – Conținutul și obiectivul unei înțelegeri, precum și contextul economic și juridic al dezvoltării acesteia – Distincție între încălcări prin obiect și încălcări prin efect – Intenția părților la un acord de a restrânge concurența – Criteriu care nu este necesar – Încălcare prin obiect – Grad suficient de nocivitate – Criterii de apreciere
(art. 101 TFUE)
(a se vedea punctele 403-414)
15. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Stabilirea cuantumului de bază – Stabilirea valorii vânzărilor – Metodă de calcul definită de orientări – An de referință – Ultimul an complet al încălcării
[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, pct. 13]
(a se vedea punctele 432-434 și 481-483)
16. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Stabilirea cuantumului de bază – Stabilirea valorii vânzărilor – Cifra de afaceri globală a întreprinderii în cauză – Cifra de afaceri realizată pe baza produselor care au făcut obiectul încălcării – Luare în considerare – Limite – Stabilirea valorii vânzărilor realizate în relație directă sau indirectă cu încălcarea – Criterii
[art. 101 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, pct. 13]
(a se vedea punctele 434-438 și 455-457)
17. Concurență – Amenzi – Decizie de aplicare a unor amenzi – Obligația de motivare – Conținut – Posibilitatea Comisiei de a se abate de la orientările privind calcularea amenzilor – Cerințe de motivare cu atât mai stricte
[art. 101 și 296 TFUE; Regulamentul nr.1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, pct. 37]
(a se vedea punctele 451-453)
18. Concurență – Normele Uniunii – Încălcări – Imputare – Societate‑mamă și filiale – Unitate economică – Criterii de apreciere – Prezumție a unei influențe decisive exercitate de societatea‑mamă asupra filialelor deținute în totalitate sau în cvasitotalitate de aceasta – Caracter refragabil
[art. 101 TFUE, Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) lit. (a)]
(a se vedea punctele 462-466)
19. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Putere de apreciere a Comisiei – Control jurisdicțional – Competența de fond a instanței Uniunii – Conținut – Respectarea orientărilor privind calcularea amenzilor – Excludere – Obligația de respectare a principiului egalității de tratament
(art. 101, 261 și 263 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 31; Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei)
(a se vedea punctele 514-519)
Rezumat
Nippon Chemi‑Con Corporation (denumită în continuare „Nippon Chemi‑Con”) este o societate cu sediul în Japonia, care produce și vinde condensatori electrolitici cu aluminiu. Ea deține 100 % din părțile sociale ale Europe Chemi‑Con (Deutschland) GmbH, o societate de drept german, precum și 100 % din părțile sociale ale United Chemi‑Con, o societate de drept al Statelor Unite.
Prin Decizia din 21 martie 2018(1) (denumită în continuare „decizia atacată”), Comisia Europeană a constatat că Nippon Chemi‑Con a încălcat articolul 101 TFUE atunci când a participat la acorduri și/sau practici concertate care aveau ca obiect coordonarea politicilor de prețuri în ceea ce privește furnizarea de condensatori electrolitici cu aluminiu și cu tantal. Răspunderea Nippon Chemi‑Con a fost reținută ca urmare a participării sale directe la înțelegere între 26 iunie 1998 și 23 aprilie 2012 și i s‑a aplicat o amendă.
În scopul calculării acestei amenzi, Comisia a urmat metodologia prevăzută în Orientările privind calcularea amenzilor(2).
În primul rând, Comisia a determinat cuantumul de bază prin raportare la valoarea vânzărilor de condensatori electrolitici cu aluminiu și cu tantal în ultimul an complet de participare la încălcare, inclusiv vânzările efectuate în Spațiul Economic European (SEE) de filialele sale deținute în proporție de 100 %. A fost reținut un coeficient multiplicator în funcție de durata încălcării. Considerând că aranjamentele orizontale de coordonare a prețurilor se numără, prin însăși natura lor, printre cele mai grave încălcări ale articolului 101 TFUE, Comisia, în al doilea rând, a stabilit proporția din valoarea vânzărilor care trebuia reținută în considerarea gravității încălcării la 16 %. Pentru a se asigura cu privire la caracterul suficient de disuasiv al amenzii aplicate, Comisia a aplicat, în plus, un cuantum suplimentar de 16 %.
Nippon Chemi‑Con a introdus o acțiune în anularea deciziei atacate, care este însă respinsă de Camera a noua extinsă a Tribunalului.
Aprecierea Tribunalului
Tribunalul respinge, în primul rând, motivul Nippon Chemi‑Con întemeiat pe necompetența teritorială a Comisiei pentru aplicarea articolului 101 TFUE, în măsura în care comportamentul anticoncurențial s‑ar axa pe Asia și nu ar fi fost pus în aplicare în SEE.
În această privință, Tribunalul amintește că aplicarea articolului 101 TFUE este justificată în cazul în care practicile pe care le are în vedere sunt puse în aplicare pe teritoriul pieței interne, independent de locul formării lor. Acest criteriu al punerii în aplicare a înțelegerii ca element de legătură al acesteia cu teritoriul Uniunii este îndeplinit prin simpla vânzare în Uniune a produsului care face obiectul cartelului, independent de localizarea surselor de aprovizionare și a instalațiilor de producție.
