HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a patra)
6 septembrie 2013(*)
„Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive luate împotriva Iranului în scopul de a împiedica proliferarea nucleară – Înghețarea fondurilor – Obligația de motivare – Dreptul la apărare – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Eroare de apreciere”
În cauza T‑493/10,
Persia International Bank plc, cu sediul în Londra (Regatul Unit), reprezentată inițial de S. Gadhia, de S. Ashley, solicitors, de D. Anderson, QC, și de R. Blakeley, barrister, și ulterior de S. Ashley, de S. Jeffrey, de A. Irvine, solicitors, de D. Wyatt, QC, și de R. Blakeley,
reclamantă,
împotriva
Consiliului Uniunii Europene, reprezentat de M. Bishop și de A. Vitro, în calitate de agenți,
pârât,
susținut de
Comisia Europeană, reprezentată de S. Boelaert și de M. Konstantinidis, în calitate de agenți,
intervenientă,
având ca obiect, pe de o parte, cererea de anulare a Deciziei 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (JO L 195, p. 39), a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 668/2010 al Consiliului din 26 iulie 2010 de punere în aplicare a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 195, p. 25), a Deciziei 2010/644/PESC a Consiliului din 25 octombrie 2010 de modificare a Deciziei 2010/413 (JO L 281, p. 81), a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 al Consiliului din 25 octombrie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 423/2007 (JO L 281, p. 1), a Deciziei 2011/783/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011 de modificare a Deciziei 2010/413 (JO L 319, p. 71), a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1245/2011 al Consiliului din 1 decembrie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 961/2010 (JO L 319, p. 11) și a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului nr. 961/2010 (JO L 88, p. 1) în măsura în care aceste acte o privesc pe reclamantă și, pe de altă parte, o cerere de declarare a inaplicabilității articolului 7 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007 al Consiliului din 19 aprilie 2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 103, p. 1), a articolului 16 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 961/2010 și a articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 267/2012 în ceea ce o privește pe reclamantă,
TRIBUNALUL (Camera a patra),
compus din doamnele I. Pelikánová (raportor), președinte, K. Jürimäe și domnul M. van der Woude, judecători,
grefier: domnul N. Rosner, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 3 iulie 2012,
pronunță prezenta
Hotărâre(1)
[omissis]
Procedura și concluziile părților
22 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 7 octombrie 2010, reclamanta a introdus prezenta acțiune.
23 Prin act depus la grefa Tribunalului la 5 noiembrie 2010, reclamanta și‑a adaptat capetele de cerere ca urmare a adoptării, la 25 octombrie 2010, a Deciziei 2010/644 și a Regulamentului nr. 961/2010.
24 Prin act depus la grefa Tribunalului la 14 ianuarie 2011, Comisia Europeană a formulat o cerere de intervenție în prezenta procedură în susținerea concluziilor Consiliului. Prin Ordonanța din 8 martie 2011, președintele Camerei a patra a Tribunalului a admis această cerere de intervenție.
25 Prin act depus la grefa Tribunalului la 24 ianuarie 2012, reclamanta, pe de o parte, și‑a adaptat capetele de cerere ca urmare a adoptării, la 1 decembrie 2011, a Deciziei 2011/783 și a Regulamentului de punere în aplicare nr. 1245/2011 și, pe de altă parte, a solicitat ca actele atacate să fie, dacă este cazul, anulate cu efect imediat.
26 Prin act depus la grefa Tribunalului la 23 aprilie 2012, reclamanta și‑a adaptat capetele de cerere ca urmare a adoptării, la 23 martie 2012, a Regulamentului nr. 267/2012.
27 Pe baza raportului judecătorului raportor, Tribunalul (Camera a patra) a decis deschiderea procedurii orale și, în cadrul măsurilor de organizare a procedurii prevăzute la articolul 64 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, a adresat în scris părților întrebări referitoare la consecințele care trebuiau să decurgă, în ceea ce privește prezenta cauză, din Hotărârea Curții din 13 martie 2012, Melli Bank/Consiliul (C‑380/09 P), la numărul de directori ai reclamantei și la modalitățile numirii lor, precum și la admisibilitatea celui de al patrulea motiv al reclamantei. Părțile au răspuns la întrebările Tribunalului.
