Language of document : ECLI:EU:T:2015:502

Cauza T‑337/13

CSF Srl

împotriva

Comisiei Europene

„Apropierea legislațiilor – Directiva 2006/42/CE – Echipamente tehnice purtând marca «CE» – Cerințe esențiale de siguranță – Riscuri pentru siguranța persoanelor – Clauză de salvgardare – Decizie a Comisiei prin care este declarată justificată o măsură națională de interzicere a introducerii pe piață – Condiții pentru punerea în aplicare a clauzei de salvgardare – Eroare vădită de apreciere – Egalitate de tratament”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a treia) din 15 iulie 2015

1.      Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Afectare directă – Criterii – Decizie a Comisiei prin care se constată caracterul justificat al măsurilor naționale prin care se interzice introducerea pe piață a unui echipament tehnic care nu este conform cerințelor Directivei 2006/42 – Afectare directă a producătorului – Absența unei marje de apreciere a celorlalte state membre care poate afecta situația producătorului

[art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Directiva 2006/42 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 7 și art. 11 alin. (3); Decizia 2013/173 a Comisiei]

2.      Apropierea legislațiilor – Echipamente tehnice – Directiva 2006/42 – Introducere pe piață – Recurgerea de către un stat membru la clauza de salvgardare în cazul unui risc pentru sănătate sau pentru siguranță – Aprobare de către Comisie – Posibilitatea statului membru în cauză de a extinde măsurile naționale adoptate la alte echipamente tehnice care prezintă același risc – Excludere

[Directiva 2006/42 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 6 alin. (1), art. 7 și 11]

3.      Apropierea legislațiilor – Echipamente tehnice – Directiva 2006/42 – Introducere pe piață – Recurgerea de către un stat membru la clauza de salvgardare în cazul unui risc pentru sănătate sau pentru siguranță – Examinare de către Comisie a caracterului justificat – Control jurisdicțional – Întindere

(art. 263 TFUE; Directiva 2006/42 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 11)

4.      Apropierea legislațiilor – Echipamente tehnice – Directiva 2006/42 – Introducere pe piață – Recurgerea de către un stat membru la clauza de salvgardare în cazul unui risc pentru sănătate sau pentru siguranță – Obligația de a justifica existența riscului vizat – Întindere

[Directiva 2006/42 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 5 alin. (1) lit. (a) și art. 11 și anexa I pct. 1.1.2 lit. (a)]

5.      Apropierea legislațiilor – Echipamente tehnice – Directiva 2006/42 – Introducere pe piață – Respectarea cerințelor de sănătate și de siguranță enumerate în anexa I – Cerință privind existența unei structuri de protecție adecvate împotriva căderii de obiecte sau de materiale – Interpretare în lumina obiectivului prioritar de eliminare sau de reducere a riscurilor – Consecințe pentru echipamentele tehnice care servesc unor utilizări diferite

(Directiva 2006/42 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 11 și anexa I pct. 1.1.2, 1.7.4.1, 1.7.4.2 și 3.4.4)

6.      Apropierea legislațiilor – Echipamente tehnice – Directiva 2006/42 – Introducere pe piață – Prezumție de conformitate a echipamentelor tehnice care poartă marca CE – Efect asupra posibilității statelor membre de a recurge la clauza de salvgardare în caz de risc pentru sănătate sau pentru siguranță – Inexistență

[Directiva 2006/42 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 7 alin. (1) și art. 11]

7.      Apropierea legislațiilor – Echipamente tehnice – Directiva 2006/42 – Introducere pe piață – Recurgerea de către un stat membru la clauza de salvgardare în cazul unui risc pentru sănătate sau pentru siguranță – Verificare efectuată de Comisie – Putere de apreciere – Control jurisdicțional – Limite

[art. 36 TFUE și 114 TFUE; Directiva 2006/42 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 11]

