HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a opta)
2 octombrie 2015(*)
„Marcă comunitară – Procedură de opoziție – Marca figurativă Darjeeling – Mărcile comunitare colective, verbală și figurativă, anterioare DARJEELING – Motive relative de refuz – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”
În cauza T‑624/13,
The Tea Board, cu sediul în Calcutta (India), reprezentată de A. Nordemann și de M. Maier, avocați,
reclamantă,
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), reprezentat de S. Palmero Cabezas, în calitate de agent,
pârât,
cealaltă parte din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă în fața Tribunalului, fiind
Delta Lingerie, cu sediul în Cachan (Franța), reprezentată de G. Marchais și de P. Martini‑Berthon, avocați,
având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 17 septembrie 2013 (cauza R 1504/2012‑2), privind o procedură de opoziție între The Tea Board și Delta Lingerie,
TRIBUNALUL (Camera a opta),
compus din domnul D. Gratsias (raportor), președinte, doamna M. Kancheva și domnul C. Wetter, judecători,
grefier: domnul J. Palacio González, administrator principal,
având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 25 noiembrie 2013,
având în vedere memoriul în răspuns al OAPI, depus la grefa Tribunalului la 2 mai 2014,
având în vedere memoriul în răspuns al intervenientei depus la grefa Tribunalului la 18 aprilie 2014,
având în vedere Ordonanța din 24 octombrie 2014 privind conexarea cauzelor T‑624/13-T‑627/13 pentru buna desfășurare a procedurii orale,
în urma ședinței din 11 februarie 2015,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 La 22 octombrie 2010, intervenienta, Delta Lingerie, a formulat o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), potrivit Regulamentului (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).
2 Marca a cărei înregistrare a fost solicitată este semnul figurativ reprodus mai jos, care cuprinde elementul verbal „darjeeling”, cu caractere albe, integrat într‑un dreptunghi de culoare verde deschis:
3 Produsele și serviciile pentru care a fost solicitată înregistrarea fac parte din clasele 25, 35 și 38 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și cu modificările ulterioare, și corespund, pentru fiecare dintre aceste clase, următoarei descrieri:
– clasa 25: „Desuuri pentru femei și articole de lenjerie de zi și de noapte, în special corsete, piese de îmbrăcăminte feminină care acoperă corsetul, bustiere, îmbrăcăminte pentru strâns talia, sutiene, chiloți, slipuri, haine strânse pe corp, brasiere, șorturi, boxeri, portjartiere, jartiere, jartiere, cămăși lungi, cămăși scurte de noapte, colanți, ciorapi, maiouri de baie; haine, haine tricotate, lenjerie de corp, tricouri cu bretele, tricouri, corsete, corsaje, cămăși scurte de noapte, șaluri «boa», bluze, combinezoane, tricouri, haine strânse pe corp, pijamale, cămăși de noapte, pantaloni, pantaloni de interior, șaluri, rochii de casă, halate, halate de baie, maiouri de baie, chiloți de baie, jupoane, fulare”;
– clasa 35: „Servicii de vânzare cu amănuntul de articole de lenjerie de corp pentru femei și articole de lenjerie feminină, parfumuri, ape de toaletă și cosmetice, lenjerie de casă și de baie; servicii de consultanță de afaceri pentru crearea și exploatarea de puncte de vânzare cu amănuntul și de grupuri comerciale pentru vânzare cu amănuntul și publicitate; servicii de promoție de vânzări (pentru terți), publicitate, gestionarea afacerilor comerciale, administrare comercială, publicitate online prin intermediul unei rețele informatice, distribuția de materiale publicitare (foi volante, prospecte, ziare gratuite, eșantioane), servicii de abonament la ziare pentru terți; informații sau solicitări de informații în domeniul afacerilor; organizare de evenimente, de expoziții în scopuri comerciale sau de publicitate, departament de publicitate, închiriere de spații publicitare, publicitate radiofonică și televizată, susținere financiară acordată domeniului publicitar”;
– clasa 38: „Telecomunicații, transmisie de mesaje și de imagini asistată de calculator, servicii de teledifuzare interactivă referitoare la prezentarea de produse, comunicare prin terminale de calculator, comunicare (transmisie) prin rețeaua informatică mondială, deschis și închis”.
4 Cererea de înregistrare a unei mărci comunitare a fost publicată în Buletinul mărcilor comunitare nr. 4/2011 din 7 ianuarie 2011.
5 La 7 aprilie 2011, reclamanta, The Tea Board, entitate instituită prin Legea indiană a ceaiului nr. 29 din 1953 și abilitată să administreze producția de ceai, a formulat, în temeiul articolului 41 din Regulamentul nr. 207/2009, opoziție la înregistrarea mărcii solicitate pentru produsele și serviciile vizate la punctul 3 de mai sus.
6 Opoziția era întemeiată pe următoarele mărci anterioare:
– marca comunitară colectivă verbală anterioară DARJEELING, solicitată la 7 martie 2005, înregistrată la 31 martie 2006 sub numărul 4325718;
– marca comunitară colectivă figurativă anterioară solicitată la 10 noiembrie 2009, înregistrată la 23 aprilie 2010 sub numărul 8674327 și reprodusă mai jos:
7 Cele două mărci comunitare colective desemnează produse care fac parte din clasa 30 și corespund descrierii următoare: „Ceai”.
8 Motivele invocate în susținerea opoziției erau cele menționate la articolul 8 alineatele (1) și (5) din Regulamentul nr. 207/2009.
9 Pe de altă parte, astfel cum reiese din elementele prezentate de reclamantă în fața camerei de recurs, elementul verbal „darjeeling”, respectiv elementul verbal comun semnelor în conflict, constituie o indicație geografică protejată pentru ceai, înregistrată prin intermediul Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1050/2011 al Comisiei din 20 octombrie 2011 de înregistrare a unei denumiri în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [Darjeeling (IGP)] (JO L 276, p. 5), în urma unei cereri primite la 12 noiembrie 2007. Acest regulament de punere în aplicare a fost adoptat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (JO L 93, p. 12, Ediție specială, 03/vol. 71, p. 114), înlocuit între timp prin Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare (JO L 343, p. 1).
10 La 10 iulie 2012, divizia de opoziție a respins opoziția pentru motivul că, pe de o parte, în ceea ce privește aplicarea articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009, produsele și serviciile vizate prin semnele în conflict nu erau similare și că, pe de altă parte, în ceea ce privește aplicarea articolului 8 alineatul (5) din regulamentul menționat, elementele furnizate de reclamantă nu erau suficiente pentru a demonstra existența unui renume al mărcilor comunitare colective anterioare în rândul publicului relevant.
11 La 10 august 2012, reclamanta a formulat o cale de atac la OAPI împotriva deciziei diviziei de opoziție, în temeiul articolelor 58-64 din Regulamentul nr. 207/2009.
12 Prin Decizia din 17 septembrie 2013 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a doua de recurs a OAPI a respins calea de atac și a confirmat decizia diviziei de opoziție. În special, aceasta a concluzionat că, având în vedere lipsa similitudinii dintre produsele și serviciile vizate de semnele în conflict, nu exista un risc de confuzie în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009. De asemenea, camera de recurs a înlăturat pretinsa încălcare a articolului 8 alineatul (5) din regulamentul menționat, pentru motivul că elementele furnizate de reclamantă nu erau suficiente pentru a se stabili că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea articolului menționat.
Concluziile părților
13 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate;
– obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.
14 OAPI solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
15 Intervenienta solicită Tribunalului:
– confirmarea deciziei atacate;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
1. Cu privire la admisibilitatea înscrisurilor și a elementelor prezentate pentru prima dată în fața Tribunalului
16 Reclamanta prezintă în fața Tribunalului două imagini, reproduse în corpul cererii introductive, care reprezintă fațada uneia sau mai multor puncte de vânzare ale intervenientei, două imagini, reproduse în corpul cererii introductive, utilizate în scopuri publicitare de intervenientă, mai multe pagini descărcate de pe un site internet intitulat „Lingerie Stylist Blog” (anexa 7), precum și mai multe pagini descărcate de pe un site internet intitulat „TheStriversRow” (anexa 8). Aceste elemente, după cum a confirmat reclamanta în ședință, nu au fost prezentate în fața organelor OAPI.
17 OAPI contestă admisibilitatea acestor imagini și anexe, precum și forța lor probantă. În ceea ce o privește, intervenienta consideră că elementele sus‑menționate nu sunt pertinente în speță.
18 Potrivit unei jurisprudențe constante, acțiunea în fața Tribunalului vizează controlul legalității deciziilor camerelor de recurs ale OAPI, în sensul articolului 65 din Regulamentul nr. 207/2009, iar legalitatea actului atacat trebuie apreciată în funcție de elementele de fapt și de drept care existau la data la care actul a fost adoptat, rolul Tribunalului nefiind acela de a reexamina împrejurările de fapt în lumina elementelor prezentate pentru prima dată în fața sa. Prin urmare, trebuie înlăturate elementele sus‑menționate, fără a fi necesară examinarea forței lor probante [Ordonanța din 7 februarie 2013, Majtczak/Feng Shen Technology și OAPI, C‑266/12 P, EU:C:2013:73, punctul 45; a se vedea Hotărârea din 24 noiembrie 2005, Sadas/OAPI – LTJ Diffusion (ARTHUR ET FELICIE), T‑346/04, Rec., EU:T:2005:420, punctul 19 și jurisprudența citată].
2. Cu privire la fond
19 Reclamanta invocă două motive, întemeiate, primul, pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 și, respectiv, cel de al doilea, pe încălcarea articolului 8 alineatul (5) din regulamentul menționat.
Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009
20 În cadrul primului său motiv, reclamanta arată că în mod greșit camera de recurs a înlăturat existența unui risc de confuzie, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, după ce a apreciat că produsele și serviciile vizate de semnele în conflict erau total diferite. Ea reproșează în special camerei de recurs că s‑a înșelat în privința întinderii protecției conferite mărcilor comunitare care fac obiectul articolului 66 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 prin faptul că a efectuat, în speță, același tip de apreciere pe care ar fi efectuat‑o pentru a aprecia existența unui risc de confuzie între două mărci individuale. În această privință, reclamanta susține că funcția esențială a unei mărci colective precum mărcile anterioare din speță constă în a garanta că produsele sau serviciile vizate de aceasta provin dintr‑o întreprindere situată în zona de proveniență geografică indicată de marca în discuție. Potrivit reclamantei, această funcție se distinge în mod clar de funcția unei mărci individuale, care constă în a garanta consumatorului originea comercială a produselor sau a serviciilor vizate.
21 În esență, reclamanta consideră că, dată fiind funcția specifică a mărcilor colective care fac obiectul articolului 66 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009, faptul că produsele sau serviciile vizate de semnele în conflict pot avea aceeași proveniență geografică trebuie luat în considerare, pe de o parte, drept criteriu în cadrul aprecierii similitudinii lor și, pe de altă parte, ca element determinant cu ocazia aprecierii globale a existenței unui risc de confuzie. Reclamanta susține, în această privință, că riscul de confuzie constă, într‑o situație precum cea în speță, în aceea că consumatorii pot să creadă că produsele sau materiile lor prime și serviciile vizate de semnele în conflict au aceeași proveniență geografică.
22 Astfel, argumentația prezentată în cadrul primului motiv se împarte în două aspecte. Prin intermediul primului aspect, reclamanta invocă, în esență, faptul că, în cadrul aplicării articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, camera de recurs a săvârșit o eroare de drept prin aceea că nu a luat în considerare, cu prilejul comparării produselor și a serviciilor vizate de semnele în conflict, proveniența acestora, reală sau ipotetică, nesocotind în acest fel funcția specifică a mărcilor colective care protejează o proveniență geografică. Prin intermediul celui de al doilea aspect, reclamanta reproșează, în esență, camerei de recurs că a săvârșit o eroare de drept prin faptul că nu a luat în considerare, cu prilejul aprecierii globale a existenței unui risc de confuzie în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, proveniența geografică reală sau ipotetică a produselor sau a serviciilor vizate de semnele în conflict, nesocotind în acest fel funcția specifică a mărcilor colective care fac obiectul articolului 66 alineatul (2) din regulamentul menționat.