28 În răspunsul său la întrebările Tribunalului, depus la grefa acestuia la 8 iunie 2012, reclamanta a renunțat la al treilea motiv, întemeiat pe caracterul disproporționat și, prin urmare, nelegal al articolului 20 alineatul (1) litera (b) din Decizia 2010/413, al articolului 7 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 423/2007, al articolului 16 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 961/2010 și al articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 267/2012.
29 Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 3 iulie 2012.
30 Prin Ordonanța Tribunalului (Camera a patra) din 4 septembrie 2012, procedura orală a fost redeschisă în vederea depunerii la dosar a observațiilor reclamantei privind Ordonanța președintelui Curții din 19 iulie 2012, Akhras/Consiliul [C‑110/12 P(R)], și a primirii observațiilor celorlalte părți. Procedura orală a fost închisă din nou la 4 octombrie 2012.
31 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea cu efect imediat a punctului 4 din tabelul B din anexa II la Decizia 2010/413, a punctului 2 din tabelul B din anexa la Regulamentul de punere în aplicare nr. 668/2010, a punctului 4 din tabelul B titlul I din anexa la Decizia 2010/644, a punctului 4 din tabelul B din anexa VIII la Regulamentul nr. 961/2010, a Deciziei 2011/783, a Regulamentului de punere în aplicare nr. 1245/2011 și a punctului 4 din tabelul B titlul I din anexa IX la Regulamentul nr. 267/2012 în măsura în care aceste acte o privesc;
– declararea inaplicabilității în privința sa a articolului 7 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 423/2007, a articolului 16 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 961/2010 și a articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 267/2012;
– obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.
32 Consiliul și Comisia solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
[omissis]
Cu privire la fond
[omissis]
Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare, a principiului respectării dreptului la apărare și a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă
[omissis]
– Cu privire la încălcarea dreptului la apărare al reclamantei și a dreptului său la protecție jurisdicțională efectivă care decurge din aceea că nu ar fi obținut suficiente informații privind adoptarea măsurilor restrictive în privința sa
78 Reclamanta afirmă că, în pofida cererilor repetate în acest sens, nu a primit informații suficiente referitoare la adoptarea măsurilor restrictive în privința sa și în privința Bank Mellat și, în special, nu ar fi primit nicio dovadă privind pretinsa participare a Bank Mellat la proliferarea nucleară. Ea subliniază, în acest context, caracterul inadecvat al propunerilor de adoptare a măsurilor restrictive comunicate prin scrisoarea din 13 septembrie 2010 și al celei comunicate în anexa la memoriul în duplică precum și tardivitatea divulgării acesteia din urmă.
79 Reclamanta deduce de aici că comunicarea acestor elemente nu i‑a permis să formuleze observații utile referitoare la adoptarea măsurilor restrictive în privința sa și în privința Bank Mellat și că nu era de natură să îi asigure un proces echitabil.
80 Consiliul, susținut de Comisie, contestă temeinicia argumentelor reclamantei. Arată, printre altele, că a comunicat reclamantei propunerile de adoptare a măsurilor restrictive de îndată ce a obținut acordul statelor membre de la care emanau propunerile.
81 În primul rând, reiese din analiza efectuată la punctele 62-77 de mai sus că primul, al patrulea și al cincilea motiv invocate de Consiliu în privința Bank Mellat, precum și motivarea referitoare la reclamanta însăși, astfel cum reies din actele atacate și din propunerile de adoptare a măsurilor restrictive comunicate reclamantei, sunt suficient de precise. În schimb, caracterul vag al celui de al doilea, al celui de al treilea, al celui de al șaselea și al celui de al șaptelea motiv furnizate de Consiliu în privința Bank Mellat constituie o încălcare a dreptului la apărare al reclamantei precum și a dreptului său la protecție jurisdicțională efectivă.
