Acțiune introdusă la 16 septembrie 2016 – Digital Rights Ireland/Comisia

(Cauza T-670/16)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Digital Rights Ireland Ltd (Bennettsbridge, Irlanda) (reprezentant: E. McGarr, Solicitor)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

declararea acțiunii ca fiind admisibilă;

declararea faptului că Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/1250 a Comisiei din 12 iulie 2016 în temeiul Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind caracterul adecvat al protecției oferite de Scutul de confidențialitate UE-SUA este o eroare vădită de apreciere a Comisiei în măsura în care constată că nivelul de protecție a datelor cu caracter personal în Statele Unite este adecvat, în conformitate cu Directiva 95/46/CE¹ ;

declararea nulității absolute a deciziei atacate și dispunerea anulării deciziei atacate referitoare la caracterul adecvat al protecției oferite de Scutul de confidențialitate UE-SUA;

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă zece motive.

Primul motiv este întemeiat pe susținerea că decizia atacată nu este conformă cu articolul 25 alineatul (6) din Directiva 95/46 interpretat în lumina articolelor 7, 8 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Al doilea motiv este întemeiat pe susținerea că decizia atacată nu este conformă cu articolul 25 alineatul (6) din Directiva 95/46 interpretat în lumina articolelor 7, 8 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-362/14, Schrems.

Al treilea motiv este întemeiat pe susținerea că „principiile privind protecția vieții private” și/sau „declarațiile și angajamentele” oficiale (ale Statelor Unite) conținute în anexa I și în anexele III-VII la decizia atacată nu constituie „angajamente internaționale” în sensul articolului 25 alineatul (6) din Directiva 95/46.

Al patrulea motiv este întemeiat pe susținerea că dispozițiile Foreign Intelligence Surveillance Act of 1978 Amendments Act of 2008 (Legea din 2008 de modificare a Legii privind supravegherea activităților străine de spionaj din 1978, denumită în continuare „Legea de modificare a FISA din 2008”) constituie o legislație care permite autorităților publice să aibă acces general la conținutul comunicațiilor electronice și, în consecință, nu sunt conforme cu articolul 7 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Al cincilea motiv este întemeiat pe susținerea că dispozițiile Legii de modificare a FISA din 2008 constituie o legislație care permite autorităților publice să aibă acces secret general la conținutul comunicațiilor electronice și, în consecință, nu sunt conforme cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Al șaselea motiv este întemeiat pe susținerea că, prin netranspunerea deplină a dispozițiilor conținute în Directiva 95/46 [în special articolul 28 alineatul (3)], decizia atacată, prima facie, nu asigură în mod corespunzător că drepturile cetățenilor Uniunii Europene în temeiul dreptului Uniunii sunt complet garantate atunci când se transferă informații către Statele Unite ale Americii.

Al șaptelea motiv este întemeiat pe susținerea că decizia atacată este incompatibilă cu articolele 7 și 8 și cu articolul 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Al optulea motiv este întemeiat pe susținerea că, în măsura în care decizia atacată permite sau, în subsidiar, nu protejează și nu a protejat împotriva accesului sistematic al autorităților străine de aplicare a legii la comunicațiile electronice, aceasta este nevalidă, fiind o încălcare a dreptului la respectarea vieții private, a protecției datelor cu caracter personal, a libertății de exprimare și a libertății de întrunire și de asociere, astfel cum sunt prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și de principiile generale ale dreptului Uniunii Europene.

Al nouălea motiv este întemeiat pe susținerea că, în măsura în care decizia atacată permite sau, în subsidiar, nu protejează și nu a protejat împotriva accesului sistematic al autorităților străine de aplicare a legii la comunicațiile electronice și nu oferă o cale de atac cetățenilor Uniunii Europene ale căror date personale sunt astfel accesate, aceasta privează particularii de dreptul la o cale de atac eficientă și de dreptul la bună administrare, cu încălcarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a principiilor generale ale dreptului Uniunii Europene.

Al zecelea motiv este întemeiat pe susținerea că prin netranspunerea deplină a dispozițiilor conținute în Directiva 95/46 [în special la articolele 14 și 15], decizia atacată, prima facie, nu garantează în mod corespunzător că drepturile cetățenilor Uniunii Europene în temeiul dreptului Uniunii sunt complet garantate atunci când datele lor sunt transferate către Statele Unite ale Americii.

____________

¹     Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO 1995, L 281, p. 31, Ediție specială, 13/vol. 17, p. 10).