HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE
(Camera a treia)
9 octombrie 2013
Cauza F‑116/12
Kari Wahlström
împotriva
Agenţiei Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene (Frontex)
„Funcție publică – Agent temporar – Raport de evaluare – Obligația de motivare – Dialog anual cu evaluatorul – Stabilirea de obiective”
Obiectul: Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a, prin care domnul Wahlström solicită anularea raportului de evaluare întocmit în privința sa pentru anul 2010 și obligarea Agenţiei Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene (Frontex, denumită în continuare „agenția”) la plata sumei de 10 000 de euro pentru repararea prejudiciului suferit ca urmare a lipsei stabilirii de obiective în scopul evaluării performanțelor sale profesionale pentru același an
Decizia: Respinge acțiunea. Domnul Wahlström suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate de Agenţia Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari – Evaluare – Raport de evaluare – Obligația de motivare –Conţinut – Obligația de a ilustra prin elemente de fapt comentariile care figurează în raportul de evaluare – Inexistenţă
(Statutul funcționarilor, art. 43)
2. Funcționari – Evaluare – Raport asupra evoluţiei carierei – Întocmire fără participarea, sub orice formă, a persoanei interesate la procedură – Încălcarea dreptului de a fi ascultat
(Statutul funcționarilor, art. 43)
3. Funcționari – Evaluare – Raport de evaluare – Întocmire – Raport afectat de o neregularitate de procedură – Consecințe
(Statutul funcționarilor, art. 43)
4. Funcționari – Evaluare – Raport de evaluare – Obligaţia de a stabili obiectivele de atins – Anularea raportului în cazul lipsei acestora
(Statutul funcționarilor, art. 43)
1. În cadrul întocmirii unui raport de evaluare, existența unei importante puteri de apreciere din partea evaluatorilor presupune că aceștia nu au obligația de a menționa în rapoartele de evaluare pe care le redactează toate elementele de fapt și de drept relevante în susținerea evaluării sau să consolideze aceste rapoarte cu exemple concrete și nici pe aceea de a examina și de a răspunde la toate aspectele contestate de funcționarul în cauză. Astfel, raportul de evaluare nu urmărește să realizeze un tabel exhaustiv și pur descriptiv al prestațiilor pe care funcționarul vizat a trebuit să le efectueze în cadrul executării sarcinilor legate de activitatea sa, ci să pună în evidență, pornind de la aspectele remarcabile ale activității sale, nivelul de competență și de randament, precum și calitatea conduitei sale în serviciu.
În plus, în special, nu se poate reproșa autorității abilitate să încheie contractele de muncă, în cadrul unui motiv întemeiat pe insuficiența motivării, că nu a ilustrat evaluarea performanțelor profesionale ale unui agent prin exemple concrete suplimentare, din moment ce, pe de o parte, lectura raportului de evaluare atacat furnizează deja persoanei interesate indicații suficiente pentru a se stabili dacă acest raport este întemeiat sau dacă este afectat de un viciu care permite să i se conteste legalitatea și, pe de altă parte, permite instanței să își exercite controlul asupra legalității raportului menționat.
(a se vedea punctele 22, 23 și 26)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 12 septembrie 2007, Combescot/Comisia, T‑249/04, punctul 86; 8 septembrie 2009, ETF/Landgren, T‑404/06 P, punctul 108 și jurisprudența citată
Tribunalul Funcției Publice: 10 septembrie 2009, van Arum/Parlamentul, F‑139/07, punctele 88 și 101; 29 septembrie 2011, Kimman/Comisia, F‑74/10, punctul 95, care face obiectul unui recurs aflat pe rolul Tribunalului Uniunii Europene, cauza T‑644/11 P
2. În cadrul întocmirii unui raport de evaluare, revine evaluatorului sarcina de a invita titularul postului la dialogul anual în termen de 20 de zile lucrătoare de la începerea exercițiului de evaluare, pentru a se evita ca raportul să fie adoptat înainte ca agentului vizat să i se oferit posibilitatea de a fi ascultat în mod util, astfel încât lipsa dialogului cu funcționarul sau cu agentul constituie și ea o încălcare a dreptului de a fi ascultat. Un dialog de calitate este imperativ în cursul exercițiului de evaluare, întrucât constituie cheia acestuia și presupune un contact direct între persoana evaluată și evaluator, fiind singurul de natură să favorizeze un dialog deschis și aprofundat, care permite persoanelor interesate, pe de o parte, să măsoare cu exactitate natura, motivele și conținutul eventualelor lor divergențe și, pe de altă parte, ajungerea la o mai bună înțelegere.
(a se vedea punctele 36 și 37)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 30 septembrie 2004, Ferrer de Moncada/Comisia, T‑16/03, punctele 40 și 48; 14 septembrie 2006, Laroche/Comisia, T‑115/04, punctul 36; 25 octombrie 2006, Carius/Comisia, T‑173/04, punctul 69; 25 octombrie 2007, Lo Giudice/Comisia, T‑27/05, punctele 46-49
3. Pentru ca o neregularitate de procedură să poată determina anularea unui act, în special a unui raport de evaluare a unui funcționar sau agent al Uniunii, este necesar ca, în lipsa acestei neregularități, procedura să fi putut ajunge la un rezultat diferit.
(a se vedea punctul 40)
Trimitere la:
Curte: 21 martie 1990, Belgia/Comisia, C‑142/87, punctul 48
Tribunalul de Primă Instanță: 23 aprilie 2002, Campolargo/Comisia, T‑372/00, punctul 39
Tribunalul Funcției Publice: Kimman/Comisia, citată anterior, punctul 76
4. Încălcarea normelor privind stabilirea obiectivelor unui funcționar la începutul fiecărei perioade de evaluare are un caracter substanțial și justifică cenzurarea raportului de evaluare în litigiu. Întrucât stabilirea obiectivelor constituie un element de referință fundamental pentru evaluarea prestațiilor unui funcționar și pentru întocmirea raportului de evaluare, suprimarea obligației de a stabili formal obiective persoanei interesate în cazul unei schimbări a repartizării, și aceasta în cadrul unui dialog cu evaluatorul său, ar avea ca efect tratarea în mod diferit a funcționarilor, în ceea ce privește stabilirea de obiective, în funcție de data de schimbare a repartizării lor. Stabilirea de obiective se impune cu atât mai mult atunci când este vorba despre sarcini noi care i‑au fost atribuite unui funcționar într‑o altă unitate, în care trebuie să se integreze cât mai curând.
(a se vedea punctele 45 și 52)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 30 septembrie 2009, Skareby/Comisia, T‑193/08 P, punctele 71-75
Tribunalul Funcției Publice: 13 decembrie 2007, Sundholm/Comisia, F‑42/06, punctele 39-41; 10 noiembrie 2009, N/Parlamentul, F‑71/08, punctele 54-60; 12 mai 2011, AQ/Comisia, F‑66/10, punctele 68, 83 și 84