82 În al doilea rând, trebuie observat că propunerile de adoptare a măsurilor restrictive au fost comunicate la 13 septembrie 2010, înainte de expirarea termenului fixat de Consiliu reclamantei pentru a‑și prezenta observațiile, respectiv 25 septembrie 2010, astfel încât nicio încălcare a dreptului la apărare nu poate fi constatată în privința lor.
83 În schimb, propunerea anexată la memoriul în duplică a fost comunicată după expirarea termenului menționat la punctul 82 de mai sus.
84 În această privință, argumentul Consiliului referitor la necesitatea obținerii acordului statului membru respectiv nu poate fi reținut. Astfel, atunci când Consiliul intenționează să se întemeieze pe elemente furnizate de un stat membru pentru a adopta măsuri restrictive împotriva unei entități, acesta este obligat să se asigure, înainte de a adopta măsurile menționate, că elementele în discuție pot fi comunicate entității respective în timp util pentru ca aceasta să poată prezenta în mod util punctul său de vedere.
85 Totuși, este necesar să se considere că comunicarea tardivă a unui document pe care s‑a întemeiat Consiliul pentru a adopta sau pentru a menține măsurile restrictive care vizează o entitate nu constituie o încălcare a dreptului la apărare care să justifice anularea actelor adoptate anterior decât dacă se face dovada faptului că măsurile restrictive în cauză nu ar fi putut fi adoptate sau menținute în mod legal dacă documentul comunicat tardiv ar fi trebuit înlăturat ca element incriminator.
86 Or, astfel cum reiese de la punctele 70 și 76 de mai sus, propunerea anexată la memoriul în duplică nu conține elemente suplimentare în raport cu actele atacate și cu propunerile comunicate la 13 septembrie 2010, ceea ce presupune că faptul de a o înlătura ca element incriminator nu este susceptibil să afecteze temeinicia adoptării și a menținerii măsurilor restrictive care o vizează pe reclamantă. În aceste împrejurări, comunicarea tardivă a propunerii menționate nu justifică anularea Deciziei 2010/413, a Regulamentului de punere în aplicare nr. 668/2010, a Deciziei 2010/644 și a Regulamentului nr. 961/2010.
87 În al treilea rând, în ceea ce privește necomunicarea probelor, este necesar să se remarce că, în temeiul principiului respectării dreptului la apărare, Consiliul nu are obligația de a comunica alte elemente decât cele care fac parte din dosarul său. Or, în speță, Consiliul afirmă, fără a fi contrazis de reclamantă, că dosarul său nu conține probe suplimentare privind implicarea Bank Mellat în proliferarea nucleară sau care să o privească pe reclamanta însăși. În aceste împrejurări, nu i se poate reproșa că ar fi încălcat dreptul la apărare al reclamantei și dreptul său la o protecție jurisdicțională efectivă prin necomunicarea unor asemenea probe.
[omissis]
Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe o eroare de apreciere în ceea ce privește deținerea sau controlul reclamantei de către Bank Mellat
101 Reclamanta susține că nu este deținută de către Bank Mellat și că nu aparține acesteia din urmă în sensul articolului 7 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 423/2007, al articolului 20 alineatul (1) litera (b) din Decizia 2010/413, al articolului 16 alineatul (2) din Regulamentul nr. 961/2010 și al articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 267/2012.
102 Cu titlu preliminar, trebuie remarcat că analiza Tribunalului nu vizează decât împrejurarea potrivit căreia Bank Mellat deține 60 % din capitalul reclamantei. Astfel, este, desigur, adevărat că, de la 24 ianuarie 2012, Bank Tejarat, celălalt acționar al reclamantei, este deopotrivă vizată de măsuri restrictive adoptate în temeiul Deciziei 2010/413, al Regulamentului nr. 961/2010 și al Regulamentului nr. 267/2012. Totuși, această împrejurare a fost invocată de Consiliu pentru prima dată cu ocazia ședinței și nu figurează mai ales în motivarea actelor atacate. Ea nu poate fi, în consecință, luată în considerare în cadrul controlului legalității acestora.
