ORDONANȚA TRIBUNALULUI
(Camera de recursuri)

2 decembrie 2010

Cauza T‑73/10 P

Svetoslav Apostolov

împotriva

Comisiei Europene

„Recurs — Funcție publică — Recrutare — Concurs — Respingere a candidaturii — Termen de introducere a acțiunii — Tardivitate — Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat”

Obiectul: Recurs formulat împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 15 decembrie 2009, Apostolov/Comisia (F‑8/09, RepFP, p. I‑A‑1‑509 și II‑A‑1‑2763), și prin care se urmărește în special anularea acestei ordonanțe

Decizia: Respinge recursul. Domnul Svetoslav Apostolov suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană în cadrul prezentei proceduri.

Sumarul ordonanței

1.      Recurs — Motive — Apreciere greșită a faptelor — Inadmisibilitate — Controlul exercitat de Tribunal cu privire la aprecierea elementelor de probă — Excludere, cu excepția cazurilor de denaturare

(Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 11)

2.      Procedură — Termene de introducere a căii de atac — Decădere — Ordonanță anterioară prin care se admite ca reclamantul să beneficieze de asistență judiciară — Irelevanță

[Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 96 alin. (1)]

1.      Prima instanță este singura competentă, pe de o parte, să constate faptele, cu excepția cazului în care inexactitatea materială a constatărilor sale ar rezulta din înscrisurile aflate la dosar, și, pe de altă parte, să aprecieze aceste fapte. Aprecierea acestor fapte de către prima instanță nu constituie, așadar, cu excepția cazului denaturării elementelor de probă care i‑au fost prezentate, o chestiune de drept supusă ca atare controlului Tribunalului.

(a se vedea punctul 24)

Trimitere la:

Tribunal: 8 septembrie 2009, ETF/Landgren, T‑404/06 P, Rep., p. II‑2841, punctele 191 și 192 și jurisprudența citată

2.      Între cererea de asistență judiciară și acțiunea principală nu există o astfel de legătură încât ordonanța prin care se statuează cu privire la această cerere să poată fi interpretată ca o antepronunțare referitoare la admisibilitatea acțiunii, întrucât cererea nu are același obiect ca și acțiunea și poate fi formulată chiar anterior introducerii acțiunii, în conformitate cu articolul 96 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice. Prin urmare, reclamantul nu poate deduce din ordonanța prin care se admite să beneficieze de asistență judiciară admisibilitatea acțiunii sale principale, pe care încă nu o introdusese.

(a se vedea punctul 26)

Trimitere la:

Tribunal: 16 mai 1994, Stagakis/Parlamentul European, T‑37/93, RecFP, p. I‑A‑137 și II‑451, punctul 23