Cauza T‑593/11

Fares Al‑Chihabi

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive luate împotriva Siriei – Înghețarea fondurilor – Dreptul la apărare – Obligația de motivare – Eroare de apreciere – Dreptul de proprietate – Dreptul la respectarea vieții private – Proporționalitate”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a șaptea) din 30 aprilie 2015

1.      Dreptul Uniunii Europene – Principii – Dreptul la apărare – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Măsuri restrictive împotriva Siriei – Înghețarea fondurilor persoanelor, entităților sau organismelor asociate cu regimul sirian – Obligația de comunicare a motivelor individuale și specifice care justifică deciziile luate – Întindere – Comunicare către persoana interesată prin intermediul unei publicări în Jurnalul Oficial – Admisibilitate

[art. 296 al doilea paragraf TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 alin. (2), art. 47 și art. 52 alin. (1); Decizia 2011/522/PESC a Consiliului; Regulamentul nr. 878/2011 al Consiliului]

2.      Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive împotriva Siriei – Înghețarea fondurilor persoanelor, entităților sau organismelor asociate cu regimul sirian – Dreptul la apărare – Comunicarea elementelor incriminatoare – Decizie ulterioară prin care este menținut numele unei persoane pe lista cu persoanele vizate de aceste măsuri – Lipsa unor motive noi – Încălcarea dreptului de a fi ascultat – Lipsă

(Deciziile 2011/782/PESC, 2012/739/PESC și 2013/255/PESC ale Consiliului; Regulamentele nr. 36/2012, nr. 1117/2012 și nr. 363/2013 ale Consiliului)

3.      Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Întindere – Măsuri restrictive împotriva Siriei – Înghețarea fondurilor persoanelor, entităților sau organismelor având în vedere situația din Siria – Decizie care se înscrie într‑un context cunoscut de persoana interesată care îi permite să înțeleagă conținutul măsurii luate împotriva sa – Admisibilitatea unei motivări sumare

(art. 296 TFUE; Deciziile 2011/273/PESC, 2011/522/PESC, 2011/782/PESC, 2012/739/PESC și 2013/255/PESC ale Consiliului; Regulamentele nr. 878/2011, nr. 36/2012, nr. 1117/2012 și nr. 363/2013 ale Consiliului)

4.      Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Întindere – Măsuri restrictive împotriva Siriei – Înghețarea fondurilor persoanelor, entităților sau organismelor având în vedere situația din Siria – Limitele obligației menționate – Considerații imperative care țin de siguranța Uniunii și a statelor sale membre – Atingere adusă intereselor legitime ale persoanei vizate

(art. 296 TFUE; Deciziile 2011/522/PESC, 2011/782/PESC, 2012/739/PESC și 2013/255/PESC ale Consiliului; Regulamentele nr. 878/2011, nr. 36/2012, nr. 1117/2012 și nr. 363/2013 ale Consiliului)

5.      Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă – Identificarea obiectului litigiului – Expunere clară și precisă a motivelor invocate – Lipsă de claritate și de precizie – Inadmisibilitate

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 44 alin. (1) lit. (c)]

6.      Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive împotriva Siriei – Interdicție de intrare și de tranzit, precum și înghețare a fondurilor anumitor persoane și entități responsabile de represiunea violentă împotriva populației civile – Restrângerea dreptului de proprietate și a dreptului la respectarea vieții private – Încălcarea principiului proporționalității – Lipsă

(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 17; Deciziile 2011/522/PESC, 2011/782/PESC, 2012/739/PESC și 2013/255/PESC ale Consiliului; Regulamentele nr. 878/2011, nr. 36/2012, nr. 1117/2012 și nr. 363/2013 ale Consiliului)

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 36-43, 54 și 55)

2.      În ceea ce privește o decizie care constă în menținerea numelui unei persoane pe o listă de persoane vizate de măsuri restrictive, contrar a ceea ce este cazul pentru o includere inițială, autoritatea competentă a Uniunii este, în principiu, obligată să comunice persoanei, înainte de adoptarea acestei decizii, elementele de care dispune această autoritate și pe care se întemeiază decizia sa, pentru ca persoana respectivă să își poată apăra drepturile.

Cu toate acestea, atunci când Consiliul completează motivarea includerii numelui persoanei interesate pe o listă cu persoanele vizate de măsuri restrictive, este necesar să se facă distincție în funcție de actele în cauză.

Deși orice decizie ulterioară de înghețare a fondurilor trebuie să fie precedată, în principiu, de o comunicare a noilor elemente incriminatorii și de o ascultare, aceasta nu este situația în cazul în care motivele unei decizii subsecvente de înghețare a fondurilor sunt, în esență, aceleași cu cele invocate cu ocazia unei decizii precedente. Prin urmare, o simplă declarație în acest sens poate fi suficientă.

Așadar, lipsa notificării individuale a unei asemenea decizii, în privința căreia Consiliul s‑a limitat să preia motivele includerii inițiale, fără a adăuga sau a modifica nimic, nu aduce atingere dreptului la apărare.