103 Potrivit jurisprudenței, atunci când fondurile unei entități care a fost identificată că participă la proliferarea nucleară sunt înghețate, există un risc care nu este neglijabil ca aceasta să exercite o presiune asupra entităților pe care le deține, pe care le controlează sau care îi aparțin pentru a eluda efectele măsurilor care o vizează. În consecință, înghețarea fondurilor acestor entități, pe care Consiliul este obligat să o dispună în temeiul articolului 7 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 423/2007, al articolului 20 alineatul (1) litera (b) din Decizia 2010/413, al articolului 16 alineatul (2) din Regulamentul nr. 961/2010 și al articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 267/2012, este necesară și adecvată pentru a asigura eficacitatea măsurilor adoptate și pentru a garanta că aceste măsuri nu vor fi eludate (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea Melli Bank/Consiliul, punctul 27 de mai sus, punctele 39 și 58).
104 De asemenea, atunci când o entitate este deținută 100 % de o entitate identificată că participă la proliferarea nucleară, condiția deținerii avută în vedere la articolul 20 alineatul (1) litera (b) din Decizia 2010/413 și la articolul 16 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 961/2010 este îndeplinită (a se vedea prin analogie Hotărârea Melli Bank/Consiliul, punctul 27 de mai sus, punctul 79). Aceeași concluzie trebuie aplicată în ceea ce privește noțiunea de entitate „[care este în] proprietatea” unei entități identificate că participă la proliferarea nucleară, noțiune care figurează la articolul 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 267/2012.
105 Astfel fiind, nu se contestă că Bank Mellat nu deține decât 60 % din capitalul reclamantei.
106 În aceste împrejurări, contrar celor susținute de Consiliu și de Comisie, regula jurisprudențială citată la punctul 104 de mai sus nu este aplicabilă, deținerea a 60 % din capitalul reclamantei neimplicând, în sine, îndeplinirea condiției de „deținere” sau de „proprietate” prevăzută de dispozițiile vizate la punctul 104 de mai sus.
107 În consecință, trebuie analizat dacă, în considerarea împrejurărilor cauzei și în special a gradului de deținere de către Bank Mellat, există un risc care nu este neglijabil ca reclamanta să fie în situația de a eluda efectele măsurilor restrictive care o vizează pe aceasta (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea Melli Bank/Consiliul, punctul 27 de mai sus, punctul 40).
108 Consiliul, susținut de Comisie, arată că este așa în măsura în care, în calitate de acționar majoritar care deține 60 % din capitalul reclamantei, Bank Mellat îi poate numi și revoca directorii.
109 În această privință, reiese din elementele dosarului că reclamanta are șapte directori, dintre care doi directori independenți care nu exercită funcții executive.
110 Este, desigur, adevărat că, în temeiul atât al legislației aplicabile a Regatului Unit, cât și al actelor constitutive ale reclamantei, directorii acesteia din urmă sunt numiți printr‑o hotărâre ordinară a adunării generale, adoptată cu majoritatea simplă a voturilor.
111 Astfel fiind, în primul rând, reiese din elementele furnizate de către reclamantă, a căror exactitate nu a fost contestată de celelalte părți că, în conformitate cu acordul acționarilor săi, doar patru dintre directorii săi actuali au fost aleși de către Bank Mellat, ceilalți trei fiind aleși de către Bank Tejarat.
112 În plus, unul dintre cei patru directori aleși de către Bank Mellat este un director independent fără funcții executive. Astfel cum reiese din elementele prezentate de reclamantă, condiția de independență, a cărei respectare este verificată de FSA în cadrul procedurii de autorizare a directorilor unei societăți, implică în special ca directorul respectiv să nu fie asociat în niciun mod cu acționarii reclamantei, printre care Bank Mellat.
113 În aceste împrejurări, este necesar să se considere că Bank Mellat este susceptibilă să exercite o influență asupra a cel mult trei dintre cei șapte directori actuali ai reclamantei, cu alte cuvinte asupra unei minorități a acestora din urmă.
114 Consiliul a mai arătat în această privință, cu ocazia ședinței, că directorii independenți nu participau la gestiunea cotidiană a reclamantei, din moment ce nu exercitau funcții executive.
