Language of document : ECLI:EU:T:2019:831

Cauza T607/15

Yieh United Steel Corp.

împotriva

Comisiei Europene

 Hotărârea Tribunalului (Camera a doua) din 3 decembrie 2019

„Dumping – Importuri de produse plate din oțeluri inoxidabile laminate la rece originare din China și Taiwan – Taxă antidumping definitivă – Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1429 – Articolul 2 alineatele (3) și (5) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 [devenit articolul 2 alineatele (3) și (5) din Regulamentul (UE) 2016/1036] – Articolul 2 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 1225/2009 [devenit articolul 2 alineatele (1) și (2) din Regulamentul 2016/1036] – Calculul valorii normale – Calculul costului de producție – Vânzări ale produsului similar destinat consumului pe piața internă a țării exportatoare”

1.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Marjă de dumping – Determinarea valorii normale – Preț practicat în cadrul operațiunilor comerciale normale – Noțiunea de operațiune comercială normală

(Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 2)

(a se vedea punctele 52-55, 58, 59, 79 și 125)

2.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Marjă de dumping – Determinarea valorii normale – Recurgere la valoarea construită – Calculul costurilor de producție pe baza registrelor contabile – Derogare – Cheltuieli de producție și de vânzare ale produsului supus anchetei care nu au fost preluate în mod rezonabil în aceste registre – Sarcina probei care revine instituțiilor – Control jurisdicțional – Întindere

[Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 2 alin. (5)]

(a se vedea punctele 63-68)

3.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Derularea anchetei – Obligația Comisiei de a verifica exactitatea informațiilor furnizate de părțile interesate – Limite – Cooperare voluntară a părților interesate

[Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 6 alin. (8) și art. 18]

(a se vedea punctele 71-73, 77 și 106-110)

4.      Dreptul Uniunii Europene – Interpretare – Texte plurilingve – Interpretare uniformă – Divergențe între diferitele versiuni lingvistice – Luarea în considerare a economiei generale și a finalității reglementării în cauză

[Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 2 alin. (2)]

(a se vedea punctele 127-130)

5.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Marjă de dumping – Determinarea valorii normale – Preț practicat în cadrul operațiunilor comerciale normale – Produs similar destinat consumului pe piața internă a țării exportatoare – Noțiune

[Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 2 alin. (2)]

(a se vedea punctele 131-133 și 135)

Rezumat

Prin Hotărârea din 3 decembrie 2019, Yieh United Steel/Comisia  (T‑607/15),  Tribunalul a respins cererea de anulare formulată de Yieh United Steel Corp. împotriva Regulamentului de punere în aplicare 2015/1429 al Comisiei de instituire a unei taxe antidumping definitive asupra importurilor de produse plate din oțeluri inoxidabile laminate la rece originare din Republica Populară Chineză și Taiwan(1).

Această cauză își are originea într‑o procedură antidumping desfășurată de Comisie în 2014 și în 2015, care a condus la instituirea prin regulamentul atacat a unei taxe antidumping de 6,8 % asupra importurilor de produse plate din oțeluri inoxidabile laminate la rece. Reclamanta este o societate stabilită în Taiwan, care își desfășoară activitatea în domeniul fabricării și al distribuirii de produse supuse acestei taxe antidumping.

Reclamanta a sesizat Tribunalul pentru a obține anularea Regulamentului de punere în aplicare 2015/1429 în măsura în care o privește, invocând în mod special o încălcare a articolului 2 din Regulamentul antidumping de bază(2). În temeiul celui de al doilea paragraf al acestei dispoziții, „valoarea normală” a produselor supuse unei taxe antidumping se stabilește în mod normal pe baza vânzărilor produsului similar destinat consumului pe piața internă a țării exportatoare. Conform primului paragraf al articolului amintit, valoarea normală a produsului supus taxei antidumping se stabilește de obicei pe baza prețurilor plătite sau care urmează să fie plătite, în cadrul operațiunilor comerciale normale, de cumpărători independenți.