23 OAPI și intervenienta contestă argumentele reclamantei.
Cu privire la publicul relevant
24 Potrivit jurisprudenței, riscul de confuzie între două mărci în conflict, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, nu trebuie apreciat pe baza unei comparații, în abstract, a semnelor în conflict și a produselor sau serviciilor pe care le desemnează. Aprecierea acestui risc trebuie mai degrabă să fie întemeiată pe percepția pe care publicul relevant o va avea asupra semnelor, produselor și a serviciilor respective [Hotărârea din 24 mai 2011, ancotel./OAPI – Acotel (ancotel.), T‑408/09, EU:T:2011:241, punctul 29].
25 Mai precis, potrivit unei jurisprudențe constante, în cadrul aprecierii globale a riscului de confuzie trebuie să se ia în considerare consumatorul mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat, al respectivei categorii de produse. Publicul relevant pentru aprecierea riscului de confuzie este constituit din utilizatorii susceptibili să utilizeze atât produsele sau serviciile vizate de marca anterioară, cât și pe cele vizate de marca solicitată (a se vedea Hotărârea ancotel., punctul 24 de mai sus, EU:T:2011:241, punctele 37 și 38 și jurisprudența citată).
26 În speță, dat fiind că decizia atacată nu conține nicio analiză specifică în ceea ce privește publicul relevant, iar camera de recurs s‑a mulțumit să aprobe în totalitate analiza efectuată în vederea aplicării articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 de divizia de opoziție, trebuie să se facă referire la decizia acesteia din urmă. Reiese, astfel, din jurisprudență că, atunci când camera de recurs confirmă decizia organului inferior al OAPI, această decizie, precum și motivarea sa fac parte din contextul în care a fost adoptată decizia camerei de recurs, context cunoscut de părți și care permite instanței să își exercite de deplin controlul de legalitate în ceea ce privește temeinicia aprecierii camerei de recurs [a se vedea Hotărârea din 28 iunie 2011, ReValue Immobilienberatung/OAPI (ReValue), T‑487/09, EU:T:2011:317, punctul 20 și jurisprudența citată].
27 Potrivit deciziei diviziei de opoziție, serviciile care fac parte din clasa 35 sunt oferite de societăți profesionale care intervin în domeniul vânzării cu amănuntul, al publicității, al managementului și în alte domenii. În ceea ce privește serviciile care fac parte din clasa 38, divizia de opoziție a considerat că acestea erau destinate publicului din domeniul telecomunicațiilor.
28 Dat fiind că în privința publicului relevant căruia îi sunt adresate produsele vizate de mărcile în conflict divizia de opoziție nu a efectuat nicio analiză specifică, trebuie să se deducă faptul că aceasta a considerat, implicit, că produsele în cauză se adresau aceluiași public.
29 În această privință, reiese din decizia diviziei de opoziție că acest public, căruia îi sunt adresate atât produsele vizate de marca solicitată, cât și produsele vizate de mărcile anterioare, este publicul larg. Astfel, cu prilejul aprecierii sale privind existența unui renume al mărcilor anterioare, divizia de opoziție a trebuit să definească publicul vizat de acestea din urmă [a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 februarie 2007, Aktieselskabet af 21. november 2001/OAPI – TDK Kabushiki Kaisha (TDK), T‑477/04, Rep., EU:T:2007:35, punctul 48]. Astfel, ea a considerat că elementele de probă furnizate de reclamantă nu indicau o recunoaștere a mărcilor anterioare în rândul publicului larg de pe teritoriul relevant, și anume publicul larg al Uniunii Europene.
30 Prin urmare, în măsura în care camera de recurs a aprobat în totalitate decizia diviziei de opoziție în privința aplicării articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, trebuie să se deducă din decizia atacată că produsele vizate de semnele în conflict se adresează aceluiași public, și anume publicul larg. Reclamanta subscrie, de altfel, la această abordare atunci când afirmă că ceaiul și îmbrăcămintea au aceeași consumatori. În ceea ce privește serviciile din clasele 35 și 38 vizate de marca solicitată, camera de recurs a considerat, implicit, astfel cum confirmă OAPI în memoriul său în răspuns, că ele se adresează, în general, unui public de profesioniști.
31 În această privință, este necesar să se constate că nimic nu permite să fie repuse în discuție concluziile confirmate de camera de recurs cu privire la acest aspect, care, în orice caz, nu sunt contestate de părțile la litigiu.
Cu privire la primul aspect al primului motiv
32 Potrivit articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, la opoziția titularului unei mărci anterioare se respinge înregistrarea mărcii solicitate atunci când, din cauza identității sau asemănării sale cu o marcă anterioară și din cauza identității sau asemănării produselor sau serviciilor pe care le desemnează cele două mărci, există un risc de confuzie în percepția publicului de pe teritoriul în care este protejată marca anterioară. Constituie, de altfel, un risc de confuzie riscul ca publicul să poată considera că produsele sau serviciile în cauză provin de la aceeași întreprindere sau de la întreprinderi legate din punct de vedere economic [a se vedea Hotărârea din 9 iunie 2010, Muñoz Arraiza/OAPI – Consejo Regulador de la Denominación de Origen Calificada Rioja (RIOJAVINA), T‑138/09, Rep., EU:T:2010:226, punctul 25 și jurisprudența citată].
33 Trebuie să se arate, pe de altă parte, că articolul 66 din Regulamentul nr. 207/2009 prevede posibilitatea înregistrării de mărci comunitare colective. Potrivit alineatului (1), pot constitui astfel de mărci „acele mărci comunitare astfel desemnate la data depunerii și destinate să facă distincție între produsele sau serviciile membrilor asociației titular al acestora și cele ale altor întreprinderi”. Se precizează că pot depune astfel de mărci „asociațiile de fabricanți, producători, prestatori de servicii sau comercianți care, în termenii legislației care li se aplică, au capacitatea, în nume propriu, să fie titulari de drepturi și obligații de orice natură, să atribuie contracte sau să întocmească alte acte juridice și să stea în justiție, precum și persoanele juridice de drept public”. Articolul 66 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009 precizează că dispozițiile regulamentului menționat se aplică mărcilor comunitare colective, „cu excepția cazului în care se prevede altfel la articolele 67-74” din același regulament.
34 Articolul 66 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 permite înregistrarea „semne[lor] sau [a] indicații[lor] care pot servi, în comerț, la desemnarea provenienței geografice a produselor sau serviciilor” ca mărci comunitare colective în sensul alineatului (1) al articolului menționat, iar aceasta prin derogare de la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din același regulament, potrivit căruia se respinge înregistrarea mărcilor care sunt compuse exclusiv din astfel de semne sau indicații.
35 Reiese din jurisprudență că, în conformitate cu dispozițiile coroborate ale articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 și ale articolului 66 alineatul (3) din același regulament, o marcă comunitară colectivă beneficiază, ca orice marcă comunitară, de protecția împotriva oricărei atingeri ce ar rezulta din înregistrarea unei mărci comunitare care presupune un risc de confuzie (Hotărârea RIOJAVINA, punctul 32 de mai sus, EU:T:2010:226, punctul 22).
36 Astfel cum Curtea de Justiție și Tribunalul au amintit în mai multe rânduri, în scopul aplicării articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, un risc de confuzie presupune în același timp o identitate sau o similitudine a mărcilor în conflict, precum și o identitate sau o similitudine a produselor sau serviciilor pe care le desemnează acestea. Aceste condiții sunt cumulative [a se vedea Ordonanța din 25 noiembrie 2010, Lufthansa AirPlus Servicekarten/OAPI, C‑216/10 P, EU:C:2010:719, punctul 26 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 5 decembrie 2012, Consorzio vino Chianti Classico/OAPI – FFR (F.F.R.), T‑143/11, EU:T:2012:645, punctul 19 și jurisprudența citată].
37 Potrivit unei jurisprudențe constante, pentru a se aprecia dacă există o identitate sau o similitudine a produselor și a serviciilor vizate de semnele în conflict, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, trebuie să se ia în considerare toți factorii pertinenți care caracterizează raportul dintre acestea. Acești factori includ în special natura, destinația, utilizarea acestora, precum și caracterul lor concurent sau complementar [a se vedea Hotărârea din 18 decembrie 2008, Les Éditions Albert René/OAPI, C‑16/06 P, Rep., EU:C:2008:739, punctul 65 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 21 martie 2013, Event/OAPI – CBT Comunicación Multimedia (eventer EVENT MANAGEMENT SYSTEMS), T‑353/11, EU:T:2013:147, punctul 40 și jurisprudența citată]. Se poate ține seama și de alți factori, precum canalele de distribuție a produselor respective, sau chiar de împrejurarea că produsele sunt adesea vândute în aceleași puncte de vânzare specializate, care este de natură să faciliteze percepția consumatorului interesat cu privire la strânsele legături care există între acestea și să accentueze impresia că răspunderea fabricării lor revine aceleiași întreprinderi [a se vedea Hotărârea din 18 iunie 2013, Otero González/OAPI – Apli‑Agipa (APLI‑AGIPA), T‑522/11, EU:T:2013:325, punctul 32 și jurisprudența citată].
38 În speță, divizia de opoziție a apreciat că produsele vizate de marca solicitată care fac parte din clasa 25 nu prezentau similitudini cu ceaiul, unicul produs vizat de mărcile anterioare, ca urmare a naturii lor, a destinației lor, a canalelor utilizate pentru distribuția lor și a rețelei de distribuitori implicați, precum și ca urmare a faptului că ele nu erau nici complementare, nici concurente între ele. Astfel, divizia de opoziție a concluzionat că nu exista nicio legătură între produsele respective. Ea a ajuns la aceeași concluzie în ceea ce privește serviciile care fac parte din clasele 35 și 38 vizate de marca solicitată. Camera de recurs a aprobat în totalitate concluziile diviziei de opoziție. În această privință, ea a înlăturat argumentele invocate de reclamantă întemeiate pe funcția esențială a unor mărci colective precum mărcile anterioare, care ar intra, potrivit reclamantei, sub incidența articolului 66 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009.
39 În fața Tribunalului, reclamanta își întemeiază, în esență, argumentația pe această „funcție esențială” a unor mărci colective precum mărcile anterioare și susține că trebuie să se considere că produsele și serviciile vizate de semnele în conflict sunt similare pentru simplul motiv că ar fi susceptibile să aibă aceeași proveniență geografică.
40 În această privință, trebuie amintit că, după cum reiese din considerentul (8) al Regulamentului nr. 207/2009, scopul protecției conferite prin marca comunitară este în special garantarea funcției inițiale a mărcii. Este vorba aici de funcția sa esențială, care este aceea de a garanta consumatorului sau utilizatorului final identitatea originii produsului sau a serviciului desemnat de marcă, permițându‑i să distingă, fără vreo posibilitate de confuzie, acest produs sau serviciu de produsele care au o altă proveniență [a se vedea Hotărârea din 16 iulie 2009, American Clothing Associates/OAPI și OAPI/American Clothing Associates, C‑202/08 P și C‑208/08 P, Rep., EU:C:2009:477, punctul 40 și jurisprudența citată].
41 În speță, nu se contestă că elementul verbal „darjeeling” poate servi în comerț pentru a desemna proveniența geografică a produsului vizat de mărcile anterioare. Această constatare nu poate fi repusă în discuție de argumentația OAPI întemeiată pe eventuala percepție pe care o are asupra acestui cuvânt o parte a publicului, care nu ar recunoaște „darjeeling” ca denumire geografică. Or, deși, desigur, după cum amintește în mod întemeiat reclamanta, funcția esențială a unei indicații geografice este de a le garanta consumatorilor originea geografică a produselor și calitățile specifice intrinseci acestora (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 martie 2011, Anheuser‑Busch/Budějovický Budvar, C‑96/09 P, Rep., EU:C:2011:189, punctul 147), nu aceeași este situația în ceea ce privește funcția esențială a unei mărci comunitare colective. Faptul că aceasta din urmă este constituită dintr‑o indicație care poate servi la desemnarea provenienței geografice a produselor vizate nu repune în discuție funcția esențială a oricărei mărci colective, astfel cum reiese aceasta din articolul 66 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009, și anume funcția de a face distincție între produsele sau serviciile membrilor asociației titular al acesteia și cele ale altor întreprinderi (a se vedea în acest sens Hotărârea RIOJAVINA, punctul 32 de mai sus, EU:T:2010:226, punctele 26 și 27). Prin urmare, funcția unei mărci comunitare colective nu este alterată ca urmare a înregistrării sale în temeiul articolului 66 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009. Este vorba, mai precis, de un semn care permite să se facă distincție între produse sau servicii în funcție de asociația titular al mărcii, iar nu în funcție de proveniența lor geografică.