8.      Apropierea legislațiilor – Echipamente tehnice – Directiva 2006/42 – Introducere pe piață – Recurgerea de către un stat membru la clauza de salvgardare în cazul unui risc pentru sănătate sau pentru siguranță – Obligația de a justifica existența riscului vizat – Realizarea unei evaluări a riscului – Criterii de apreciere

[Directiva 2006/42 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 11 și anexa I pct. 1.1.1 lit. (i)]

9.      Dreptul Uniunii Europene – Principii – Egalitate de tratament – Noțiune

10.    Apropierea legislațiilor – Echipamente tehnice – Directiva 2006/42 – Introducere pe piață – Recurgerea de către un stat membru la clauza de salvgardare în cazul unui risc pentru sănătate sau pentru siguranță – Aprobare de către Comisie – Obligația de a aprecia conformitatea măsurilor naționale cu principiul egalității de tratament – Lipsă

[art. 36 TFUE și 114 TFUE; Directiva 2006/42 a Parlamentului European și a Consiliului, consid. (25) și art. 11 și 20]

11.    Apropierea legislațiilor – Echipamente tehnice – Directiva 2006/42 – Introducere pe piață – Recurgerea de către un stat membru la clauza de salvgardare în cazul unui risc pentru sănătate sau pentru siguranță – Neadoptarea unor măsuri similare în privința altor echipamente tehnice care prezintă aceleași riscuri – Lipsa unei justificări obiective – Inadmisibilitate – Încălcarea principiului egalității de tratament

(Directiva 2006/42 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 11)

12.    Răspundere extracontractuală – Condiții – Nelegalitate – Prejudiciu – Legătură de cauzalitate – Condiții cumulative – Lipsa uneia dintre condiții – Respingerea acțiunii în totalitate

(art. 340 al doilea paragraf TFUE)

1.      O persoană fizică sau juridică este direct vizată, în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, de un act atunci când acesta produce în mod direct efecte asupra situației sale juridice și nu lasă nicio putere de apreciere destinatarilor săi, punerea sa în aplicare având un caracter pur automat și decurgând doar din reglementarea Uniunii, fără aplicarea altor norme intermediare.

În ceea ce privește o acțiune în justiție îndreptată împotriva unei decizii a Comisiei prin care se constată caracterul justificat al măsurilor adoptate de autoritățile naționale, întemeiată pe articolul 11 alineatul (3) din Directiva 2006/42 privind echipamentele tehnice, în legătură cu condițiile în care un echipament tehnic este introdus pe piața națională, și destinată statelor membre, această decizie produce în mod direct asupra situației juridice a producătorului echipamentului tehnic menționat efecte distincte de cele care rezultă din măsurile naționale respective. Astfel, în primul rând, o asemenea decizie implică faptul ca fiecare dintre statele membre, altele decât cel care a adoptat măsurile în discuție, să ia măsurile necesare privind introducerea pe piață sau menținerea în funcțiune a echipamentului tehnic pe piața sa și să garanteze în acest mod aplicarea corectă și uniformă a Directivei 2006/42, în lumina măsurilor adoptate de statul membru în cauză și declarate justificate de Comisie. În această măsură, decizia menționată are drept consecință directă declanșarea procedurilor naționale care contestă dreptul de care beneficia producătorul până în acel moment, în ansamblul Uniunii, de a comercializa un echipament tehnic care beneficia el însuși de prezumția de conformitate prevăzută de articolul 7 din directiva menționată, întrucât purta marca „CE” și era însoțit de declarația de conformitate CE.