115 Or, trebuie arătat că, în măsura în care este vorba de deciziile colective adoptate de către directori, actele constitutive ale reclamantei nu disting între directorii executivi și directorii fără funcții executive în ceea ce privește condițiile de cvorum sau dreptul de vot. În consecință, în acest cadru, poziția directorilor fără funcții executive este echivalentă celei a directorilor executivi.
116 În rest, în măsura în care argumentația Consiliului trebuie înțeleasă în sensul că vizează influența susceptibilă să fie exercitată în mod individual de anumiți directori ai reclamantei aleși de către Bank Mellat în cadrul funcțiilor lor executive, ea nu poate fi luată în considerare pentru două motive. Astfel, pe de o parte, această împrejurare nu a fost evocată în motivarea actelor atacate. Pe de altă parte, argumentația în cauză nu este suficient de precisă, întrucât Consiliul nu a indicat nici identitatea directorilor vizați, nici funcțiile precise pe care le exercitau, nici riscul specific pe care această împrejurare îl prezenta pentru eficacitatea măsurilor restrictive care vizau Bank Mellat.
117 În al doilea rând, trebuie remarcat că reiese din elementele dosarului că numirea oricărui nou director al reclamantei este supusă autorizării FSA. Prin urmare, Bank Mellat nu este în măsură să modifice liber numărul și natura directorilor reclamantei, în special prin suprimarea posturilor directorilor independenți.
118 Luând în considerare tot ceea ce precedă, este necesar să se concluzioneze că, în împrejurările speciale ale cauzei, faptul că Bank Mellat deține 60 % din capitalul reclamantei nu permite să se considere că este îndeplinită condiția de „deținere” sau de „proprietate” prevăzută la articolul 7 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 423/2007, la articolul 20 alineatul (1) litera (b) din Decizia 2010/413, la articolul 16 alineatul (2) din Regulamentul nr. 961/2010 și la articolul 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 267/2012.
119 În consecință, deținerea a 60 % din capitalul reclamantei de către Bank Mellat nu justifică, în sine, adoptarea și menținerea măsurilor restrictive care o vizează pe reclamantă.
120 În măsura în care deținerea a 60 % din capitalul reclamantei de către Bank Mellat este singura împrejurare care poate fi luată în considerare de către Tribunal (a se vedea punctul 102 de mai sus), se impune admiterea celui de al doilea motiv și prin urmare, se impune anularea Deciziei 2010/644, a Regulamentului nr. 961/2010, a Deciziei 2011/783, a Regulamentului de punere în aplicare nr. 1245/2011 și a Regulamentului nr. 267/2012 în măsura în care o privesc pe reclamantă, fără a fi necesar a examina, pe de o parte, celelalte argumente invocate de aceasta din urmă în cadrul celui de al doilea motiv și, pe de altă parte, al cincilea motiv.
[omissis]
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a patra)
declară și hotărăște:
1) Anularea, în măsura în care privesc Persia International Bank plc, a:
– punctului 4 din tabelul B din anexa II la Decizia 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC;
– punctului 2 din tabelul B din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 668/2010 al Consiliului din 26 iulie 2010 de punere în aplicare a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului;
– punctului 4 din tabelul B titlul I din anexa la Decizia 2010/644/PESC a Consiliului din 25 octombrie 2010 de modificare a Deciziei 2010/413;
– punctului 4 din tabelul B din anexa VIII la Regulamentul (UE) nr. 961/2010 al Consiliului din 25 octombrie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului nr. 423/2007;
– a Deciziei 2011/783/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011 de modificare a Deciziei 2010/413;
– a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1245/2011 al Consiliului din 1 decembrie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 961/2010;
– a punctului 4 din tabelul B titlul I din anexa IX la Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului nr. 961/2010.
2) Menținerea efectelor Deciziei 2010/413, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2010/644 și prin Decizia 2011/783, în ceea ce privește Persia International Bank până la momentul producerii efectelor anulării Regulamentului nr. 267/2012.
3) Respinge acțiunea cu privire la restul motivelor.
4) Consiliul Uniunii Europene suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Persia International Bank.
5) Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.
Pelikánová | Jürimäe | Van der Woude |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 6 septembrie 2013.
Semnături