Language of document :

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Najwyższy (Polonia) la 3 octombrie 2018 – DO/Sąd Najwyższy

(Cauza C-625/18)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Najwyższy

Părțile din procedura principală

Reclamant: DO

Pârâtă: Sąd Najwyższy

Întrebările preliminare

Articolul 47 din Carta Drepturilor Fundamentale coroborat cu articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă1 trebuie interpretat în sensul că, în cazul în cazul în care instanța de ultim grad de jurisdicție a unui stat membru este sesizată cu o cale de atac (acțiune) întemeiată pe încălcarea principiului nediscriminării pe motive de vârstă față de un judecător din instanța respectivă, însoțită de o cerere de măsuri conservatorii, această instanță – pentru a asigura protecția drepturilor care decurg din dreptul Uniunii prin dispunerea unei măsuri provizorii prevăzute de dreptul național – este ținută să refuze aplicarea dispozițiilor de drept național care rezervă competența în cauza în care a fost formulată calea de atac unei camere a instanței respective, cameră care nu funcționează ca urmare a nedesemnării judecătorilor care trebuie să intre în compunerea acesteia?

În cazul numirii judecătorilor care trebuie să statueze în cadrul camerei competente, în temeiul dreptului național, să soluționeze calea de atac formulată, articolul 267 al treilea paragraf TFUE coroborat cu articolul 19 alineatul (1) și cu articolul 2 TUE, precum şi cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale trebuie interpretat în sensul că o cameră nou înfiinţată a instanţei de ultim grad de jurisdicție a unui stat membru, competentă să soluţioneze acţiunea introdusă de un judecător al unei instanţe naţionale, în compunerea căreia urmează să intre exclusiv judecători aleşi de organismul naţional menit să vegheze la respectarea independenţei instanţelor (Krajowa Rada Sądownictwa [Consiliul Național al Magistraturii]), care, date fiind modelul instituţional de constituire şi modul său de funcţionare, nu oferă garanţia independenţei faţă de puterile legislativă şi executivă, este o instanţă independentă în sensul dreptului Uniunii?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, articolul 267 al treilea paragraf TFUE coroborat cu articolul 19 alineatul (1) și cu articolul 2 TUE, precum și cu articolul 47 din cartă trebuie interpretat în sensul că o cameră necompetentă a instanţei de ultim grad de jurisdicție a unui stat membru care îndeplinește cerinţele prevăzute de dreptul Uniunii pentru o instanţă sesizată cu o cale de atac într-o cauză care ţine de dreptul Uniunii, ar trebui să înlăture aplicarea dispoziţiilor legii naţionale care exclud competenţa sa în acea cauză?

____________

1 JO 2000, L 303, p. 16, Ediție specială, 5/vol. 6, p. 7.