În al doilea rând, o decizie întemeiată pe articolul 11 alineatul (3) din Directiva 2006/42 nu lasă nicio putere de apreciere destinatarilor săi în ceea ce privește rezultatul care trebuie atins, punerea sa în aplicare având, în această privință, un caracter pur automat și decurgând doar din reglementarea Uniunii, fără aplicarea altor norme intermediare. Desigur, este posibil ca, pentru a putea stabili dacă producătorul a introdus sau intenționează să introducă în circulație pe teritoriul său exemplare ale echipamentului tehnic și dacă unele dintre aceste exemplare prezintă același risc ca și cel vizat de măsurile naționale adoptate de statul membru în cauză, autoritățile naționale competente să trebuiască în prealabil să procedeze la luarea de măsuri de control. Dacă se dovedește însă că aceasta este situația, aceste autorități au obligația de a considera că situația riscă să pună în pericol securitatea persoanelor și de a lua toate măsurile utile pentru a preveni acest risc, asigurând în acest cadru aplicarea corectă și uniformă a Directivei 2006/42, ținând seama de decizia Comisiei și de măsurile naționale pe care aceasta le declară justificate, și dispunând deci interzicerea, retragerea sau modificarea echipamentului tehnic în cauză sau adoptând orice măsură echivalentă. În consecință, decizia Comisiei prin care se constată caracterul justificat al măsurilor naționale în cauză este cea care determină rezultatul care trebuie atins de celelalte autorități naționale, care nu se bucură de nicio marjă de apreciere.

(a se vedea punctele 17, 23, 28, 30 și 31)

2.      Deși statele membre trebuie să asigure aplicarea corectă și uniformă a Directivei 2006/42 privind echipamentele tehnice, deducând consecințele unei măsuri naționale adoptate cu privire la un echipament tehnic determinat și declarate justificată de Comisie, fără a dispune de o marjă de apreciere în ceea ce privește rezultatul care trebuie atins, este evident că acestea nu pot să extindă din proprie inițiativă și în afara cadrului procesual și material prevăzut de articolul 11 alineatul (1) din această directivă domeniul de aplicare al acestei măsuri la alte echipamente tehnice, pentru motivul că acestea din urmă ar prezenta același risc, fără să încalce principiul liberei circulații enunțat de articolul 6 alineatul (1) din directiva menționată și prezumția de conformitate prevăzută de articolul 7 din directivă. Acesta este motivul pentru care legiuitorul Uniunii a condiționat această extindere de punerea în aplicare a unei proceduri specifice care implică printre altele adoptarea, pe de o parte, a unei decizii exprese a Comisiei în acest scop și, pe de altă parte, măsuri naționale de punere în aplicare a acestei decizii. În schimb, astfel de acte nu sunt nici prevăzute, nici necesare, în sensul articolului 11 din directiva în cauză, ținând seama de cuprinsul acestuia.

(a se vedea punctul 34)

3.      Deși, într‑adevăr, revine statelor membre sarcina de a pune în aplicare în mod corect Directiva 2006/42 privind echipamentele tehnice și de a se asigura că echipamentele tehnice introduse pe piață sau puse în funcțiune pe teritoriul lor îndeplinesc aceste dispoziții, dacă este cazul prin adoptarea unor măsuri precum cele avute în vedere la articolul 11 din directivă, nu este mai puțin adevărat că Comisiei îi revine sarcina de a controla caracterul justificat al acestor măsuri, asigurându‑se în special de temeinicia motivelor juridice și de fapt care au motivat adoptarea lor. Rezultatul acestui control condiționează menținerea definitivă a măsurii naționale în cauză, în sensul că statul membru o poate menține numai dacă Comisia o declară justificată și trebuie să îi pună capăt în caz contrar.

În consecință, orice persoană care poate solicita anularea unei decizii prin care se constată caracterul justificat al unei astfel de măsuri are dreptul să invoce, în susținerea concluziilor sale, că decizia menționată se întemeiază pe o interpretare eronată a dispozițiilor Directivei 2006/42, deși această interpretare, de care toate statele membre ar trebui să țină seama în mod corespunzător, a fost efectuată mai întâi de autoritățile naționale competente, iar ulterior adoptată de Comisie. Astfel, într‑un asemenea caz, eroarea de drept susceptibilă să afecteze decizia prin care Comisia a constatat caracterul justificat al măsurilor naționale în cauză trebuie să poată fi contestată în fața instanței Uniunii, în caz contrar lipsind de efect articolul 263 TFUE și principiul protecției jurisdicționale efective.