Or, subliniind faptul că, în perioada încălcării, participanții la înțelegere, care avea un nivel mondial, realizaseră vânzări de condensatori electrolitici în SEE, făcuseră schimb de informații privind clienții europeni și își coordonaseră politica comercială în funcție de fluctuațiile cursurilor de schimb ale euro, Comisia a invocat argumente care susțineau concluzia potrivit căreia înțelegerea fusese într‑adevăr pusă în aplicare în SEE.
În al doilea rând, Tribunalul analizează motivul Nippon Chemi‑Con întemeiat pe faptul că Comisia nu ar fi dovedit existența unei încălcări unice și continue care acoperă toți condensatorii electrolitici pe întreaga durată a presupusei încălcări. În această privință, Nippon Chemi‑Con a susținut în special că Comisia nu a demonstrat existența unui plan de ansamblu și nu a ținut seama de caracterul eterogen al industriei condensatorilor.
În ceea ce privește demonstrarea existenței unui plan de ansamblu, Tribunalul amintește că noțiunea de „încălcare unică” vizează o situație în care mai multe întreprinderi au participat la o încălcare reprezentată de un comportament continuu în urmărirea unui singur obiectiv economic care viza denaturarea concurenței. Astfel, atunci când diferitele acțiuni se înscriu într‑un „plan de ansamblu” în considerarea obiectului identic al acestora care denaturează concurența în cadrul pieței interne, Comisia are dreptul să stabilească răspunderea pentru aceste acțiuni în funcție de participarea la încălcare, privită în ansamblul său.
În această privință, Tribunalul constată că Comisia a identificat un ansamblu de elemente de natură să îi susțină concluzia potrivit căreia contactele anticoncurențiale care au avut loc pe parcursul anilor între părți se înscriau într‑un plan global care viza un obiectiv unic. În fapt, Comisia a demonstrat că aceste contacte priveau stabilirea prețurilor viitoare ale condensatorilor, cererea și oferta acestor produse și, în anumite cazuri, încheierea, aplicarea și monitorizarea acordurilor privind prețurile. În plus, Comisia a verificat că contactele menționate prezentau caracteristici comune în ceea ce privește participanții, natura și domeniul de aplicare material al discuțiilor, care se suprapuneau.
Tribunalul respinge, pe de altă parte, critica Nippon Chemi‑Con întemeiată pe faptul că, din cauza naturii eterogene a condensatorilor și a specificității cererii pe diferitele piețe geografice, încălcarea, pe lângă faptul că nu a fost dovedită de Comisie, nu putea acoperi totalitatea vânzărilor de condensatori electrolitici către SEE.
Tribunalul amintește, cu titlu introductiv, că, pentru a stabili produsele care fac obiectul unei înțelegeri, Comisia nu este obligată să definească piața relevantă pe baza unor criterii economice. Astfel, înșiși membrii înțelegerii sunt cei care determină produsele care fac obiectul discuțiilor și practicilor concertate. În plus, produsele vizate de o înțelegere sunt determinate prin trimitere la dovezi documentare ale unui comportament anticoncurențial efectiv în raport cu produse specifice.
Având în vedere aceste elemente, Tribunalul constată că Comisia a considerat în mod întemeiat că încălcarea unică și continuă acoperea ansamblul condensatorilor electrolitici cu aluminiu și cu tantal, ceea ce Comisia a confirmat furnizând dovada faptului că toate schimburile anticoncurențiale între participanții la înțelegere acopereau condensatorii electrolitici cu aluminiu sau cu tantal sau chiar ambele tipuri, că discuțiile inițiate în cadrul mai multor reuniuni erau generale și nu se limitau la anumite subtipuri de condensatori electrolitici cu aluminiu sau cu tantal, că participanții la înțelegere nu au introdus, în declarațiile întreprinderilor, nicio limitare în ceea ce privește definirea condensatorilor acoperiți de înțelegere și că majoritatea reprezentanților participanților la înțelegere erau responsabili de fabricarea celor două produse, iar nu de o gamă de produse specifice.
În al treilea rând, Tribunalul respinge critica Nippon Chemi‑Con întemeiată pe faptul că Comisia ar fi inclus în mod eronat în valoarea relevantă a vânzărilor pentru calculul cuantumului de bază al amenzii vânzările efectuate de cele două filiale ale sale deținute în proporție de 100 %.
În această privință, Tribunalul arată mai întâi că prezumția de inexistență a autonomiei filialelor, dezvoltată de jurisprudență pentru a permite imputarea comportamentului unei entități juridice (filiala) altei entități (societatea mamă), este valabilă și atunci când este vorba, precum în speță, despre determinarea valorii vânzărilor relevante pentru calculul cuantumului de bază al amenzii care trebuie aplicată societății‑mamă, care a participat direct la o încălcare și care, în perioada încălcării, a efectuat, în SEE, vânzări ale produselor vizate de această încălcare prin intermediul filialelor sale.
Or, în măsura în care Nippon Chemi‑Con deținea 100 % din părțile sociale ale celor două filiale ale sale, iar aceste trei societăți constituiau, în consecință, aceeași unitate economică în sensul articolului 101 TFUE, Comisia a ținut seama în mod întemeiat de cuantumul vânzărilor de condensatori pe care unitatea economică menționată le‑a realizat în SEE pentru determinarea valorii relevante a vânzărilor pentru calculul cuantumului de bază al amenzii impuse Nippon Chemi‑Con.