HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera întâi)

30 noiembrie 2009

Cauza F‑86/08

Dietrich Voslamber

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcție publică — Funcționari — Asigurări sociale — Sistemul comun de asigurări de boală — Soțul unui fost funcționar — Competență reglementată — Articolul 13 din Reglementarea comună privind asigurarea împotriva riscurilor de boală”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Voslamber solicită în special anularea deciziei Comisiei din 9 iulie 2008 de respingere a reclamației sale împotriva deciziei din 17 ianuarie 2008, prin care nu i se acordă soției sale asigurarea primară a regimului comun de asigurări de boală în cadrul instituțiilor Comunităților Europene

Decizia: Respinge acțiunea. Respinge concluziile Comisiei prezentate în temeiul articolului 94 litera (a) din Regulamentul de procedură. Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și două treimi din cheltuielile de judecată efectuate de reclamant. Reclamantul suportă o treime din propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Procedură — Cerere de sesizare a instanței — Cerințe de formă — Expunere sumară a motivelor invocate — Motive de drept neprecizate în cererea introductivă — Trimitere la ansamblul anexelor — Inadmisibilitate

[Statutul Curții de Justiție, art. 21; Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 35 alin. (1) litera (e)]

2.      Funcționari — Dispoziție internă a unei instituții — Efecte juridice — Limite

(Reglementarea privind asigurarea împotriva riscurilor de boală, art. 13)

3.      Funcționari — Asigurări sociale — Asigurări de boală — Asigurare primară a soțului unui funcționar prin sistemul comun de asigurări de boală — Condiții

(Statutul funcționarilor, art. 72; Reglementarea privind asigurarea împotriva riscurilor de boală, art. 13)

1.      În temeiul articolului 21 din Statutul Curții și al articolului 35 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, cererea introductivă trebuie să conțină motivele și argumentele de fapt și de drept invocate. Aceste motive și argumente trebuie să fie prezentate în mod suficient de clar și de precis pentru a permite pârâtului să își pregătească apărarea și Tribunalului să se pronunțe asupra acțiunii, dacă este cazul, fără alte informații. Pentru a garanta securitatea juridică și o bună administrare a justiției, este necesar, pentru ca o acțiune să fie admisibilă, ca elementele esențiale de fapt și de drept pe care se întemeiază aceasta să rezulte, cel puțin în mod sumar, dar coerent și comprehensibil, din însuși textul cererii introductive. Deși conținutul cererii introductive poate fi susținut și completat, în legătură cu unele puncte specifice, prin trimiteri la extrase din documente care sunt anexate la aceasta, o trimitere generală la alte înscrisuri, chiar anexate cererii introductive, nu poate acoperi lipsa unor elemente esențiale din argumentarea în drept care, în temeiul dispozițiilor amintite mai sus, trebuie să figureze în cererea introductivă. În plus, este de competența Tribunalului să cerceteze și să stabilească, în anexe, motivele și argumentele despre care ar considera că reprezintă temeiul acțiunii, anexele având o funcție pur probatorie și instrumentală.

(a se vedea punctul 37)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 8 decembrie 2005, Just/Comisia, T‑91/04, RecFP, p. I‑A‑395 și II‑1801, punctul 35

2.      Dispozițiile interne adoptate de instituțiile comunitare nu pot constitui în mod legal, în niciun caz, norme care derogă de la dispozițiile ierarhic superioare, precum dispozițiile statutului și reglementarea adoptată pentru aplicarea acestuia sau principiile generale de drept. Astfel, nu poate exista o interpretare a noțiunii de venituri de origine profesională „în sensul din Informațiile administrative” care ar fi diferită de cea reținută de articolul 13 din Reglementarea privind asigurarea împotriva riscurilor de boală a funcționarilor.

(a se vedea punctul 53)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 25 octombrie 2005, Fardoom și Reinard/Comisia, T‑43/04, RecFP p. I‑A‑329 și II‑1465, punctele 35 și 36

3.      Alineatul (3) din Informațiile administrative din 2007 care se referă la aplicarea articolului 13 din Reglementarea comună privind asigurarea împotriva riscurilor de boală a funcționarilor Comunităților Europene, care precizează condițiile de aplicare a articolului 13, condiționează, cu titlu excepțional, beneficiul asigurării primare a soțului unui funcționar în sistemul comun de asigurări de boală în cadrul instituțiilor Comunităților Europene de respectarea unei condiții dintre cele pe care le menționează: prima condiție impune ca acest soț să nu poată să fie afiliat la un sistem de asigurări de boală legal, a doua impune ca valoarea primelor pentru a subscrie o asigurare de boală să reprezinte mai mult de 20 % din veniturile impozabile de origine profesională ale persoanei în cauză.

Săvârșește o eroare de drept o instituție care, în cadrul unei cereri a unui funcționar prin care se urmărește ca soțul său să beneficieze de un sistem comun de asigurări de boală cu titlu primar, refuză să considere pensia pentru limită de vârstă a soțului funcționarului drept un venit de origine profesională, în timp ce articolul 13 din Reglementarea comună privind asigurarea împotriva riscurilor de boală a funcționarilor Comunităților Europene prevede expres că pensiile pentru limită de vârstă constituie venituri de origine profesională.

Cu toate acestea, un funcționar nu poate invoca în mod util un motiv pentru a obține anularea unei decizii în cazul în care administrația nu dispune de nicio marjă de apreciere și este obligată să acționeze astfel cum a procedat. Prin urmare, Comisia este obligată, în temeiul articolului 13 din Reglementarea comună, să respingă cererea unui funcționar ce urmărea ca soțul său să beneficieze de un sistem comun de asigurări de sănătate cu titlu primar, din moment ce soțul funcționarului nu îndeplinea niciuna dintre cele două condiții prevăzute la alineatul (3) din Informațiile administrative menționate, indiferent de interpretarea reținută în privința celei de a doua condiții.

(a se vedea punctele 52, 54, 55, 60, 75 și 76)

Trimitere la:

Curte: 20 mai 1987, Souna/Comisia, 432/85, Rec., p. 2229, punctul 20

Tribunalul Funcției Publice: 17 iunie 2008, De Fays/Comisia, F‑97/07, RepFP, p. I‑A‑1‑0000 și II‑A‑1‑0000, punctele 70 și 71