42 Astfel, deși articolul 66 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 introduce o excepție de la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din același regulament, simplificând condițiile de înregistrare și permițând unor mărci descriptive cu privire la proveniența produselor vizate să beneficieze de aceasta [a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 iunie 2012, Organismos Kypriakis Galaktokomikis Viomichanias/OAPI – Garmo (HELLIM), T‑534/10, Rep., EU:T:2012:292, punctul 51], regulamentul menționat este aplicabil, conform articolului 66 alineatul (3), în lipsa unei dispoziții exprese, tuturor mărcilor comunitare colective, inclusiv celor înregistrate în temeiul articolului 66 alineatul (2).
43 În consecință, în măsura în care nicio dispoziție relevantă a capitolului din Regulamentul nr. 207/2009 consacrat mărcilor comunitare colective nu permite să se deducă faptul că funcția esențială a mărcilor comunitare colective, inclusiv a celor constituite dintr‑o indicație care poate servi la desemnarea provenienței geografice a produselor vizate, ar fi diferită de cea a mărcilor comunitare individuale, trebuie să se considere că aceasta constă, la fel ca în cazul mărcilor comunitare individuale, în a face distincție între produsele sau serviciile desemnate de marcă în funcție de entitatea specifică de la care provin, iar nu în funcție de proveniența lor geografică.
44 Prin urmare, în mod greșit consideră reclamanta că o marcă comunitară colectivă constituită dintr‑o indicație care poate servi la desemnarea provenienței geografice a produselor vizate nu poate fi adecvată pentru a face distincție între produsele sau serviciile membrilor asociației titular al acesteia și cele ale altor întreprinderi.
45 Astfel, conform articolului 67 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009, solicitantul înregistrării unei mărci comunitare colective prezintă un regulament de utilizare a mărcii solicitate, în care se indică condițiile acestei utilizări, persoanele autorizate să utilizeze marca respectivă, precum și condițiile de afiliere la asociația solicitantă. Potrivit articolului 71 din Regulamentul nr. 207/2009, acest regulament de utilizare poate, pe de altă parte, să fie modificat de titularul mărcii comunitare colective. Astfel, condițiile de aderare la asociația titular sunt stabilite, pentru mărcile care fac obiectul articolului 66 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009, tot prin regulamentul său de utilizare. Desigur, în temeiul articolului 67 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009, sus‑menționat și citat de reclamantă, regulamentul de utilizare a unei mărci care face obiectul articolului 66 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 trebuie să autorizeze orice persoană ale cărei produse sau servicii provin din zona geografică respectivă să devină membră a asociației care este titular al mărcii. Cu toate acestea, Regulamentul nr. 207/2009 nu exclude ca o asociație titular al unei mărci comunitare colective care face obiectul articolului 66 alineatul (2) din regulamentul menționat să poată să prevadă, în regulamentul de utilizare a acestei mărci, că entități sau persoane care colaborează cu entități ale căror produse provin din zona geografică respectivă sau care utilizează ca materii prime produsele asociației titular al mărcii pot să adere la această asociație titular și să utilizeze această marcă, fără ca ele să fie stabilite în regiunea de proveniență geografică desemnată de aceasta din urmă și fără ca produsele lor să provină direct din zona geografică respectivă.
46 Reiese din tot ceea ce precedă că funcția mărcilor comunitare colective care fac obiectul articolului 66 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 constă în a face distincție între produsele sau serviciile vizate de astfel de mărci în funcție de entitatea titular, iar nu în funcție de proveniența lor geografică.
47 Argumentul pe care reclamanta îl deduce dintr‑o hotărâre a Bundesgerichtshof (Curtea Federală de Justiție germană) pronunțată la 30 noiembrie 1995 [cauza I ZB 32/93, publicată în anul 1996, GRUR 270, 271 (MADEIRA)], care ar fi statuat că o marcă colectivă garantează că produsele provin de la o întreprindere care este situată în zona de proveniență geografică și care este abilitată să utilizeze marca colectivă, trebuie înlăturat. Astfel cum reiese din jurisprudență, regimul mărcilor comunitare este un sistem autonom, constituit dintr‑un ansamblu de norme și care urmărește obiective care îi sunt specifice, aplicarea sa fiind independentă de orice sistem național [a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 mai 2007, Trek Bicycle/OAPI – Audi (ALLTREK), T‑158/05, EU:T:2007:143, punctul 63].
48 În sfârșit, trebuie arătat că nici articolul 7 alineatul (1) litera (k) din Regulamentul nr. 207/2009, care stabilește, în anumite condiții, un motiv absolut de refuz al înregistrării unui semn ca marcă comunitară atunci când semnul în cauză conține sau este compus dintr‑o indicație geografică protejată potrivit Regulamentului nr. 510/2006, înlocuit prin Regulamentul nr. 1151/2012, nici articolul 164 din același regulament, care se referă, prin trimitere la articolul 14 din Regulamentul nr. 510/2006, la raporturile dintre, pe de o parte, mărci solicitate sau depuse și, pe de altă parte, indicații geografice protejate în sensul acestui din urmă regulament, nu sunt pertinente în speță. Astfel, în cadrul prezentului litigiu, reclamanta nu a invocat, în fața organelor OAPI, o indicație geografică protejată în sensul Regulamentului nr. 510/2006, ci a inițiat o procedură de opoziție întemeiată pe mărcile comunitare colective citate la punctul 6 de mai sus și pe motivele relative de refuz vizate la articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009.
49 În lumina a ceea ce precedă, trebuie să se arate, la fel ca OAPI și ca intervenienta, că, în cazul în care, în cadrul unei proceduri de opoziție, semnele în conflict sunt, pe de o parte, mărci colective și, pe de altă parte, mărci individuale, comparația produselor și a serviciilor vizate trebuie să se efectueze potrivit acelorași criterii care se aplică atunci când este apreciată similitudinea sau identitatea produselor și a serviciilor vizate de două mărci individuale.
50 Prin urmare, trebuie să se aprobe concluzia reținută de camera de recurs în speță, așa cum a fost expusă la punctul 38 de mai sus. Este, astfel, notoriu faptul că îmbrăcămintea și ceaiul nu sunt, ca regulă generală, nici produse de aceleași întreprinderi, nici comercializate sub aceleași mărci. Astfel, nu se poate considera că un fabricant de îmbrăcăminte operează și în domeniul extragerii sau al comercializării ceaiului. Altfel spus, publicul relevant nu va prezuma nici că produsele vizate de semnele în conflict au aceeași origine comercială, nici că răspunderea fabricării lor revine aceleiași întreprinderi [a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 noiembrie 2014, Repsol/OAPI – Adell Argiles (ELECTROLINERA), T‑308/13, EU:T:2014:965, punctul 38]. Este evident, pe de altă parte, că produsele în cauză nu sunt complementare, că ele sunt cu atât mai puțin concurente, iar canalele utilizate pentru distribuția lor sunt diferite.
51 În plus, având în vedere cele expuse la punctele 40-47 de mai sus, trebuie înlăturată argumentația reclamantei potrivit căreia posibilitatea ca publicul să considere că produsele și serviciile vizate de semnele în conflict au aceeași proveniență geografică poate constitui un criteriu suficient pentru a se stabili similitudinea sau identitatea lor în vederea aplicării articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.
52 Astfel, după cum afirmă OAPI, un evantai extrem de larg de produse și de servicii poate fi produs sau furnizat în aceeași zonă geografică. De asemenea, nimic nu exclude posibilitatea ca o regiune a cărei denumire geografică este înregistrată ca marcă comunitară colectivă în temeiul articolului 66 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 să fie sursă pentru diferite materii prime, susceptibile a fi utilizate în scopul de a confecționa produse diferite și variate. Având în vedere aceste constatări, o interpretare extensivă a articolului 66 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009, precum cea evocată de reclamantă, ar conferi, astfel cum arată intervenienta, mărcilor colective înregistrate prin derogare de la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009 o protecție absolută, independentă de produsele vizate de semnele în conflict și, astfel, contrară chiar literei articolului 8 alineatul (1) litera (b) din regulamentul menționat.
53 Aceeași este situația în ceea ce privește serviciile din clasa 35 și a celor din clasa 38. Simpla eventualitate de a se putea considera de către consumatorul mediu că serviciile în cauză, și anume serviciile de vânzare cu amănuntul propuse sub marca DARJEELING, sunt legate de produse care provin din zona geografică omonimă sau chiar că serviciile de telecomunicații furnizate sub aceeași marcă sunt legate de zona geografică respectivă sau vor propune informații despre aceasta nu poate fi suficientă pentru a se stabili o similitudine între serviciile vizate de marca solicitată și produsul vizat de mărcile anterioare.
54 În plus, trebuie îndepărtat argumentul reclamantei întemeiat pe reprezentarea grafică a elementului verbal „darjeeling” conținut în marca solicitată și pe legătura dintre ceai și produsele vizate de marca solicitată pe care ar putea să o creeze asemănarea punctelor de pe literele „j” și „i” cu frunzele de ceai. Astfel, chiar presupunând că punctele respective seamănă în mod efectiv cu niște frunze și, mai precis, cu niște frunze de ceai și că ele creează o legătură între ceai și produsele vizate de marca solicitată, această legătură nu poate fi suficientă pentru a genera o similitudine sau o identitate a produselor sau a serviciilor vizate de semnele în conflict în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.
Cu privire la al doilea aspect al primului motiv
55 Prin intermediul celui de al doilea aspect al primului motiv, reclamanta reproșează, în esență, camerei de recurs că nu a luat în considerare, cu prilejul aprecierii globale a existenței unui risc de confuzie în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, proveniența geografică, reală sau potențială, a produselor sau a serviciilor vizate de semnele în conflict.
56 Având în vedere că argumentația reclamantei, prezentată în cadrul primului aspect al primului motiv și întemeiată pe similitudinea produselor și a serviciilor vizate de semnele în conflict, a fost respinsă și că, în consecință, nu este îndeplinită una dintre cele două condiții cumulative enunțate la articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, trebuie arătat de la bun început că în mod întemeiat camera de recurs a înlăturat, în speță, aplicarea acestei dispoziții.
57 Desigur, potrivit unei jurisprudențe constante, aprecierea globală a existenței unui risc de confuzie implică o anumită interdependență între factorii luați în considerare și în special similitudinea mărcilor și cea a produselor sau a serviciilor acoperite de acestea. Astfel, un grad scăzut de similitudine între produsele sau serviciile vizate de semnele în conflict poate fi compensat printr‑un grad ridicat de similitudine între mărci și invers (a se vedea Ordonanța din 27 aprilie 2006, L’Oréal/OAPI, C‑235/05 P, EU:C:2006:271, punctul 35 și jurisprudența citată, și Ordonanța din 2 octombrie 2014, Przedsiębiorstwo Handlowe Medox Lepiarz/OAPI, C‑91/14 P, EU:C:2014:2261, punctul 23 și jurisprudența citată).
58 Or, chiar dacă eventuala similitudine a semnelor în conflict trebuie luată în considerare în cadrul acestei aprecieri globale, ea nu constituie, în sine, un risc de confuzie între semnele în conflict [a se vedea prin analogie Hotărârea din 29 septembrie 1998, Canon, C‑39/97, Rec., EU:C:1998:442, punctul 22, și Hotărârea din 16 octombrie 2013, Mundipharma/OAPI – AFT Pharmaceuticals (Maxigesic), T‑328/12, EU:T:2013:537, punctul 62]. Astfel, trebuie să se constate un anumit grad de similitudine, chiar minim, între produsele și serviciile vizate pentru ca puternica similitudine sau, după caz, identitatea semnelor în conflict să poată antrena, în lumina principiului interdependenței factorilor, un risc de confuzie în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009. Or, în speță, după cum a constatat în mod întemeiat camera de recurs, produsele și serviciile vizate de semnele în conflict nu sunt similare.