Pe de altă parte, controlul jurisdicțional al temeiniciei motivelor juridice care au condus Comisia să concluzioneze în sensul caracterului justificat al măsurilor naționale în cauză nu poate fi, în ceea ce privește o problemă de drept, decât un control complet.

(a se vedea punctele 46-48)

4.      În raport cu un echipament tehnic sau cu un echipament interschimbabil concret, având una sau mai multe funcții determinate, un stat membru are competența de a recurge la clauza de salvgardare prevăzută de articolul 11 din Directiva 2006/42 și are, în acest cadru, obligația de a evalua riscul pentru sănătatea sau siguranța persoanelor care condiționează punerea în aplicare a unei astfel de clauze. Această evaluare și măsura națională care rezultă de aici trebuie, așadar, să fie justificate în raport cu echipamentul tehnic menționat astfel cum a fost comercializat și, dacă este cazul, în raport cu echipamentul interschimbabil cu care a fost dotat la introducerea sa pe piață sau la punerea sa în funcțiune. În caz contrar, un stat membru ar avea posibilitatea de a aduce principiului liberei circulații o atingere care nu ar fi justificată prin existența unui risc real pentru sănătatea sau siguranța persoanelor.

În această privință, potrivit formulării punctului 1.1.2 litera (a) din anexa I la Directiva 2006/42, trebuie să se considere că „toate riscurile” legate de instalarea, întreținerea sau funcționarea echipamentului tehnic în cauză, în condiții fie de utilizare normală, fie de utilizare anormală previzibilă, poate justifica recurgerea la clauza de salvgardare prevăzută de articolul 11 din directiva menționată. Acest articol impune însă ca riscul care motivează punerea sa în aplicare să fie constatat și, așadar, ca statul membru care îl invocă să stabilească conform cerințelor legale caracterul real al unui astfel de risc. În lipsa unei astfel de demonstrații, atingerea adusă principiului liberei circulații prin măsura națională adoptată în temeiul clauzei de salvgardare prevăzute de această dispoziție nu ar putea fi considerată justificată în sensul acesteia.

În plus, trebuie să se constate că existența unui risc pentru sănătatea sau siguranța persoanelor în sensul articolului 11 alineatul (1) din Directiva 2006/42 poate fi evaluată, printre alte criterii, în lumina cerințelor esențiale de sănătate și de siguranță impuse producătorilor de echipamente tehnice prin articolul 5 alineatul (1) litera (a) și prin anexa I la directiva menționată. Astfel, respectarea acestor cerințe, instituite cu scopul de a garanta că proiectarea și construcția echipamentelor tehnice iau în considerare riscurile asociate acestora, condiționează introducerea pe piață a acestor echipamente tehnice. La rândul său, nerespectarea lor poate fi invocată în susținerea unei măsuri de retragere sau de interzicere.

(a se vedea punctele 54, 57 și 58)

5.      Întinderea cerinței specifice de sănătate și de siguranță care figurează la punctul 3.4.4 din anexa I la Directiva 2006/42 privind echipamentele tehnice și care privește căderile de obiecte trebuie să fie interpretată în lumina cerințelor generale enunțate de directiva menționată și în special în lumina punctului 1 din principiile generale care figurează la începutul anexei I, precum și a principiului integrării securității enunțat la punctul 1.1.2 din anexa menționată. Or, rezultă în mod clar din acestea din urmă, mai întâi, că proiectarea și construcția echipamentelor tehnice destinate a fi introduse pe piață în Uniune trebuie să garanteze că acestea pot funcționa fără a pune persoanele în pericol în condițiile prevăzute de producător, dar și având în vedere orice utilizare anormală previzibilă și, mai general, să prevină utilizarea anormală dacă o astfel de folosire ar conduce la apariția unui risc. Apoi, scopul măsurilor luate trebuie să fie eliminarea tuturor riscurilor. În sfârșit, pentru a îndeplini o asemenea obligație, deși producătorul are posibilitatea de a selecta cele mai potrivite metode, nu este mai puțin adevărat că acesta are obligația de a respecta o ordine de prioritate constând, cu titlu principal, în eliminarea sau reducerea riscurilor cât mai mult cu putință.

