Language of document : ECLI:EU:F:2010:35

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera a treia)

4 mai 2010


Cauza F‑100/08


Alessandro Petrilli

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică — Funcționari — Pensii — Noțiunea de reședință — Reședință principală — Documente doveditoare”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Petrilli solicită, printre altele, anularea deciziei autorității împuternicite să facă numiri din 16 septembrie 2008 prin care a fost respinsă reclamația sa introdusă în temeiul articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor Uniunii Europene împotriva deciziei din 18 aprilie 2008 a Oficiului pentru Administrarea și Plata Drepturilor Individuale prin care acesta din urmă a refuzat să stabilească Italia drept locul reședinței sale principale și să aplice, în ceea ce privește pensia sa, coeficientul corector pentru Italia

Decizia: Respinge acțiunea. Reclamantul suportă toate cheltuielile de judecată.


Sumarul hotărârii


Funcționari — Pensii — Coeficient corector

(Statutul funcționarilor, art. 82)

Noțiunea de reședință, în sensul articolului 82 din statut, în versiunea acestuia în vigoare până la data de 30 aprilie 2004, care prevedea aplicarea, în cazul pensiilor, a coeficientului corector stabilit pentru țara în care titularul pensiei demonstrează că și‑a stabilit reședința, se referă la locul în care fostul funcționar a stabilit efectiv centrul intereselor sale, cu alte cuvinte, locul în care persoana în cauză a stabilit, cu intenția de a‑i conferi un caracter stabil, centrul permanent sau obișnuit al intereselor sale și unde se presupune că aceasta își va efectua cheltuielile. Pe de altă parte, noțiunea de reședință implică, independent de elementul strict cantitativ referitor la timpul petrecut de acea persoană pe teritoriul unei țări sau al alteia, pe lângă faptul de a se afla din punct de vedere fizic într‑un anumit loc, intenția de a conferi acestui fapt continuitatea ce rezultă dintr‑o deprindere de viață și din obișnuința desfășurării unor raporturi sociale normale. Această noțiune de reședință este specifică funcției publice comunitare și nu coincide în mod necesar cu accepțiunile acestui termen care există în sistemele juridice naționale.

(a se vedea punctul 32)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 4 iunie 2003, Del Vaglio/Comisia, T‑124/01 și T‑320/01, RecFP, p. I‑A‑157 și II‑767, punctul 70 și jurisprudența citată și punctele 71 și 72; 12 septembrie 2005, Dionyssopoulou/Consiliul, T‑320/04, nepublicată în Recueil, punctul 39; 27 septembrie 2006, Kontouli/Consiliul, T‑416/04, RecFP, p. I‑A‑2‑181 și II‑A‑2‑897, punctul 71

Tribunalul Funcției Publice: 8 aprilie 2008, Bordini/Comisia, F‑134/06, RepFP, p. I‑A‑1‑87 și II‑A‑1‑435