59 În această privință, trebuie amintit că reiese din jurisprudență că o marcă colectivă nu poate beneficia de o protecție sporită în temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 atunci când se constată, în cadrul aprecierii globale a existenței unui risc de confuzie, că similitudinea produselor și a serviciilor este insuficientă pentru a genera un astfel de risc (a se vedea prin analogie în privința similitudinii semnelor Hotărârea F. F. R., punctul 36 de mai sus, EU:T:2012:645, punctul 61). Prin urmare, chiar și atunci când este vorba despre aprecierea existenței unui risc de confuzie între mărci comunitare colective și mărci comunitare individuale, nici similitudinea semnelor în conflict nu ar putea să compenseze, în lumina principiului interdependenței criteriilor, lipsa de similitudine dintre produsul vizat de mărcile anterioare și produsele și serviciile vizate de marca solicitată.
60 De altfel, având în vedere cele expuse la punctele 40-43 de mai sus în ceea ce privește funcția esențială a mărcilor colective înregistrate care fac obiectul articolului 66 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009, trebuie înlăturat argumentul reclamantei potrivit căruia, în cadrul aprecierii existenței unui risc de confuzie între astfel de mărci comunitare colective și mărci individuale, acest risc nu ar consta în faptul că publicul poate să creadă că produsele și serviciile în cauză provin de la aceeași întreprindere sau, eventual, de la întreprinderi legate din punct de vedere economic, ci în aceea că publicul poate să creadă că produsele sau serviciile vizate de semnele în conflict ori materiile prime utilizate pentru fabricarea lor pot avea aceeași proveniență geografică.
61 Pe de altă parte, chiar considerând că proveniența produselor sau a serviciilor vizate de semnele în conflict poate să constituie unul dintre factorii care trebuie luați în considerare în cadrul aprecierii globale a existenței unui risc de confuzie, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, această dispoziție nu este aplicabilă, astfel cum s‑a subliniat mai sus, în cazul în care, precum în speță, una dintre condițiile cumulative pe care o enunță nu este îndeplinită.
62 În plus, nu poate fi primit argumentul întemeiat pe gradul pretins ridicat al caracterului distinctiv al mărcilor anterioare. Desigur, potrivit unei jurisprudențe constante, riscul de confuzie între două semne în conflict este cu atât mai ridicat cu cât caracterul distinctiv al mărcii anterioare se dovedește important (Hotărârea din 11 noiembrie 1997, SABEL, C‑251/95, Rec., EU:C:1997:528, punctul 24, Hotărârea Canon, punctul 58 de mai sus, EU:C:1998:442, punctul 18, și Hotărârea din 18 iulie 2013, Specsavers International Healthcare și alții, C‑252/12, Rep., EU:C:2013:497, punctul 36). Or, chiar presupunând că, în speță, mărcile anterioare ar fi dobândit un caracter distinctiv ridicat, această împrejurare nu poate compensa lipsa totală de similitudine a produselor și serviciilor vizate de mărcile în conflict.
63 Prin urmare, primul motiv trebuie respins în ansamblul său.
Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe o încălcare a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009
64 Prin intermediul celui de al doilea motiv, reclamanta arată că s‑a considerat în mod eronat de către camera de recurs că în speță nu erau îndeplinite condițiile de aplicare a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009.
65 Trebuie amintit că, potrivit articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009, „[l]a opoziția titularului unei mărci anterioare în înțelesul alineatului (2), se respinge înregistrarea mărcii solicitate, de asemenea, în cazul în care este identică sau similară cu marca anterioară și în cazul în care este destinată să fie înregistrată pentru produse sau servicii care nu sunt similare celor pentru care este înregistrată marca anterioară, atunci când, în cazul unei mărci comunitare anterioare, aceasta este de notorietate în cadrul Comunității și, în cazul unei mărci naționale anterioare, este de notorietate în respectivul stat membru și în cazul în care utilizarea fără un motiv întemeiat a mărcii solicitate ar genera un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare sau în cazul în care ar aduce atingere acestora”.
66 Astfel, deși, desigur, prima funcție a unei mărci constă în funcția sa de indicare a originii, orice marcă are și o valoare economică intrinsecă autonomă și distinctă de cea a produselor sau a serviciilor pentru care a fost înregistrată. Astfel, articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 asigură protecția unei mărci de renume în raport cu orice cerere de înregistrare a unei mărci identice sau similare care ar putea aduce atingere imaginii sale, chiar dacă produsele la care se referă marca solicitată nu sunt similare cu cele pentru care marca anterioară a fost înregistrată [Hotărârea din 22 martie 2007, Sigla/OAPI – Elleni Holding (VIPS), T‑215/03, Rep., EU:T:2007:93, punctul 35, și Hotărârea din 8 decembrie 2011, Aktieselskabet af 21. november 2001/OAPI – Parfums Givenchy (only givenchy), T‑586/10, EU:T:2011:722, punctul 58].
67 Din modul de redactare a acestei dispoziții reiese că pentru aplicarea sa trebuie să fie îndeplinite trei condiții, și anume, în primul rând, identitatea sau similitudinea dintre mărcile în conflict, în al doilea rând, existența unui renume al mărcii anterioare invocate în sprijinul opoziției și, în al treilea rând, existența riscului ca utilizarea fără un motiv întemeiat a mărcii solicitate să genereze un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare sau să aducă atingere acestora. Aceste trei condiții sunt cumulative, iar neîndeplinirea uneia dintre ele este suficientă pentru a face inaplicabilă prevederea amintită [a se vedea Hotărârea din 12 noiembrie 2014, Volvo Trademark/OAPI – Hebei Aulion Heavy Industries (LOVOL), T‑525/11, EU:T:2014:943, punctul 18 și jurisprudența citată].
68 Pe de altă parte, articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 implică faptul că, atunci când se produc, cele trei atingeri pe care le prevede sunt consecința unui anumit grad de similitudine între mărcile anterioară și ulterioară, din cauza căreia publicul vizat realizează o asociere între aceste mărci, cu alte cuvinte stabilește o legătură între ele, chiar dacă nu le confundă [a se vedea Hotărârea din 14 decembrie 2012, Bimbo/OAPI – Grupo Bimbo (GRUPO BIMBO), T‑357/11, EU:T:2012:696, punctul 29 și jurisprudența citată]. Existența unei astfel de legături în percepția publicului relevant între marca solicitată și marca anterioară este, în consecință, o condiție implicită esențială pentru aplicarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 [a se vedea Hotărârea din 25 mai 2005, Spa Monopole/OAPI – Spa‑Finders Travel Arrangements (SPA‑FINDERS), T‑67/04, Rec., EU:T:2005:179, punctul 41 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 11 decembrie 2014, Coca‑Cola/OAPI – Mitico (Master), T‑480/12, Rep., EU:T:2014:1062, punctul 26 și jurisprudența citată].
69 În lumina acestor considerații introductive trebuie analizat al doilea motiv invocat de reclamantă.
Cu privire la publicul relevant
70 Trebuie să se sublinieze că, în vederea aplicării articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009, definirea publicului relevant constituie, la fel ca în cadrul aplicării alineatului (1) al aceluiași articol, un element prealabil necesar. Mai precis, existența unei similitudini între semnele în conflict, cea a eventualului renume al mărcii anterioare și, în sfârșit, existența unei legături între semnele în conflict trebuie apreciate prin raportare la acest public.
71 În plus, trebuie amintit că publicul care trebuie luat în considerare pentru a aprecia existența uneia dintre atingerile vizate la articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 variază în funcție de tipul de atingere pretinsă de titularul mărcii anterioare. Astfel, publicul relevant în raport cu care trebuie efectuată aprecierea atunci când este vorba despre foloasele necuvenite obținute din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare este consumatorul mediu al produselor sau al serviciilor pentru care marca ulterioară este solicitată (Hotărârea din 12 martie 2009, Antartica/OAPI, C‑320/07 P, EU:C:2009:146, punctele 46-48). În schimb, atunci când este vorba despre atingerea adusă caracterului distinctiv sau renumelui mărcii anterioare, publicul în raport cu care trebuie făcută aprecierea este constituit din consumatorul mediu al produselor sau al serviciilor pentru care este înregistrată această marcă, normal informat și suficient de atent și de avizat (a se vedea prin analogie Hotărârea din 27 noiembrie 2008, Intel Corporation, C‑252/07, Rec, EU:C:2008:655, punctul 35).
72 Având în vedere aprecierile expuse în privința definiției publicului relevant în cadrul examinării primului motiv invocat de reclamantă și faptul că părțile la litigiu nu contestă decizia atacată cu privire la acest aspect, trebuie să se considere, pe de o parte, că, în ceea ce privește produsul vizat de mărcile anterioare, publicul relevant este constituit din publicul larg al Uniunii și, pe de altă parte, că, în ceea ce privește marca solicitată, publicul relevant pentru produsele din clasa 25 este de asemenea publicul larg al consumatorilor din Uniune, în timp ce, pentru serviciile care fac parte din clasele 35 și 38, publicul relevant este compus în principal din profesioniști din sectoarele vizate.
Cu privire la similitudinea semnelor în conflict
73 În speță, nu se contestă că, astfel cum a arătat în mod întemeiat camera de recurs, semnele în conflict sunt identice pe plan fonetic și foarte similare pe plan vizual. Aceeași este situația în ceea ce privește comparația conceptuală între semnele în conflict. Astfel, elementul verbal „darjeeling”, comun semnelor în conflict, poate să se refere la varietatea de ceai Darjeeling și poate să desemneze, în același timp, regiunea omonimă din India.
Cu privire la renumele mărcilor anterioare
74 Cu titlu introductiv, trebuie amintit că articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 nu definește conceptul de renume. Totuși, din jurisprudența Curții referitoare la interpretarea articolului 5 alineatul (2) din Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO L 40, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 92), al cărui conținut normativ este, în esență, identic cu cel al articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009, reiese că, pentru a satisface condiția privind renumele, o marcă anterioară trebuie să fie cunoscută de o parte semnificativă a publicului interesat de produsele sau serviciile pe care le acoperă aceasta (Hotărârea TDK, punctul 29 de mai sus, EU:T:2007:35, punctul 48).
75 Desigur, Curtea a statuat în această privință că, pentru a se considera că o marcă este renumită, aceasta nu trebuie să fie cunoscută de un anumit procent din publicul relevant (a se vedea Hotărârea TDK, punctul 29 de mai sus, EU:T:2007:35, punctul 49 și jurisprudența citată). Cu toate acestea, în cadrul aprecierii renumelui unei mărci anterioare, în sensul articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009, trebuie luate în considerare toate elementele relevante ale cauzei, în special cota de piață deținută de marcă, intensitatea, întinderea geografică și durata utilizării sale, precum și importanța investițiilor realizate de companie pentru promovarea acesteia [a se vedea Hotărârea din 27 septembrie 2012, El Corte Inglés/OAPI – Pucci International (Emidio Tucci), T‑373/09, EU:T:2012:500, punctul 58 și jurisprudența citată].
76 După cum s‑a amintit la punctele 33 și 34 de mai sus, indicațiilor care pot servi la desemnarea provenienței geografice a produselor sau a serviciilor vizate, odată înregistrate ca mărci comunitare colective în temeiul articolului 66 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 și prin derogare de la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din acesta, li se aplică, la fel ca tuturor mărcilor comunitare colective, dispozițiile regulamentului menționat. Prin urmare, orice apreciere cu privire la o marcă comunitară care face obiectul articolului 66 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009, inclusiv aprecierea renumelui său în sensul articolului 8 alineatul (5), trebuie efectuată potrivit acelorași criterii care se aplică mărcilor individuale.
77 În speță, divizia de opoziție a respins opoziția în măsura în care aceasta se întemeia pe articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 apreciind că, în pofida utilizării dovedite a mărcilor anterioare, înscrisurile și elementele de probă prezentate de reclamantă nu furnizau decât puține informații cu privire la întinderea efectivă a acestei utilizări și că nu existau indicații suficiente cu privire la gradul de recunoaștere de care ar beneficia mărcile anterioare în fața publicului relevant. Mai precis, divizia de opoziție a considerat că reclamanta nu furnizase indicații suficiente cu privire la volumul de vânzări, la cota de piață sau la întinderea promovării mărcilor anterioare.
