HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a treia)

10 mai 2007

Cauza T‑255/04

Monique Negenman

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcție publică — Funcționari — Concediu de maternitate — Concediu medical — Data probabilă a nașterii — Începutul concediului de maternitate”

Obiectul: Acțiune având ca obiect, pe de o parte, o cerere de anulare a deciziei Comisiei prin care au fost stabilite, în temeiul articolului 58 din Statutul funcționarilor Comunităților Europene, data de început și data de sfârșit al concediului de maternitate și, pe de altă parte, o cerere de acordare de daune interese

Decizia: Anulează Decizia Comisiei din 23 octombrie 2003 prin care au fost stabilite data de început și data de sfârșit al concediului de maternitate al reclamantei. Respinge celelalte capete de cerere. Obligă Comisia la plata cheltuielilor de judecată.

Sumarul hotărârii

Funcționari — Concediu de maternitate — Durată — Data începerii

(Statutul funcționarilor, art. 58 și 59)

Statutul funcționarilor a instituit un sistem de calcul al concediului de maternitate clar și lipsit de ambiguitate, care urmărește, conform principiului securității juridice, să stabilească în avans și în mod cert data începerii concediului, pentru a permite femeii însărcinate să cunoască situația sa administrativă înainte de a pleca în concediul de maternitate. În cadrul acestui sistem, autoritatea împuternicită să facă numiri nu dispune de nicio marjă de manevră în ceea ce privește stabilirea datei la care începe și a celei la care se încheie concediul de maternitate. Astfel, chiar dacă este adevărat că trebuie să țină seama de data efectivă a nașterii pentru a stabili data la care funcționarul își va reîncepe activitatea, autoritatea împuternicită să facă numiri nu trebuie să ia în considerare decât data probabilă a nașterii, astfel cum a fost stabilită printr‑un certificat medical, pentru a stabili data începutului concediului de maternitate și nu poate, în niciun caz, stabili această dată în mod retroactiv, în funcție de data efectivă a nașterii. Prin urmare, atunci când data reală a nașterii este anterioară datei probabile a acesteia, trebuie să se considere că data începerii concediului de maternitate rămâne neschimbată și că funcționarul în cauză trebuie să beneficieze, după naștere, de restul de concediu necesar pentru a‑i fi asigurată durata minimă statutară, corespunzând unui concediu de maternitate cu o durată totală de 16 săptămâni.

Această concluzie nu poate fi repusă în discuție în cazul în care femeia însărcinată se află deja, înaintea începerii concediului său de maternitate, în concediu medical pentru motive legate de sarcina sa, întrucât articolul 58 din statut nu prevede nicio distincție în această privință. O metodă de aplicare a acestei dispoziții care ar stabili, într‑un astfel de caz, în mod retroactiv data începerii concediului de maternitate în funcție de data reală a nașterii, cu transformarea în zile de concediu de maternitate a zilelor din concediul medical incluse în perioada de 6 săptămâni anterioară acestei date, ar încălca articolele 58 și 59 din statut. Astfel, nu se poate considera că sarcina constituie o boală și nicio dispoziție statutară nu poate fi interpretată ca permițând transformarea acestor două tipuri de concedii, care, întrucât urmăresc obiective diferite, au naturi diferite. În plus, o astfel de metodă ar avea ca rezultat crearea unei discriminări între femeile însărcinate care au o sarcină fără dificultăți și care nu au, așadar, nevoie să obțină un concediu medical, pe de o parte, și cele care sunt obligate să obțină un concediu medical înaintea concediului de maternitate, întrucât se află în incapacitate de a lucra, pe de altă parte.

(a se vedea punctele 50-56 și 58-61)