Ținând seama de caracterul prioritar al obiectivului care constă în eliminarea sau reducerea cât mai mult cu putință, de la proiectarea și construcția echipamentelor tehnice, a riscurilor asociate utilizării normale sau utilizării anormale previzibile, precum și în prevenirea utilizării lor anormale și în luarea tuturor măsurilor de siguranță necesare în privința riscurilor care nu pot fi eliminate, trebuie să se considere că, atunci când un echipament tehnic este destinat să servească unei multitudini de utilizări diferite, în funcție de diferite echipamente interschimbabile care îi pot fi asociate, acesta trebuie să fie prevăzut, înainte de orice introducere pe piață sau orice punere în funcțiune, de o structură de protecție corespunzătoare dacă se constată că, deși utilizarea normală pe care o are în vedere cumpărătorul său într‑un caz determinat nu presupune ea însăși niciun risc de cădere de obiecte sau de materiale, una dintre celelalte utilizări rezonabile previzibile căreia îi poate da naștere implică un astfel de risc. O asemenea măsură face parte, astfel, dintre cele vizând eliminarea sau reducerea riscurilor cât mai mult cu putință prin intermediul integrării securității în proiectarea și construirea echipamentelor tehnice.

Pe de altă parte, respectarea cerinței prevăzute la punctele 1.7.4.1 și 1.7.4.2 din anexa I la Directiva 2006/42 de a însoți echipamentele tehnice de instrucțiuni care să descrie utilizarea lor normală nu repune în discuție obligația prioritară a producătorilor de echipamente tehnice de a integra securitatea în proiectarea și construcția lor, eliminând sau reducând în măsura posibilului riscurile asociate utilizării normale sau utilizării anormale previzibile a acestora, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 1.7.4.2 litera (l) din anexa I la directiva menționată. Cu alte cuvinte, directiva nu impune producătorilor doar să își avertizeze clienții cu privire la riscurile în legătură cu utilizarea anormală previzibilă în mod rațional a echipamentelor tehnice pe care le vând. Directiva îi obligă de asemenea să elimine sau să reducă astfel de riscuri în măsura posibilului încă din stadiul proiectării și construcției acestor echipamente tehnice.

(a se vedea punctele 64, 65, 69 și 70)

6.      Rezultă în mod clar din economia Directivei 2006/42 privind echipamentele tehnice că prezumția de conformitate de care beneficiază un echipament tehnic în temeiul articolului 7 alineatul (1) din directiva menționată nu repune în discuție posibilitatea recunoscută statelor membre de a recurge la clauza de salvgardare prevăzută la articolul 11 din directivă atunci când sunt îndeplinite condițiile enunțate de aceasta.

(a se vedea punctul 72)

7.      Directiva 2006/42 privind echipamentele tehnice instituie un sistem de supraveghere și de reglementare a pieței interne în care revine în primul rând autorităților naționale competente sarcina de a evalua dacă un echipament tehnic riscă să pună în pericol sănătatea sau siguranța persoanelor și, în cazul unui răspuns afirmativ, de a lua măsurile de retragere sau de interzicere care se impun. Clauza de salvgardare prevăzută în acest scop de articolul 11 din Directiva 2006/42 trebuie să fie ea însăși interpretată în lumina articolului 114 alineatul (10) TFUE, care permite statelor membre să ia astfel de măsuri pentru unul sau mai multe dintre motivele fără caracter economic prevăzute la articolul 36 TFUE, printre care figurează protecția sănătății și a vieții persoanelor. Un asemenea exercițiu poate implica din partea autorităților naționale competente aprecieri complexe de ordin tehnic sau științific.