78 În ceea ce o privește, camera de recurs, constatând că elementele de probă avansate de reclamantă nu făceau referire în mod expres la mărcile anterioare, a concluzionat că divizia de opoziție „ar fi putut să presupună că renumele de care se bucur[a] Darjeeling ca [indicație geografică protejată] pentru ceai [fusese] transmis aceluiași semn protejat cu titlu de marcă colectivă pentru produse identice, cel puțin în ceea ce privește marca verbală anterioară”. În continuare, camera de recurs a înlăturat pertinența pretinsului fapt că numărul produselor care poartă marca anterioară vândute în Uniune nu fusese indicat cu exactitate, afirmând că ceaiul Darjeeling era „vândut în [Uniune], unde se bucur[a] de altfel de un renume”. În ceea ce privește, mai precis, marca figurativă anterioară, camera de recurs a precizat că, „în măsura în care elementele de probă prezentate [făceau] trimitere în principal la elementul verbal Darjeeling”, faptul că marca figurativă anterioară era utilizată în Uniune „nu [era] suficient pentru a conchide că ea se bucur[a] de un renume”. În sfârșit, înainte de a‑și continua analiza în vederea aplicării articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009, camera de recurs a afirmat la punctul 24 din decizia atacată că, „[î]n orice caz, chiar dacă renumele mărcilor anterioare ar fi probat, nu [erau] îndeplinite celelalte condiții prevăzute la articolul 8 alineatul (5) din [Regulamentul nr. 207/2009]”.
79 Având în vedere cele expuse anterior, trebuie să se constate că, în ceea ce privește problema dacă mărcile anterioare beneficiază sau nu beneficiază de un renume în sensul articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009, formularea deciziei atacate este cel puțin ambiguă. Astfel, singura frază lipsită de ambiguitate din acest capitol al deciziei atacate este cea citată la punctul 78 de mai sus și extrasă din cuprinsul punctului 24 din decizia atacată. Reiese din această frază că nu s‑a concluzionat în mod definitiv de către camera de recurs în sensul existenței unui renume al mărcilor anterioare. Interpelat cu privire la acest aspect în ședință, OAPI a confirmat lipsa unei concluzii definitive în această privință.
80 Cu toate acestea, dat fiind că respectiva cameră de recurs și‑a continuat analiza în vederea aplicării articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009, trebuie să se considere că această analiză s‑a întemeiat pe premisa ipotetică potrivit căreia renumele mărcilor anterioare fusese probat.
81 În această privință, trebuie amintit că, constituind în același timp una dintre condițiile cumulative de aplicare a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009, renumele mărcii sau al mărcilor anterioare și în special intensitatea acestuia face parte dintre factorii care trebuie luați în considerare în cadrul aprecierii atât a existenței unei legături de asociere în percepția publicului între mărcile anterioare și marca solicitată, cât și a riscului de a surveni una dintre cele trei atingeri vizate de aceeași dispoziție (a se vedea prin analogie Hotărârea Intel Corporation, punctul 71 de mai sus, EU:C:2008:655, punctul 42, și Hotărârea Specsavers International Healthcare și alții, punctul 62 de mai sus, EU:C:2013:497, punctul 39 și jurisprudența citată).
82 Reiese din această jurisprudență că aprecierea existenței unui renume al mărcii sau al mărcilor anterioare constituie o etapă indispensabilă în examinarea aplicabilității articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009. În consecință, aplicarea articolului menționat implică în mod necesar o concluzie definitivă în ceea ce privește existența sau inexistența unui asemenea renume, ceea ce, în principiu, exclude întreprinderea unei analize în privința eventualei aplicări a acestui articol pe baza unei ipoteze vagi, respectiv o ipoteză care nu se întemeia pe recunoașterea unui renume de o anumită intensitate.
83 Or, trebuie să se constate că, în speță, camera de recurs nu a formulat o asemenea ipoteză vagă. Astfel, rezultă direct din modul de redactare a punctului 24 din decizia atacată, citat la punctul 78 de mai sus, că respectiva cameră de recurs s‑a întemeiat pe premisa ipotetică potrivit căreia mărcile anterioare beneficiau de un renume de o intensitate foarte precisă, respectiv de o intensitate care corespunde celei pe care urmărea să o probeze reclamanta în fața organelor competente ale OAPI.
84 În fața acestor organe, reclamanta urmărea să dovedească un renume de o intensitate excepțională. Este de remarcat, în această privință, că în observațiile sale formulate în susținerea opoziției reclamanta invoca, prezentând diverse elemente de probă, faptul că ceaiul Darjeeling era considerat drept „șampania ceaiurilor” și că „DARJEELING benefici[a] de mai mult 150 de ani de un renume excepțional de ceai de cea mai înaltă calitate”.
85 Prin urmare, este necesar să se considere că, din nevoia de a‑și continua analiza, camera de recurs s‑a întemeiat pe premisa ipotetică potrivit căreia mărcile anterioare beneficiau de un renume pe teritoriul Uniunii și, mai mult decât atât, de un renume a cărui intensitate era excepțională.
86 În consecință, rămâne să fie examinate aprecierile efectuate de camera de recurs pe baza acestei premise ipotetice în vederea aplicării articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009, și anume, pe de o parte, aprecierea existenței unei legături între semnele în conflict în percepția publicul relevant și, pe de altă parte, aprecierea existenței unuia dintre cele trei riscuri vizate la articolul respectiv.
Cu privire la existența unei legături în percepția publicului
87 Potrivit jurisprudenței, existența unei legături între marca solicitată și marca anterioară trebuie apreciată în mod global, ținând seama de toți factorii pertinenți din cauză, printre care figurează gradul de similitudine între mărcile în conflict, natura produselor sau a serviciilor vizate de mărcile în conflict, inclusiv gradul de asemănare sau de diferențiere a acestor produse sau servicii, precum și publicul vizat, intensitatea renumelui mărcii anterioare, gradul de caracter distinctiv, intrinsec sau dobândit prin utilizare, al mărcii anterioare și existența unui risc de confuzie în percepția publicului [Ordonanța din 30 aprilie 2009, Japan Tobacco/OAPI, C‑136/08 P, EU:C:2009:282, punctul 26, Hotărârea Intel Corporation, punctul 71 de mai sus, EU:C:2008:655, punctul 42, și Hotărârea din 6 iulie 2012, Jackson International/OAPI – Royal Shakespeare (ROYAL SHAKESPEARE), T‑60/10, EU:T:2012:348, punctul 21].
88 În lipsa existenței unei astfel de legături de asociere în percepția publicului, prin utilizarea mărcii ulterioare nu se pot obține foloase necuvenite din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare sau nu se poate aduce atingere acestora (a se vedea Ordonanța Japan Tobacco/OAPI, punctul 87 de mai sus, EU:C:2009:282, punctul 27 și jurisprudența citată).
89 În speță, deși se enunță în decizia atacată că cele trei atingeri vizate la articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 „sunt consecința unui anumit grad de similitudine între marca anterioară și marca ulterioară, în considerarea căruia publicul vizat efectuează o apropiere între aceste două mărci, altfel spus stabilește o legătură între ele”, nicio analiză specifică nu este consacrată existenței unei asemenea legături.
90 OAPI arată în memoriul său în răspuns că, în mod implicit, camera de recurs a înlăturat existența unei asemenea legături. El evocă, în această privință, punctele 29 și 36 din decizia atacată. Camera de recurs a considerat în cuprinsul acestora, pe de o parte, că, având în vedere enormele diferențe constatate între produsele și serviciile vizate de semnele în conflict, consumatorii nu s‑ar aștepta să existe nici cea mai mică relație între producătorii de ceai și societatea intervenientă și, pe de altă parte, că, întrucât produsele și serviciile vizate de marca solicitată erau, din punct de vedere comercial, totalmente diferite de produsele reclamantei, era „improbabil ca publicul relevant să stabilească o legătură mentală” între mărci.
91 Trebuie să se arate însă că, având în vedere jurisprudența citată la punctul 88 de mai sus, dacă s‑ar fi conchis în mod efectiv de către camera de recurs că nu se putea stabili o legătură între semnele în conflict, această concluzie ar fi fost suficientă pentru a se exclude aplicarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009. Or, camera de recurs și‑a continuat analiza, pentru a aprecia existența unuia dintre cele trei riscuri vizate în acest articol.
92 Prin urmare, având în vedere ambiguitatea relevată de decizia atacată în această privință și faptul că totuși camera de recurs și‑a continuat analiza, trebuie să se considere că ea a adoptat, în ceea ce privește existența sau inexistența unei legături în sensul jurisprudenței sus‑menționate, același demers ca în cazul existenței sau inexistenței unui eventual renume al mărcilor anterioare, altfel spus și‑a continuat analiza fără a formula o concluzie definitivă în privința existenței sau inexistenței unei legături între semnele în conflict, ci pe baza unei premise ipotetice că legătura respectivă era stabilită.
93 Înainte de a trece la examinarea deciziei atacate sub aspectul ultimei condiții de aplicare a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009, și anume aprecierea existenței unuia dintre cele trei riscuri vizate de această dispoziție, trebuie să se rezume ceea ce precedă, amintindu‑se că analiza camerei de recurs a fost efectuată în scopul aplicării dispoziției amintite pe baza a două premise ipotetice, prima fiind aceea că mărcile anterioare beneficiau de un renume a cărui intensitate era cea declarată de reclamantă, respectiv excepțională, iar cea de a doua că era posibil ca publicul relevant să stabilească o legătură între semnele în conflict.
Cu privire la riscurile vizate la articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009
94 Cu titlu introductiv, trebuie amintit că articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 vizează trei tipuri de riscuri distincte, și anume că utilizarea fără motiv întemeiat a mărcii solicitate, în primul rând, ar aduce atingere caracterului distinctiv al mărcii anterioare, în al doilea rând, ar aduce atingere renumelui mărcii anterioare sau, în al treilea rând, ar conduce la obținerea unor foloase necuvenite din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare. Având în vedere modul de redactare a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009, este suficient să existe unul singur dintre tipurile de risc sus‑menționate pentru ca această prevedere să se aplice (Hotărârea VIPS, punctul 66 de mai sus, EU:T:2007:93, punctul 36).
95 După cum s‑a amintit la punctul 71 de mai sus, existența riscului de a se produce atingerile aduse caracterului distinctiv sau renumelui mărcii anterioare trebuie apreciată prin raportare la consumatorul mediu al produselor sau al serviciilor pentru care este înregistrată această marcă, normal informat și suficient de atent și de avizat. În schimb, existența atingerii reprezentate de profitul necuvenit obținut din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare, întrucât ceea ce se interzice este avantajul obținut de pe urma acestei mărci de către titularul mărcii ulterioare, trebuie apreciată prin raportare la consumatorul mediu al produselor sau al serviciilor pentru se solicită înregistrarea mărcii ulterioare, normal informat și suficient de atent și de avizat.
96 În plus, chiar dacă existența unei legături în percepția publicului între semnele în conflict constituie o condiție necesară pentru aplicarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009, aceasta nu este suficientă, prin ea însăși, pentru a se conchide în sensul existenței unuia dintre cele trei riscuri vizate de această din urmă dispoziție (a se vedea Hotărârea ROYAL SHAKESPEARE, punctul 87 de mai sus, EU:T:2012:348, punctul 20 și jurisprudența citată). Astfel, existența unei legături între mărcile în conflict nu îl scutește pe titularul mărcii anterioare de sarcina a face dovada unei atingeri efective și actuale a mărcii sale în sensul articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 sau a unui risc serios ca o astfel de atingere să se producă în viitor (a se vedea prin analogie Hotărârea Intel Corporation, punctul 71 de mai sus, EU:C:2008:655, punctul 71).