În schimb, în ceea ce privește decizia în privința căreia Consiliul a modificat motivarea includerii inițiale a numelui persoanei interesate pe listele în cauză, în cadrul unor asemenea acte, comunicarea noilor elemente incriminatoare și dreptul de a fi ascultat trebuie să fie asigurate înainte de adoptarea acestor acte.

(a se vedea punctele 44-48)

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 61-67, 71 și 76)

4.      În ceea ce privește includerea numelui unei persoane pe listele cu persoanele vizate de măsurile restrictive luate împotriva Siriei, pentru a se achita în mod corect de obligația de a motiva un act care impune măsuri restrictive, Consiliul trebuie să menționeze elementele de fapt și de drept de care depinde justificarea legală a acestor măsuri și considerațiile care l‑au determinat să o adopte. Rezultă că, în principiu, motivarea unui astfel de act trebuie să privească nu numai condițiile legale de aplicare a măsurilor restrictive, ci și motivele specifice și concrete pentru care Consiliul consideră, în exercitarea largii sale puteri de apreciere, că persoana interesată trebuie să facă obiectul unor astfel de măsuri.

Cu toate acestea, o publicare detaliată a criticilor reținute în sarcina persoanelor interesate ar putea nu numai să vină în contradicție cu considerațiile imperative de interes general legate de securitatea Uniunii și a statelor membre ale acesteia sau de desfășurarea relațiilor lor internaționale, ci și să aducă atingere intereselor legitime ale persoanelor și ale entităților în cauză, în măsura în care poate afecta grav reputația acestora, astfel încât trebuie să se admită în mod excepțional că numai dispozitivul și o motivare generală trebuie să figureze în versiunea deciziei de înghețare a fondurilor publicată în Jurnalul Oficial, fiind înțeles că motivarea specifică și concretă a acestei decizii trebuie să fie formalizată și adusă la cunoștința persoanelor interesate prin orice alt mijloc adecvat.

(a se vedea punctele 72 și 73)

5.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 94-96)

6.      Dreptul de proprietate face parte dintre principiile generale ale dreptului Uniunii și este consacrat de articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Cu toate acestea, drepturile consacrate de Carta drepturilor fundamentale nu beneficiază de o protecție absolută în dreptul Uniunii, ci trebuie să fie luate în considerare în raport cu funcția lor în societate. În consecință, unele restrângeri pot fi aduse folosinței acestor drepturi, cu condiția ca acestea să răspundă efectiv unor obiective de interes general urmărite de Uniune și să nu constituie, față de scopul urmărit, o intervenție excesivă și intolerabilă care ar aduce atingere chiar substanței drepturilor astfel garantate.

În această privință, adoptarea unor măsuri restrictive împotriva unei persoane care acordă sprijin economic regimului sirian prezintă un caracter adecvat în măsura în care se înscrie într‑un obiectiv de interes general fundamental pentru comunitatea internațională cum este protecția populației civile. Astfel, înghețarea fondurilor, a activelor financiare și a altor resurse economice, precum și interzicerea intrării pe teritoriul Uniunii care vizează persoane identificate ca fiind implicate în activitățile de sprijin al regimului sirian nu pot fi considerate, ca atare, ca fiind inadecvate.

Apoi, asemenea măsuri restrictive prezintă și un caracter necesar, întrucât măsurile alternative și mai puțin restrictive precum un sistem de autorizare prealabilă sau obligația de a justifica a posteriori utilizarea fondurilor plătite nu permit atingerea într‑o manieră la fel de eficientă a obiectivului urmărit, și anume acela al luptei împotriva finanțării regimului sirian, în special având în vedere posibilitatea de eludare a restricțiilor impuse.

În plus, actele care includ numele persoanei interesate pe lista cu persoanele vizate de măsurile restrictive împotriva Siriei sau care mențin numele acesteia pe asemenea liste prevăd posibilitatea de a autoriza utilizarea fondurilor înghețate pentru necesități esențiale sau pentru îndeplinirea anumitor angajamente, posibilitatea de a acorda autorizări specifice ce permit dezghețarea fondurilor, a altor active financiare sau a altor resurse economice și posibilitatea de a revizui periodic includerea pe listă în scopul de a asigura radierea de pe aceasta a persoanelor și a entităților care nu mai întrunesc criteriile pentru a figura pe lista în litigiu.

În sfârșit, actele menționate prevăd de asemenea că autoritatea competentă dintr‑un stat membru poate autoriza intrarea pe teritoriul său, în special în scopuri umanitare urgente.

Prin urmare, având în vedere importanța primordială a protecției populației civile din Siria și derogările prevăzute de deciziile atacate, restrângerile dreptului de proprietate și ale dreptului la respectarea vieții private ale persoanei interesate cauzate de actele menționate nu sunt disproporționate în raport cu obiectivul urmărit.

(a se vedea punctele 97-100 și 102-104)