La rândul său, Comisiei îi revine, în cadrul acestui dispozitiv, verificarea caracterului justificat sau nejustificat, în drept și în fapt, al măsurilor adoptate de statele membre. Or, pentru a putea atinge în mod eficient obiectivul care îi este stabilit și ținând seama de evaluările tehnice complexe pe care trebuie să le realizeze, Comisiei trebuie să îi fie recunoscută o largă putere de apreciere. Existența unei astfel de puteri de apreciere este recunoscută de asemenea Comisiei atunci când aceasta este chemată să controleze măsuri adoptate de un stat membru în cadrul dispozitivului prevăzut de alineatele (4)-(6) ale articolului 114 TFUE. În această privință, atunci când este chemată să controleze exercitarea unei largi puteri de apreciere, instanța Uniunii trebuie să verifice, în funcție de motivele invocate în fața sa, respectarea normelor de procedură, exactitatea materială a faptelor reținute de către Comisie, lipsa unei erori vădite în aprecierea acestor fapte și absența unui abuz de putere. În special, Tribunalul trebuie să verifice, în lumina elementelor invocate de părți, exactitatea materială a elementelor de probă pe care se întemeiază actul atacat, fiabilitatea și coerența acestora și să controleze dacă aceste elemente constituie ansamblul datelor pertinente care trebuie luate în considerare pentru aprecierea unei situații complexe și dacă sunt de natură să susțină concluziile desprinse.

(a se vedea punctele 79-82)

8.      În ceea ce privește evaluarea riscului pe care trebuie să o efectueze statul membru în cauză înainte de a recurge la măsurile prevăzute de articolul 11 din Directiva 2006/42 privind echipamentele tehnice, sub controlul Comisiei, aceasta trebuie efectuată din punctul de vedere al unui utilizator mediu și rezonabil de atent și de avizat. Astfel, puterea pe care acest articol o conferă autorităților naționale constituie o derogare de la principiul liberei circulații enunțat de directivă și nu se justifică decât în prezența unui risc privind utilizarea normală sau utilizarea anormală previzibilă în mod rațional a echipamentului tehnic în cauză, ea însăși definită la punctul 1.1.1 litera (i) din anexa I la această directivă drept o utilizare care poate fi rezultatul comportamentului uman previzibil. În acest context, faptul că autoritățile naționale evaluează realitatea unui asemenea risc plasându‑se în poziția concretă a unui utilizator mediu și rezonabil de diligent, iar nu în mod abstract, contribuie la garantarea faptului că nu aduc o atingere nejustificată, în sensul articolului 11 alineatul (1) din directiva menționată, liberei circulații a echipamentelor tehnice.

Cu toate acestea, atunci când realitatea unui astfel de risc este stabilită corespunzător cerințelor legale, prin raportare la un utilizator mediu și diligent în mod rezonabil, faptul că acesta a fost informat în avans cu privire la existența acestui risc este în sine indiferent, ținând seama, pe de o parte, de ierarhia stabilită de Directiva 2006/42 între obligațiile de prevenire și de informare pe care le impune producătorilor de echipamente tehnice și, pe de altă parte, de consecințele care decurg din nerespectarea acestor obligații.

(a se vedea punctele 83 și 84)

9.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 94)

10.    Articolul 11 din Directiva 2006/42 privind echipamentele tehnice nu îi impune Comisiei, în cadrul specific al examinării caracterului justificat sau nejustificat al măsurilor pe care i le comunică statele membre, să stabilească dacă acestea sunt, pe de altă parte, conforme sau neconforme cu principiul egalității de tratament. Întrucât o astfel de măsură este justificată în sensul dispoziției menționate, decizia prin care Comisia recunoaște caracterul său justificat nu poate, așadar, să fie repusă în discuție pentru motivul că echipamente tehnice comparabile cu cel vizat de această măsură sunt prezente pe piața națională în cauză, însă nu au făcut obiectul unor măsuri similare, cu încălcarea principiului egalității de tratament.