97 Astfel, din jurisprudență rezultă că scopul articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 nu este de a împiedica înregistrarea oricărei mărci identice cu o marcă de renume sau care prezintă o similitudine cu aceasta. Obiectivul respectivei dispoziții este printre altele acela de a permite titularului unei mărci naționale sau comunitare de renume să se opună înregistrării unor mărci susceptibile fie să aducă atingere renumelui sau caracterului distinctiv al mărcii anterioare, fie să obțină un profit necuvenit din acest renume sau din acest caracter distinctiv. În această privință, trebuie precizat că titularul mărcii anterioare nu este obligat să demonstreze existența unei atingeri efective și actuale a mărcii sale. Totuși, acesta trebuie să furnizeze elemente care permit să se conchidă prima facie în sensul unui risc viitor neipotetic de profit necuvenit sau de atingere (a se vedea Hotărârea VIPS, punctul 66 de mai sus, EU:T:2007:93, punctul 46 și jurisprudența citată). O asemenea concluzie poate fi stabilită pe baza unor deducții logice care rezultă dintr‑o analiză a probabilităților și ținând seama de practicile obișnuite din sectorul comercial relevant, precum și de orice altă împrejurare a cauzei [Hotărârea din 10 mai 2012, Rubinstein și L’Oréal/OAPI, C‑100/11 P, Rep., EU:C:2012:285, punctul 95, și Hotărârea din 9 aprilie 2014, EI du Pont de Nemours/OAPI – Zueco Ruiz (ZYTeL), T‑288/12, EU:T:2014:196, punctul 59].
98 În lumina acestor considerații trebuie să se analizeze dacă s‑a concluzionat în mod întemeiat de către camera de recurs că nu se putea stabili în speță existența niciunuia dintre cele trei riscuri vizate la articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009.
– Cu privire la atingerea adusă caracterului distinctiv al mărcilor anterioare
99 Atingerea adusă caracterului distinctiv al unei mărci, desemnată și prin termenii „diluare”, „uzare lentă” sau „interferență”, se produce atunci când se diminuează aptitudinea acestei mărci de a identifica produsele sau serviciile pentru care este înregistrată, utilizarea de către terț a unui semn identic sau similar determinând o dispersie a identității mărcii și a influenței acesteia asupra percepției publicului. Această situație se regăsește în special atunci când marca, ce determina o asociere imediată cu produsele sau cu serviciile pentru care este înregistrată, nu mai este în măsură să determine o astfel de asociere (a se vedea Hotărârea din 18 iunie 2009, L’Oréal și alții, C‑487/07, Rep., EU:C:2009:378, punctul 39 și jurisprudența citată).
100 Potrivit jurisprudenței, dovada că prin utilizarea mărcii solicitate se aduce sau s‑ar aduce atingere caracterului distinctiv al mărcii anterioare presupune să se demonstreze o modificare a comportamentului economic al consumatorului mediu al produselor sau al serviciilor pentru care este înregistrată marca anterioară ca urmare a utilizării mărcii ulterioare sau un risc serios ca o astfel de modificare să se producă în viitor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 noiembrie 2013, Environmental Manufacturing/OAPI, C‑383/12 P, Rep., EU:C:2013:741, punctul 34 și jurisprudența citată).
101 Astfel cum a subliniat Curtea, noțiunea „modificare a comportamentului economic al consumatorului mediu” impune o condiție de natură obiectivă. Această modificare nu poate fi dedusă doar din elemente subiective precum simpla percepție a consumatorilor. Simplul fapt că aceștia remarcă prezența unui semn nou similar unui semn anterior nu este suficient în sine pentru stabilirea existenței unei atingeri sau a unui risc de atingere adusă caracterului distinctiv al mărcii anterioare în sensul articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 (Hotărârea Environmental Manufacturing/OAPI, punctul 100 de mai sus, EU:C:2013:741, punctul 37).
102 Regulamentul nr. 207/2009 și jurisprudența Curții nu impun titularului mărcii anterioare prezentarea de dovezi ale unei atingeri reale, ci admit în egală măsură riscul serios al unei astfel de atingeri, permițând utilizarea deducțiilor logice (Hotărârea Environmental Manufacturing/OAPI, punctul 100 de mai sus, EU:C:2013:741, punctul 42). Asemenea deducții nu trebuie să rezulte însă din simple supoziții, ci trebuie să se întemeieze pe o analiză a probabilităților și să țină seama de practicile obișnuite din sectorul comercial relevant, precum și de orice altă împrejurare a cauzei (Hotărârea Environmental Manufacturing/OAPI, punctul 100 de mai sus, EU:C:2013:741, punctul 43). Astfel, reiese din jurisprudența Curții că, recurgând la noțiunea sus‑menționată, aceasta a exprimat în mod clar necesitatea impunerii unui standard de probă mai ridicat pentru a se putea constata atingerea sau riscul atingerii aduse caracterului distinctiv al mărcii anterioare, în sensul dispoziției sus‑menționate (Hotărârea Environmental Manufacturing/OAPI, punctul 100 de mai sus, EU:C:2013:741, punctul 40).
103 În speță, camera de recurs a exclus riscul unei atingeri aduse caracterului distinctiv al mărcilor anterioare, luând în considerare faptul că produsele și serviciile vizate de marca solicitată erau totalmente diferite de produsele vizate de mărcile anterioare și afirmând că riscul amintit de reclamantă părea totalmente ipotetic. Ea a arătat, pe de altă parte, că, întrucât termenul „darjeeling” era o denumire geografică, publicul relevant nu ar fi surprins ca acesta să poată fi utilizat pe diferite piețe sectoriale de diferite întreprinderi, chiar dacă este vorba despre o indicație geografică protejată pentru ceai.
104 Reclamanta invocă jurisprudența Environmental Manufacturing, punctul 100 de mai sus (EU:C:2013:741), și consideră că există cel puțin un risc serios ca o modificare a comportamentului economic al consumatorului mediu să se producă în viitor. În această privință, ea pretinde că, în măsura în care produsele vizate de marca solicitată nu provin din regiunea Darjeeling (India), consumatorul mediu va fi circumspect nu doar în privința originii lor, ci și în privința ceaiului care îi este propus sub formă de ceai Darjeeling. Astfel, potrivit reclamantei, utilizarea mărcii solicitate de către intervenientă ar compromite grav renumele și specificitatea indicației geografice „Darjeeling”, precum și aptitudinea acesteia de a‑și îndeplini funcția esențială, și anume aceea de a garanta consumatorului proveniența geografică a produselor din ceai care îi sunt propuse sub mărcile comunitare colective.
105 OAPI și intervenienta contestă argumentația reclamantei.
106 Trebuie să se constate, așa cum au arătat intervenienta și OAPI, că argumentația reclamantei nu este suficientă pentru a se stabili un risc serios de atingere care să fie adusă caracterului distinctiv al mărcilor anterioare în sensul jurisprudenței recente a Curții, care impune, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 102 de mai sus, un standard de probă mai ridicat pentru a se admite un asemenea risc. Mai precis, niciunul dintre argumentele avansate de reclamantă nu permite să se stabilească un risc serios de modificare a comportamentului economic al consumatorului mediu, date fiind practicile obișnuite din sectoarele comerciale relevante în speță.
107 Astfel, după cum reiese din decizia atacată și dată fiind lipsa totală de similitudine dintre produsele și serviciile vizate de semnele în conflict, riscul invocat de reclamantă pare totalmente ipotetic.
108 În această privință, reiese din jurisprudență că înregistrarea unor mărci anterioare ca mărci colective nu poate să constituie, per se, o prezumție a existenței unui caracter distinctiv mediu (Ordonanța din 21 martie 2013, Foundation for the Protection of the Traditional Cheese of Cyprus named Halloumi/OAPI, C‑393/12 P, EU:C:2013:207, punctul 36, și Hotărârea HELLIM, punctul 42 de mai sus, EU:T:2012:292, punctul 52).
109 Astfel, după cum s‑a arătat în decizia atacată, elementul verbal „darjeeling”, din care este constituită exclusiv marca verbală anterioară și pe care îl cuprinde marca figurativă anterioară, este o denumire geografică. Independent de problema dacă, prin aceasta, elementul verbal respectiv prezintă un caracter distinctiv particular (a se vedea prin analogie Ordonanța Foundation for the Protection of the Traditional Cheese of Cyprus named Halloumi/OAPI, punctul 108 de mai sus, EU:C:2013:207, punctul 33), trebuie amintit că articolul 66 alineatul (2) a doua teză din Regulamentul nr. 207/2009 prevede că o marcă colectivă înregistrată în temeiul acestei dispoziții nu autorizează titularul să interzică unui terț să utilizeze în comerț aceste semne sau indicații, atât timp cât această utilizare este făcută conform bunelor practici în domeniul industrial sau comercial, și că, în special, o astfel de marcă nu poate fi opusă unui terț abilitat să folosească o denumire geografică.
110 Având în vedere cele de mai sus, trebuie să se constate că, în lipsa unor elemente apte să dovedească un risc serios de modificare a comportamentului economic al consumatorului mediu, riscul unei atingeri aduse caracterului distinctiv al mărcilor anterioare nu poate fi stabilit pe baza simplului fapt al similitudinii dintre semnele în conflict, cu atât mai mult cu cât, în speță, nu se exclude ca elementul verbal „darjeeling” să poată fi utilizat pentru alte mărci decât acestea, astfel cum reiese din articolul 66 alineatul (2) a doua teză din Regulamentul nr. 207/2009 [a se vedea prin analogie Hotărârea din 30 ianuarie 2008, Japan Tobacco/OAPI – Torrefacção Camelo (CAMELO), T‑128/06, EU:T:2008:22, punctul 58 și jurisprudența citată]. Prin urmare, camera de recurs a considerat în mod întemeiat că publicul relevant nu ar fi surprins ca elementul verbal „darjeeling” să poată fi utilizat pe diferite piețe sectoriale de diferite întreprinderi și a înlăturat astfel existența unui risc de atingere adusă caracterului distinctiv al mărcilor anterioare. Cu privire la acest aspect, trebuie înlăturat argumentul reclamantei potrivit căruia consumatorul mediu nu ar fi fost niciodată confruntat cu posibilitatea ca un produs sau un serviciu care i‑a fost propus sub marca DARJEELING să nu aibă nicio legătură cu Darjeeling, în măsura în care nu este furnizat niciun element susceptibil să susțină această alegație.
111 Mai mult, astfel cum subliniază OAPI, între denumirea geografică „Darjeeling” și ceaiul Darjeeling există o legătură unică, ce nu există între denumirea respectivă și produsele și serviciile vizate de marca solicitată. Astfel, reclamanta nu furnizează niciun element susceptibil să dovedească faptul că denumirea geografică în cauză prezintă actualmente, în percepția mediilor interesate, o legătură cu produsele sau serviciile vizate de marca solicitată sau că această denumire poate fi utilizată de către întreprinderile interesate ca indicație a provenienței lor geografice [a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 4 mai 1999, Windsurfing Chiemsee, C‑108/97 și C‑109/97, Rec., EU:C:1999:230, punctul 1 din dispozitiv, Concluziile avocatului general Cosmas prezentate în cauzele conexate Windsurfing Chiemsee, C‑108/97 și C‑109/97, Rec., EU:C:1998:198, punctele 36 și 46, și Hotărârea din 15 octombrie 2003, Nordmilch/OAPI (OLDENBURGER), T‑295/01, Rec., EU:T:2003:267, punctul 33]. În această privință, argumentul avansat de reclamantă potrivit căruia India ar fi o țară în care se produce îmbrăcăminte nu este suficient prin el însuși pentru a se stabili o asemenea legătură specifică. Este deci puțin probabil ca publicul relevant să poată fi determinat să creadă că produsele și serviciile vizate de marca solicitată provin din regiunea Darjeeling și, cu atât mai puțin, să se îndoiască, atunci când constată că nu aceasta este situația, de proveniența produselor vizate de mărcile anterioare, ceea ce, potrivit reclamantei, ar antrena o modificare a comportamentului economic al consumatorului mediu în sensul jurisprudenței citate la punctul 100 de mai sus.
112 În orice caz, chiar presupunând că, astfel cum arată reclamanta, marca verbală anterioară are un caracter distinctiv puternic, conferit de renumele ei pretins excepțional, premisă ipotetică pe care se întemeiază de altfel decizia atacată (a se vedea punctul 83 de mai sus), reclamanta nu prezintă niciun element care ar permite să se stabilească un risc serios de modificare a comportamentului economic al consumatorului mediu în sensul jurisprudenței evocate la punctul 100 de mai sus.
