Language of document : ECLI:EU:T:2015:517

Cauza T‑485/11

(publicare în extras)

Akzo Nobel NV
și

Akcros Chemicals Ltd

împotriva

Comisiei Europene

„Concurență – Înțelegeri – Piețele europene ale stabilizatorilor termici – Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE și a articolului 53 din Acordul privind SEE – Încălcare comisă de o filială comună – Amenzi – Răspundere solidară a filialei și a societății-mamă – Prescripția de zece ani pentru una dintre societățile-mamă – Decizie de readoptare – Reducerea cuantumului amenzii pentru una dintre societățile-mamă – Imputarea obligației de plată a cuantumului redus unei filiale și altei societăți-mamă – Dreptul la apărare”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a patra) din 15 iulie 2015

1.      Concurență – Procedură administrativă – Comunicarea privind obiecțiunile – Conținut necesar – Respectarea dreptului la apărare – Domeniu de aplicare

[art. 101 TFUE și art. 102 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 27 alin. (1)]

2.      Concurență – Procedură administrativă – Respectarea dreptului la apărare – Termen incompatibil cu respectarea dreptului la apărare – Inadmisibilitate

[art. 81 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 27 alin. (1)]

3.      Concurență – Amenzi – Răspundere solidară pentru plată – Stabilirea cotei‑părți din amendă care trebuie suportată de codebitorii solidari – Competența instanțelor naționale

[art. 81 alin. (1) CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3) și art. 31]

4.      Concurență – Procedură administrativă – Termen de prescripție în materie de investigări – Suspendare – Decizie a Comisiei care face obiectul unei proceduri aflate pe rolul Curții de Justiție – Conținut – Efect suspensiv erga omnes – Excludere

[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23, art. 25 alin. (3) și (6) și art. 26 alin. (2); Decizia generală nr. 715/78, art. 2, art. 3 și art. 4 alin. (2)]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 66 și 67)

2.      În materia dreptului concurenței al Uniunii, respectarea dreptului la apărare impune ca, în cursul procedurii administrative, întreprinderii care face obiectul unei investigații să i se ofere posibilitatea să își prezinte în mod util punctul de vedere asupra caracterului veridic și pertinent al faptelor invocate, precum și asupra înscrisurilor reținute de Comisie în susținerea afirmației sale privind existența unei încălcări a tratatului. În acest sens, termenul acordat unei întreprinderi pentru a‑și prezenta observațiile trebuie să fie compatibil cu respectarea dreptului la apărare.

Prin urmare, există o încălcare a dreptului la apărare și, în consecință, trebuie anulată decizia Comisiei în măsura în care reclamantele au demonstrat suficient nu că, în lipsa acestei neregularități procedurale, cu alte cuvinte dacă ar fi avut la dispoziție un termen suficient pentru a‑i prezenta Comisiei punctul de vedere, decizia atacată ar fi avut un conținut diferit, ci că ele și‑ar fi putut asigura mai bine apărarea în lipsa respectivei neregularități. În acest scop, se impune situarea la momentul procedurii administrative care a condus la adoptarea deciziei atacate.

(a se vedea punctele 68, 71, 72, 77 și 82)

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 74 și 75)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 80)