În acest sens, reclamanta a contestat, printre altele, refuzul Comisiei de a deduce valoarea fierului vechi reciclat din costul de producție a produsului supus taxei antidumping în vederea determinării valorii sale normale. În plus, Comisia ar fi refuzat în mod eronat să țină seama de unele dintre vânzările sale către un client independent în țara exportatoare, de asemenea distribuitor al produsului în cauză, care au constituit, în opinia reclamantei, vânzări interne în măsura în care ea nu le‑a destinat exportului sau nu știa care era destinația lor finală. În schimb, Comisia ar fi refuzat să ia în considerare aceste vânzări în vederea determinării valorii normale a produsului în cauză, având în vedere că, potrivit anchetei, existau elemente de probă obiective potrivit cărora vânzările menționate au fost în realitate vânzări la export, dintre care, în plus, unele au făcut obiectul unui sistem de reduceri la export.

Mai întâi, Tribunalul a considerat că Comisia a putut respinge cererea de deducere a valorii fierului vechi reciclat din costul de producție a produsului supus taxei antidumping, neputând să verifice cu exactitate dacă cheltuielile de producere și de vânzare a produsului în cauză erau reflectate în mod rezonabil în registrele contabile ale reclamantei.

În ceea ce privește cererea de a lua în considerare vânzările produselor plate din oțeluri inoxidabile laminate la rece către un client independent în țara exportatoare, Tribunalul a arătat mai întâi că, deși există divergențe între diferitele versiuni lingvistice ale articolului 2 alineatul (2) din regulamentul antidumping de bază, o mare parte din versiunile lingvistice respective fac referire la destinația produsului în cauză fără să se raporteze la intenția producătorului din momentul vânzării în ceea ce privește destinația menționată.

În continuare, Tribunalul, pe de o parte, a subliniat că articolul 2.1 din acordul antidumping GATT(3) a utilizat în cele trei limbi oficiale expresia „destined for consumption” în limba engleză, respectiv „destiné à la consommation” în limba franceză și „destinado al consumo” în limba spaniolă, iar pe de altă parte, a amintit că dispozițiile regulamentului de bază trebuie interpretate, în măsura posibilului, în lumina dispozițiilor corespunzătoare din acordul antidumping.

Interpretarea potrivit căreia nu este necesar să se verifice o „intenție” sau o „cunoaștere specifică” a vânzătorului cu privire la destinația finală a produsului respectiv este în plus confirmată prin analiza contextului articolului 2 din regulamentul antidumping de bază efectuată de Tribunal.

Această interpretare este de asemenea confirmată de finalitatea anchetei antidumping, care constă în căutarea elementelor de probă obiective. În acest context, faptul de a condiționa excluderea vânzărilor de produse care au fost exportate din cadrul determinării valorii normale de dovada intenției vânzătorului cu privire la destinația finală a produsului în cauză ar însemna, în opinia Tribunalului, să se permită luarea în considerare, în vederea determinării valorii normale, a prețurilor produselor exportate de natură să denatureze și să compromită determinarea corectă a valorii normale menționate.

În final, Tribunalul a precizat că această interpretare este de asemenea compatibilă cu principiile previzibilității și securității juridice, în timp ce aplicarea unui criteriu bazat pe intenția sau pe cunoașterea specifică a vânzătorului ar face ca luarea în considerare a prețului de vânzare a produselor exportate în vederea determinării valorii normale să depindă de un element subiectiv a cărui existență ar risca să se dovedească în practică aleatorie sau chiar imposibil de stabilit.

Astfel, Tribunalul a concluzionat că reclamanta nu a demonstrat în speță că Comisia a săvârșit o eroare de drept sau o eroare vădită de apreciere a faptelor prin refuzul de a lua în considerare vânzările reclamantei către clientul independent al acesteia în vederea determinării valorii normale.


1      Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1429 al Comisiei din 26 august 2015 de instituire a unei taxe antidumping definitive asupra importurilor de produse plate din oțeluri inoxidabile laminate la rece originare din Republica Populară Chineză și Taiwan (JO 2015, L 224, p. 10).


2      Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO 2009, L 343, p. 51, rectificativ în JO 2010, L 7, p. 22).


3      Acordul privind punerea în aplicare a articolului VI din Acordul General pentru Tarife și Comerț din anul 1994 (GATT) (JO 1994, L 336, p. 103, Ediție specială, 11/vol. 10, p. 112), care figurează în anexa 1A la Acordul de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) (JO 1994, L 336, p. 3, Ediție specială, 11/vol. 10, p. 5).