113 Prin urmare, trebuie aprobată concluzia camerei de recurs în ceea ce privește lipsa unui risc de atingere adusă caracterului distinctiv al mărcilor anterioare.
– Cu privire la atingerea adusă renumelui mărcilor anterioare
114 Atingerea adusă renumelui mărcii, desemnată și prin termenii „defăimare” sau „degradare”, se produce atunci când produsele sau serviciile pentru care semnul identic sau similar este utilizat de terț pot fi percepute de public astfel încât puterea de atracție a mărcii se diminuează. Riscul unei asemenea atingeri poate rezulta în special din faptul că produsele sau serviciile oferite de terț prezintă o caracteristică sau o calitate care poate exercita o influență negativă asupra imaginii mărcii (Hotărârea L’Oréal și alții, punctul 99 de mai sus, EU:C:2009:378, punctul 40).
115 În speță, camera de recurs a considerat că reclamanta nu prezentase vreun argument în ceea ce privește atingerea care ar putea fi eventual adusă renumelui mărcilor anterioare și că imaginea vehiculată în general de îmbrăcămintea și de serviciile vizate de marca solicitată nu era negativă.
116 Reclamanta se mulțumește, în această privință, să evoce un pretins comportament „parazitar” al intervenientei, care ar fi de natură să compromită forța de atracție a mărcii anterioare, ca indicație geografică, din moment ce aceasta nu ar mai fi adecvată să servească drept indicație geografică unică pentru a desemna ceaiul dacă sub aceeași marcă ar fi propuse alte produse sau servicii decât ceaiul. Ea se referă, pe de altă parte, la reprezentarea grafică a mărcii solicitate și, mai precis, la punctele de forma unor frunze de ceai de pe literele „j” și „i”.
117 OAPI și intervenienta contestă argumentele reclamantei.
118 Trebuie să se constate că reclamanta nu avansează niciun argument concret care să vizeze stabilirea unui risc serios ca utilizarea mărcii solicitate să poată aduce atingere renumelui mărcilor anterioare, în sensul jurisprudenței citate la punctul 114 de mai sus. În această privință, ea nu a evocat caracteristicile sau calitățile produselor sau ale serviciilor vizate de marca solicitată care ar fi susceptibile să influențeze negativ imaginea mărcilor anterioare.
119 Pe de altă parte, astfel cum a arătat camera de recurs, niciun alt element din dosar nu permite să se stabilească faptul că imaginea vehiculată în general prin produsele și serviciile vizate de marca solicitată este negativă. Nu există, pe de altă parte, astfel cum subliniază OAPI în memoriul în răspuns, antagonisme între natura sau metodele de utilizare a ceaiului și cele ale produselor sau serviciilor vizate de marca solicitată care să fie de așa natură încât imaginea mărcilor anterioare să poată fi defăimată prin utilizarea mărcii solicitate (a se vedea în acest sens Hotărârea CAMELO, punctul 110 de mai sus, EU:T:2008:22, punctul 62).
120 De altfel, ținând seama de cele expuse la punctul 111 de mai sus, legătura unică existentă între regiunea Darjeeling și categoria produselor vizate de mărcile anterioare și lipsa unei astfel de legături între produsele și serviciile vizate de marca solicitată și regiunea respectivă accentuează caracterul ipotetic al unui risc de diminuare a forței de atracție a mărcilor anterioare.
121 Aceste constatări nu sunt repuse în discuție de argumentul reclamantei întemeiat pe reprezentarea grafică a literelor „j” și „i” în marca solicitată. Chiar presupunând că punctele care figurează pe literele respective seamănă efectiv cu niște frunze și, mai precis, cu niște frunze de ceai și că poate fi stabilită o legătură între semnele în conflict în percepția publicului, potrivit jurisprudenței citate la punctul 96 de mai sus, această legătură nu poate fi suficientă, prin ea însăși, pentru a se conchide în sensul existenței riscurilor vizate la articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009.
122 În consecință, trebuie să se concluzioneze că camera de recurs a considerat în mod întemeiat că nu exista riscul ca utilizarea mărcii solicitate să aducă atingere renumelui mărcilor anterioare, chiar dacă s‑ar considera, plecând de la premisa ipotetică pe care se întemeiază decizia atacată, că acest renume este unul excepțional.
– Cu privire la profitul necuvenit obținut din caracterul distinctiv sau din renumele mărcilor anterioare
123 Noțiunea „profit necuvenit obținut din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare”, desemnată și prin termenii „parazitism” și „free‑riding”, se referă nu la atingerea adusă mărcii, ci la profitul pe care terțul îl obține din utilizarea unui semn identic sau similar. Ea include în special cazurile în care, datorită transferului de imagine a mărcii sau transferului caracteristicilor protejate de marcă asupra produselor desemnate prin semnul identic sau similar, există o exploatare vădită în contextul mărcii de renume (a se vedea prin analogie Hotărârea L’Oréal și alții, punctul 99 de mai sus, EU:C:2009:378, punctul 41). Caracterul necuvenit al profitului obținut în asemenea circumstanțe ar rezulta din exploatarea, fără o compensație financiară și fără a fi necesară depunerea unor eforturi proprii în această privință, a efortului comercial al titularului mărcii anterioare pentru a crea și pentru a menține imaginea acestei mărci (a se vedea Hotărârea ROYAL SHAKESPEARE, punctul 87 de mai sus, EU:T:2012:348, punctul 56 și jurisprudența citată).
124 Astfel, potrivit jurisprudenței citate anterior și spre deosebire de riscul de confuzie vizat la articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, riscul ca utilizarea fără un motiv întemeiat a mărcii solicitate să permită obținerea unui profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare subzistă atunci când consumatorul, fără a fi necesar să confunde originea produselor sau a serviciilor vizate de mărcile în conflict, dovedește o atracție particulară pentru produsele sau serviciile solicitantului ca urmare a simplului fapt că ele sunt desemnate printr‑o marcă identică sau similară cu marca anterioară renumită. Aceasta ar necesita dovada unei asocieri a mărcii solicitate cu anumite calități ale mărcii anterioare identice sau similare, care ar putea da naștere unei exploatări sau unei parazitări evidente prin marca solicitată (a se vedea Hotărârea CAMELO, punctul 110 de mai sus, EU:T:2008:22, punctul 65 și jurisprudența citată).
125 Pentru a se stabili dacă prin utilizarea semnului contestat se obține un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare, trebuie efectuată o apreciere globală care să țină seama de toți factorii relevanți în cauză, printre care figurează în special intensitatea renumelui și gradul de caracter distinctiv al mărcii, gradul de similitudine dintre mărcile în conflict, precum și natura și gradul de asemănare ale produselor sau ale serviciilor vizate. În ceea ce privește intensitatea renumelui și gradul de caracter distinctiv al mărcii, Curtea a statuat deja că existența unei atingeri va fi cu atât mai ușor admisă cu cât caracterul distinctiv și renumele acestei mărci sunt mai importante (a se vedea prin analogie Hotărârea Specsavers International Healthcare și alții, punctul 62 de mai sus, EU:C:2013:497, punctul 39 și jurisprudența citată). Rezultă de asemenea din jurisprudență că, cu cât evocarea mărcii provocată de semn este imediată și puternică, cu atât este mai mare riscul ca, prin utilizarea actuală sau viitoare a semnului, să se obțină un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii (a se vedea Hotărârea GRUPO BIMBO, punctul 68 de mai sus, EU:T:2012:696, punctul 43 și jurisprudența citată, și Hotărârea ROYAL SHAKESPEARE, punctul 87 de mai sus, EU:T:2012:348, punctul 54 și jurisprudența citată).
126 În speță, camera de recurs a înlăturat riscul unui profit necuvenit obținut din caracterul distinctiv sau din renumele mărcilor anterioare prin marca solicitată. Ea a considerat că, având în vedere lipsa totală de similitudine a produselor și serviciilor vizate de semnele în conflict, consumatorii nu s‑ar aștepta să existe nici cea mai mică legătură între producătorii de ceai și societatea solicitantă, care propune îmbrăcăminte și servicii conexe. Camera de recurs a tras de aici concluzia că reclamanta nu dovedise prin ce ar fi avantajată o marcă de îmbrăcăminte de asocierea cu o marcă renumită pentru ceaiul său de înaltă calitate, în măsura în care, în sectorul de îmbrăcăminte, imaginea de lux depindea de condiții și de factori diferiți de cei din sectorul ceaiului. În sfârșit, aceeași era situația în ceea ce privește serviciile vizate de marca solicitată și care fac parte din clasele 35 și 38, care, potrivit deciziei atacate, nu erau propuse în mod concret în legătură cu îmbrăcămintea.
127 Reclamanta evocă transferul imaginii protejate prin indicația geografică Darjeeling asupra intereselor comerciale proprii intervenientei, care va beneficia de forța de atracție a acesteia și a mărcilor colective anterioare, de renumele și de prestigiul lor, precum și de imaginea radiantă proiectată prin marca DARJEELING.
128 Reclamanta susține, pe de altă parte, că nimic nu justifică utilizarea de către intervenientă a indicației geografice „Darjeeling” pentru produse sau servicii care nu provin din regiunea Darjeeling și care nu au nicio legătură cu această regiune. În sfârșit, reclamanta consideră că unicul motiv pentru care o societate franceză, precum intervenienta, ar fi determinată să aleagă o denumire indiană precum Darjeeling ține de faptul că această denumire este reputată și are un renume în Uniune.
129 OAPI pretinde că reclamanta nu poate dovedi că există în mod automat un risc de profit necuvenit ca urmare a utilizării mărcii solicitate ținând seama de renumele semnelor anterioare și de puternica lor similitudine. OAPI susține că reclamanta nici nu a avansat argumente de natură să explice cum ar putea fi transferată imaginea mărcii anterioare asupra mărcii contestate, nici nu a identificat calitățile specifice asociate acestei mărci.
130 OAPI susține, pe de altă parte, că acest transfer de imagine nu este previzibil în speță, în măsura în care, ca urmare a enormelor diferențe existente între produsele și serviciile vizate de semnele în conflict, consumatorii nu se vor aștepta să existe nici cea mai mică legătură între producătorii de ceai și intervenientă, de vreme ce luxul este conceput în mod diferit în cele două sectoare în discuție, respectiv sectorul de îmbrăcăminte și cel al ceaiului.
131 În sfârșit, OAPI consideră că argumentul reclamantei întemeiat pe pretinsa intenție a intervenientei de a exploata renumele mărcii anterioare nu dovedește nimic, în măsura în care utilizarea de către intervenientă a elementului verbal „darjeeling”, care constituie o denumire geografică, este în principiu legitimă.
132 În ceea ce o privește, intervenienta susține în esență că în mod întemeiat camera de recurs și‑a întemeiat raționamentul privind lipsa unui risc serios de obținere a unui profit necuvenit din renumele sau din caracterul distinctiv al mărcii sau al mărcilor anterioare pe enormele diferențe existente între produsele și serviciile vizate în speță și că nu este îndeplinită niciuna dintre condițiile prevăzute la articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009.
133 Cu titlu introductiv, trebuie arătat că, după cum s‑a amintit la punctul 123 de mai sus, reiese dintr‑o jurisprudență constantă că noțiunea „profit necuvenit obținut” include în special cazurile în care, datorită transferului de imagine a mărcii anterioare sau a transferului caracteristicilor protejate de aceasta asupra produselor desemnate prin marca solicitată, există o exploatare vădită în contextul mărcii de renume.
134 Pe de altă parte, potrivit jurisprudenței, este posibil, mai ales în cazul unei opoziții întemeiate pe o marcă ce se bucură de un renume excepțional, ca probabilitatea unui risc viitor neipotetic privind profitul necuvenit pe care l‑ar putea obține marca solicitată să fie atât de evidentă, încât să nu mai fie necesar ca persoana care formulează opoziția să invoce sau să dovedească vreun alt element de fapt în acest scop. În consecință, nu este exclus ca un renume extrem de ridicat să poată constitui, în mod excepțional, în sine, un indiciu al riscului viitor neipotetic de profit necuvenit obținut de marca solicitată ca atare, în raport cu fiecare dintre produsele și serviciile care nu sunt asemănătoare cu cele pentru care este înregistrată marca anterioară (a se vedea Hotărârea GRUPO BIMBO, punctul 68 de mai sus, EU:T:2012:696, punctul 43 și jurisprudența citată).