Astfel, în primul rând, atunci când un domeniu a făcut obiectul unei armonizări exhaustive la nivelul Uniunii, orice măsură națională care ține de acest domeniu trebuie evaluată în raport cu dispozițiile actului care a realizat această armonizare, iar nu cu prevederile din dreptul primar. Acest lucru este valabil în special în cazul în care măsura în cauză nu constituie un act cu putere de lege sau o normă administrativă, ci o măsură cu caracter individual. Astfel, întrucât Directiva 2006/42 a procedat la o armonizare exhaustivă, la nivelul Uniunii, a normelor privind nu numai cerințele esențiale de siguranță aplicabile echipamentelor tehnice și atestării conformității acestor echipamente tehnice cu cerințele menționate, ci și comportamentele pe care statele membre le pot adopta în privința echipamentelor tehnice prezumate conforme cu aceste cerințe, trebuie stabilit în raport cu dispozițiile sale dacă Comisia nu și‑a îndeplinit obligațiile neverificând dacă măsurile naționale adoptate de autoritățile competente respectau principiul egalității de tratament sau dacă nu era de competența Comisiei să efectueze un astfel de control.

În al doilea rând, articolul 11 din Directiva 2006/42 nu are ca obiect să încredințeze Comisiei sarcina de a controla, sub toate aspectele sale, legalitatea măsurilor adoptate de autoritățile naționale atunci când acestea constată că există echipamente tehnice care pot pune în pericol sănătatea sau siguranța persoanelor. Astfel, un asemenea control revine instanțelor naționale, după cum rezultă din considerentul (25) al directivei menționate și din articolul 20. În al treilea rând, deși alineatul (3) al articolului 11 din Directiva 2006/42 se limitează să prevadă că Comisia examinează dacă măsurile adoptate de statele membre sunt sau nu sunt justificate, economia generală a articolului menționat implică interpretarea acestei obligații în lumina celor pe care alineatele (1) și (2) ale articolului menționat le impun, în prealabil, autorităților naționale.

Pe de altă parte, articolul 114 alineatul (1) TFUE, care autorizează legiuitorul Uniunii să prevadă clauze de salvgardare precum cele instituite prin articolul 11 din Directiva 2006/42, și care face trimitere la motivele vizate de prima teză a articolului 36 TFUE nu se referă la a doua teză a acestui articol, care prevede că interdicțiile sau restricțiile care pot fi justificate de astfel de motive nu trebuie să constituie un mijloc de discriminare arbitrară și nici o restricție disimulată în comerțul dintre statele membre. Acesta diferă, în consecință, de alineatele (4)-(6) ale aceluiași articol, privind dispozițiile pe care un stat membru le poate introduce sau menține după adoptarea unei măsuri de armonizare în temeiul alineatului (1).

(a se vedea punctele 98-105)

11.    Orice act al Uniunii trebuie să fie interpretat în conformitate cu ansamblul dreptului primar, inclusiv cu principiul egalității de tratament. De asemenea, pentru a interpreta un act al Uniunii, trebuie să se țină seama nu numai de conținutul dispozițiilor sale, ci și de economia lor generală, de contextul lor și de finalitatea reglementării din care fac parte.

În ceea ce privește Directiva 2006/42 privind echipamentele tehnice, ar fi contrar nu numai principiului egalității de tratament, ci și scopului directivei menționate, care vizează printre altele armonizarea condițiilor în care echipamentele tehnice sunt introduse pe piața internă și circulă liber în cadrul acesteia cu protejarea sănătății și a siguranței persoanelor în fața riscurilor care decurg din utilizarea lor, precum și economiei generale a dispozitivului instituit pentru a garanta aplicarea corectă și uniformă a acestei directive de către autoritățile naționale, sub controlul Comisiei, ca un stat membru să poată recurge la clauza de salvgardare prevăzută la articolul 11 din directiva menționată în privința unui echipament tehnic care riscă să pună în pericol sănătatea sau siguranța persoanelor și în același timp să se poată abține, în lipsa unei justificări obiective, să supună unui tratament egal echipamente tehnice comparabile.

(a se vedea punctele 108 și 109)

12.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 116)