Acțiune introdusă la 4 iunie - Italia/Comisia

(Cauza T-257/10)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Republica Italiană (reprezentant: P. Gentili, avvocato dello Stato)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantei

Anularea Deciziei C(2010) 1711 final a Comisiei din 24 martie 2010 privind ajutorul de stat nr. C 4/2003 (ex NN 102/2002).

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Republica Italiană a formulat prezenta acțiune la Tribunalul Uniunii Europene împotriva Deciziei C(2010) 1711 final a Comisiei din 24 martie 2010 privind ajutorul de stat nr. C 4/2003 (ex NN 102/2002), notificată prin scrisoarea SG Greffe (2010) D/4224 din 25 martie 2010. Această decizie, adoptată ca urmare a Hotărârii pronunțate de Curte în cauza C-496/06 P Comisia/Italia și WAM, prin care a fost respins recursul declarat de Comisie împotriva hotărârii Tribunalului de admitere a acțiunilor introduse de Italia și de WAM împotriva Deciziei 2006/177/CE a Comisiei privind ajutorul de stat C 4/2003 (ex NN 102/2002) pus în aplicare de Italia în favoarea WAM, consideră incompatibile cu piața comună rata preferențială a dobânzii pentru creditul acordat WAM S.p.A. de statul italian potrivit Legii nr. 394/81 privind măsurile de susținere a exporturilor italiene între anii 1995 și 2000.

În susținerea acțiunii, Republica Italiană invocă următoarele argumente:

Primul motiv: încălcarea articolelor 4 și 5 din Regulamentul nr. 659/99/CE¹ și a principiului non bis in idem. În această privință, se arată că precedenta decizie a Comisiei, adoptată în anul 2004 cu privire la același ajutor, a fost anulată integral și cu efect retroactiv de către Tribunalul de Primă Instanță și de către Curtea de Justiție. Ca urmare, Comisia nu a mai adoptat nicio măsură cu privire la acest ajutor, ulterior deciziei de a deschide oficial procedura de investigare în luna ianuarie 2003. În plus, trebuie făcută aplicarea principiului, non bis in idem.

Al doilea motiv: încălcarea articolului 108 alineatele (2) și (3) TFUE și a articolelor 4, 6, 7, 10, 13 și 20 din Regulamentul nr. 659/99. Republica Italiană consideră că nou-adoptata decizie cuprinde o analiză în întregime refăcută a ajutorului în discuție, astfel încât ar fi trebuit adoptată la finele unei proceduri oficiale de investigare în regim de contradictorialitate care să implice statul membru și părțile interesate.

Al treilea motiv: încălcarea puterii de lucru judecat. Potrivit reclamantei, hotărârile pronunțate de Tribunal și de Curte cu privire la respectivul ajutor beneficiază de autoritatea de lucru judecat, întrucât ajutorul nu favorizează exportatorii, ci cheltuielile de intrare pe piețe terțe și întrucât simplele trimiteri la principiile generale referitoare la ajutoarele de stat care afectează direct piața internă nu sunt suficiente pentru a motiva o decizie care are drept obiect un ajutor cu incidență directă asupra unei piețe terțe, și care, în plus, privește sume minime. Or, în nou-adoptata decizie, Comisia face abstracție de puterea de lucru judecat, limitându-se să aplice principiile menționate.

Al patrulea motiv: încălcarea principiului contradictorialițătii și a articolului 20 din Regulamentul nr. 659/99, lipsa probatoriului. În această privință, reclamanta precizează că noua decizie a fost adoptată utilizând ca punct de plecare un studiu universitar din anul 2009 privitor la întreprinderea beneficiară, pe care Comisia nu l-a transmis părților interesate și care nu a făcut obiectul niciunei discuții cu acestea anterior adoptării noii decizii.

Al cincilea motiv: încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE și a articolului 1 alineatul (1) litera (d) și a articolului 2 din Regulamentul nr. 1998/2006; încălcarea puterii de lucru judecat; cuprins contradictoriu. Republica Italiană consideră că ajutoarele în discuție intrau în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1998/2006 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat ajutoarelor de minimis, în măsura în care nu depășeau 200 000 euro într-o perioadă de trei ani. Pentru acest motiv, acestea nu constituiau ajutoare de stat și nu ar fi trebuit să facă obiectul unei notificări. Regulamentul citat este aplicabil întrucât împrejurarea că acestea nu reprezentau ajutoare de stat a intrat sub puterea de lucru judecat.

Al șaselea motiv: încălcarea articolului 107 alineatul (3) literele (c) și (d) TFUE și a articolului 4 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 70/2001. În orice caz, măsurile în discuție reprezentau ajutoare de stat compatibile în sensul articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE, întrucât favorizau internaționalizarea întreprinderilor comunitare. S-a omis analizarea acestui fapt în cadrul deciziei.

Al șaptelea motiv: încălcarea articolului 14 din Regulamentul nr. 659/99 și a principiului proporționalității. În orice caz, valoarea ajutorului ce trebuie recuperat potrivit calculelor Comisiei este excesivă: ajutorul efectiv rezultă din diferența între rata dobânzii de referință la data efectuării plăților în contul finanțării și nivelul ratei dobânzii preferențiale, iar nu din diferența între rata dobânzii de referință în vigoare la data (mult anterioară) a acordării finanțării și rata dobânzii preferențiale menționate.

În plus, Republica Italiană invocă încălcarea obligației de motivare, precum și a celei de respectare a principiului încrederii legitime.

____________

¹ - Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO L 83, p. 1, Ediţie specială, 08/vol. 1, p. 41).