135 În speță, reclamanta s‑a mulțumit să invoce legătura imediată pe care publicul o va stabili între semnele în conflict ca urmare a renumelui ceaiului Darjeeling, reflectat, în opinia sa, asupra mărcii, cel puțin asupra mărcii sale verbale.
136 Trebuie să se constate că nu se poate considera că, prin ele însele, caracteristicile asociate în mod obișnuit cu o marcă de renume de ceai sunt de natură să aducă un profit unei mărci sub care sunt comercializate produse sau servicii precum cele vizate de marca solicitată, iar aceasta cu atât mai mult cu cât produsele și serviciile în discuție nu sunt susceptibile a fi consumate sau utilizate împreună (a se vedea prin analogie Hotărârea CAMELO, punctul 110 de mai sus, EU:T:2008:22, punctul 66).
137 În această privință, trebuie amintit că, astfel cum s‑a arătat deja (a se vedea punctele 80-85 și 92-93 de mai sus), camera de recurs s‑a întemeiat, pentru continuarea analizei sale în vederea aplicării articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009, pe două premise ipotetice potrivit cărora, pe de o parte, mărcile anterioare se bucurau de un renume excepțional și, pe de altă parte, putea fi stabilită o legătură între semnele în conflict. În ceea ce privește, mai precis, intensitatea renumelui mărcilor anterioare, decizia atacată se întemeiază pe premisa ipotetică potrivit căreia toate alegațiile reclamantei au fost probate. Potrivit acestor alegații, pe care reclamanta le reiterează, în esență, în fața Tribunalului, ceaiul Darjeeling, al cărui renume s‑ar reflecta asupra mărcilor anterioare, este recunoscut ca fiind un ceai rafinat, de o calitate unică și excepțională.
138 Or, după cum se poate deduce din jurisprudența citată la punctele 66 și 125 de mai sus, în măsura în care articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 nu impune, în vederea aplicării sale, o similitudine a produselor și a serviciilor vizate de semnele în conflict, constatarea potrivit căreia există diferențe enorme între produsele și serviciile vizate, iar consumatorii nu se vor aștepta să existe nici cea mai mică legătură între producătorii de ceai și societatea solicitantă nu poate fi suficientă pentru a îndepărta riscul unui profit obținut din renumele mărcilor anterioare care ar fi, potrivit premisei ipotetice pe care se întemeiază decizia atacată, de o intensitate excepțională.
139 Astfel, atunci când este vorba despre o marcă anterioară de un renume excepțional, chiar dacă produsele și serviciile vizate de semnele în conflict sunt foarte diferite, nu este de neconceput ca publicul relevant să fie determinat să transfere valorile acestei mărci anterioare asupra produselor sau serviciilor acoperite de marca a cărei înregistrare este solicitată (a se vedea în acest sens Ordonanța din 14 mai 2013, You‑Q/OAPI, C‑294/12 P, EU:C:2013:300, punctul 69).
140 În speță, pe de o parte, valorile vehiculate prin elementul comun semnelor în conflict, respectiv elementul verbal „darjeeling”, care evocă un ceai comercializat sub mărcile anterioare, de un renume excepțional, potrivit premisei ipotetice pe care se întemeiază decizia atacată, sunt cele specifice unui produs rafinat, exclusiv, de o calitate unică. Pe de altă parte, având în vedere că analiza camerei de recurs este întemeiată pe premisa ipotetică a unui renume excepțional, se poate considera că o mare parte a publicului vizat va ști că regiunea omonimă din care provine acest produs se află în India. Astfel, elementul verbal „darjeeling” este susceptibil să evoce exotismul, precum și senzualitatea și misterul, legate, în percepția publicului relevant, de reprezentarea unei țări orientale.
141 Trebuie arătat că această concluzie nu este în contradicție cu cea privind atingerea adusă caracterului distinctiv al mărcilor anterioare (a se vedea punctul 111 de mai sus). Dacă în privința riscului de atingere adusă caracterului distinctiv al mărcilor anterioare, publicul relevant, și anume, astfel cum s‑a precizat la punctul 95 de mai sus, publicul căruia i se adresează mărcile anterioare, nu va face nicio legătură între produsele și serviciile vizate de marca solicitată și Darjeeling, ca regiune din India, nimic nu împiedică publicul căruia i se adresează marca solicitată să poată fi atras de transferul, asupra mărcii solicitate, al valorilor și al calităților legate de regiunea amintită.
142 Având în vedere ceea ce precedă, în special faptul că premisa ipotetică pe care se întemeiază decizia atacată se referă la un renume de o intensitate excepțională, calitățile evocate de elementul verbal „darjeeling”, comun semnelor în conflict, pot să fie transpuse asupra unora dintre produsele și serviciile vizate de marca solicitată și, în consecință, pot să accentueze atractivitatea acesteia din urmă.
143 Astfel, în ceea ce privește produsele vizate care fac parte din clasa 25, marca solicitată poate să beneficieze de calitățile vehiculate de mărcile anterioare, mai precis de imaginea de rafinament sau chiar de senzualitatea exotică vehiculată prin elementul verbal „darjeeling”. În consecință, nu poate fi exclus în speță un risc de profit necuvenit în ceea ce privește produsele vizate de marca solicitată care fac parte din clasa 25.
144 Această constatare este valabilă și în ceea ce privește serviciile de vânzare cu amănuntul vizate de marca solicitată care fac parte din clasa 35 și care sunt legate de produsele care fac parte din clasa 25 vizate de marca solicitată, și anume serviciile de vânzare cu amănuntul de articole de lenjerie de corp pentru femei și de articole de lenjerie feminină. Aceeași este și situația celorlalte servicii de vânzare cu amănuntul vizate de marca solicitată și care fac parte din clasa 35, și anume serviciile de vânzare cu amănuntul de parfumuri, ape de toaletă și cosmetice, lenjerie de casă și de baie, pentru motivele expuse mai sus, având în vedere natura produselor de care acestea sunt legate.
145 În schimb, nu aceasta este situația nici în ceea ce privește celelalte servicii care fac parte din clasa 35, nici în ceea ce privește ansamblul celor care fac parte din clasa 38, vizate de marca solicitată. Astfel, rațiunea pentru care utilizarea mărcii contestate i‑ar conferi intervenientei un avantaj comercial în privința altor servicii decât cele menționate la punctul anterior nu reiese în niciun fel din dosar, iar reclamanta nu prezintă niciun element concret susceptibil să stabilească un astfel de avantaj eventual. Astfel, concluzia camerei de recurs aferentă acestor servicii trebuie aprobată.
146 Prin urmare, având în vedere că decizia atacată se întemeiază pe premisa ipotetică a unui renume excepțional al mărcilor anterioare, este necesară anularea în parte a acesteia, în măsura în care camera de recurs a înlăturat aplicarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009, excluzând, în ceea ce privește ansamblul produselor care fac parte din clasa 25 și serviciile de vânzare cu amănuntul din clasa 35 vizate de marca solicitată, existența unui risc de profit obținut din utilizarea fără un motiv întemeiat a mărcii solicitate.
147 În urma acestei anulări parțiale, va reveni camerei de recurs sarcina de a reexamina argumentele reclamantei întemeiate, în cadrul acțiunii formulate împotriva deciziei diviziei de opoziție, pe existența unui risc de profit necuvenit în sensul articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009. Aceasta va trebui, într‑o primă etapă, să formuleze o concluzie definitivă în privința existenței unui renume al mărcilor anterioare și, dacă este cazul, în privința intensității acestuia.
148 În cazul în care camera de recurs conchide, contrar premisei ipotetice pe care se întemeiază decizia atacată, că renumele niciuneia dintre mărcile anterioare nu este, în definitiv, dovedit, ea va trebui să excludă aplicarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009, nefiind îndeplinită una dintre condițiile necesare aplicării acestuia, și să respingă, în totalitate, calea de atac formulată de reclamantă împotriva deciziei diviziei de opoziție.
149 În cazul în care camera de recurs ajunge la concluzia definitivă că, în speță, în ceea ce privește cel puțin una dintre mărcile anterioare, este dovedit un renume de o intensitate inferioară renumelui excepțional care constituie premisa ipotetică pe care se întemeiază decizia atacată, ea va trebui să examineze dacă se poate stabili o legătură în percepția publicului între semnele în conflict și să formuleze, în această privință, o concluzie definitivă. Dacă, în cadrul acestei analize, camera de recurs conchide că nu se poate stabili o astfel de legătură, va trebui să excludă aplicarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009, nefiind îndeplinită o altă condiție necesară aplicării acestuia. În schimb, în cazul în care camera de recurs conchide că poate fi stabilită o asemenea legătură, ea va trebui să examineze în continuare dacă există un risc de profit obținut din utilizarea fără un motiv întemeiat a mărcii solicitate.
150 În sfârșit, în cazul în care camera de recurs conchide că s‑a dovedit efectiv în speță un renume excepțional cel puțin în cazul uneia dintre mărcile anterioare și că poate fi stabilită o legătură între semnele în conflict în percepția publicului, ea va trebui, în conformitate cu prezenta hotărâre, să considere că, în ceea ce privește produsele vizate de marca solicitată și care fac parte din clasa 25, precum și „servicii[le] de vânzare cu amănuntul de articole de lenjerie de corp pentru femei și articole de lenjerie feminină, parfumuri, ape de toaletă și cosmetice, lenjerie de casă și de baie”, care fac parte din clasa 35 și sunt vizate de marca solicitată, există un risc de profit obținut din utilizarea fără un motiv întemeiat a mărcii solicitate și să continue examinarea pentru a stabili, în privința aplicării în speță a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009, dacă există un motiv întemeiat pentru această utilizare.
151 În această privință, trebuie amintit că, având în vedere că, în primul rând, camera de recurs nu a formulat o concluzie definitivă în privința renumelui mărcilor anterioare, că, în al doilea rând, aceasta nu a formulat o concluzie definitivă în privința existenței unei legături între semnele în conflict în percepția publicului și că, în al treilea rând, înlăturând în mod eronat existența unui risc de profit obținut din utilizarea mărcii solicitate, ea nu a examinat dacă exista un motiv întemeiat pentru această utilizare în sensul articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009, nu este de competența Tribunalului să statueze pentru prima dată asupra acestor trei chestiuni în cadrul controlului său privind legalitatea deciziei atacate (a se vedea în acest sens Hotărârea Master, punctul 68 de mai sus, EU:T:2014:1062, punctul 92 și jurisprudența citată).
152 Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se admită în parte al doilea motiv, să se anuleze decizia atacată în ceea ce privește produsele vizate de marca solicitată care fac parte din clasa 25 și „servicii[le] de vânzare cu amănuntul de articole de lenjerie de corp pentru femei și articole de lenjerie feminină, parfumuri, ape de toaletă și cosmetice, lenjerie de casă și de baie”, care fac parte din clasa 35, și să se respingă acțiunea cu privire la restul motivelor.
Cu privire la cheltuielile de judecată
153 Potrivit articolului 134 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, în cazul în care părțile cad fiecare în pretenții cu privire la unul sau mai multe capete de cerere, fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată. În speță, atât reclamanta, cât și OAPI și intervenienta au căzut, în parte, în pretenții. În consecință, trebuie să se dispună că fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a opta)
declară și hotărăște:
1) Anulează Decizia Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 17 septembrie 2013 (cauza R 1504/2012‑2) în ceea ce privește produsele vizate de marca solicitată care fac parte din clasa 25 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și „servicii[le] de vânzare cu amănuntul de articole de lenjerie de corp pentru femei și articole de lenjerie feminină, parfumuri, ape de toaletă și cosmetice, lenjerie de casă și de baie”, vizate de marca solicitată și care fac parte din clasa 35 în sensul aranjamentului menționat.
2) Respinge în rest acțiunea.
3) Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 2 octombrie 2015.
Semnături