HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)
16 septembrie 2013
Cauza T‑618/11 P
Carlo De Nicola
împotriva
Băncii Europene de Investiții (BEI)
„Recurs – Funcție publică – Personalul BEI – Evaluare – Promovare – Exercițiul de evaluare și de promovare 2008 – Decizie a comitetului de recurs – Întinderea controlului – Raport de evaluare – Excepție de nelegalitate – Termen rezonabil – Cerere de anulare – Cerere de despăgubire – Litispendență”
Obiectul: Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 28 septembrie 2011, De Nicola/BEI (F‑13/10), și prin care se solicită anularea acestei hotărâri
Decizia: Anulează Hotărârea Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 28 septembrie 2011, De Nicola/BEI (F‑13/10), în măsura în care aceasta respinge concluziile domnului Carlo De Nicola privind anularea deciziei comitetului de recurs al Băncii Europene de Investiții (BEI). Respinge în rest recursul. Respinge acțiunea formulată de domnul De Nicola în fața Tribunalului Funcției Publice în cauza F‑13/10. Domnul De Nicola suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de BEI aferente atât procedurii din fața Tribunalului Funcției Publice, cât și prezentei proceduri. BEI suportă jumătate din propriile cheltuieli de judecată aferente atât procedurii din fața Tribunalului Funcției Publice, cât și prezentei proceduri.
Sumarul hotărârii
1. Acțiune introdusă de funcționari – Agenți ai Băncii Europene de Investiții – Acțiune îndreptată împotriva unei decizii a comitetului de recurs în materie de evaluare – Control jurisdicțional – Întindere
(Statutul funcționarilor, art. 91; Regulamentul personalului Băncii Europene de Investiții, art. 22)
2. Recurs – Motive – Apreciere eronată a faptelor și a elementelor de probă – Inadmisibilitate – Control de către Tribunal al aprecierii situației de fapt și a elementelor de probă – Excludere, cu excepția cazurilor de denaturare
(Statutul Curții de Justiție, art. 58, și anexa I, art. 11)
3. Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă – Expunere detaliată a motivelor și a argumentelor invocate în fața Tribunalului Funcției Publice
[(Statutul Curții de Justiție, art. 21; Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 35 alin. (1) lit. (e)]
4. Dreptul Uniunii Europene – Principii – Respectarea unui termen rezonabil – Procedură administrativă – Procedură jurisdicțională – Criterii de apreciere
(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47 și art. 52 alin. (1); Regulamentul personalului Băncii Europene de Investiții, art. 41)
5. Recurs – Motive – Control de către Tribunal al exactității calificării juridice a faptelor constatate de Tribunalul Funcției Publice – Admisibilitate
(Statutul Curții de Justiție, art. 58, și anexa I, art. 11)
6. Acțiune introdusă de funcționari – Agenți ai Băncii Europene de Investiții – Acțiune în anulare neintrodusă în termen – Acțiune în despăgubire prin care se urmăreşte un rezultat identic – Inadmisibilitate
7. Procedură jurisdicțională – Excepție de litispendență – Identitate de părți, de obiect și de motive din două acțiuni – Inadmisibilitatea celei de‑a doua acțiuni
8. Recurs – Motive – Control de către Tribunal al refuzului Tribunalului Funcției Publice de a dispune măsuri de organizare a procedurii sau de cercetare judecătorească – Întindere
[art. 256 alin. (2) TFUE; Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 11]
1. Chiar dacă se consideră că concluziile îndreptate împotriva deciziei comitetului de recurs al Băncii Europene de Investiții au ca efect sesizarea instanței Uniunii cu privire la raportul de evaluare împotriva căruia a fost depusă o contestație administrativă, această împrejurare nu justifică, în sine, ca instanța Uniunii să se limiteze la examinarea concluziilor îndreptate împotriva raportului în litigiu sau să renunțe complet la controlul temeiniciei deciziei comitetului de recurs, în măsura în care acest comitet are o putere de control complet care îl autorizează să substituie aprecierile din raportul menționat cu propriile aprecieri, putere de care Tribunalul Funcției Publice nu se poate prevala la rândul său. Astfel, eventuala renunțare eronată de către comitetul de recurs la un asemenea control complet echivalează cu a priva persoana interesată de o instanță de control prevăzută de reglementarea internă a Băncii și, prin urmare, o lezează, astfel încât aceasta trebuie să poată fi supusă controlului instanței de prim grad de jurisdicție.
Pe de altă parte, având în vedere puterea de control complet a comitetului de recurs, care este astfel mai largă decât cea a instanței, în ceea ce privește aprecierile cuprinse și notele atribuite în raportul în litigiu, este esențial ca instanța de prim grad de jurisdicție să verifice, desigur, în cadrul controlului său limitat, dacă și în ce măsură comitetul menționat și‑a îndeplinit această obligație de control complet în conformitate cu normele aplicabile. Tocmai acest control complet este motivul pentru care efectele juridice ale unei decizii a comitetului de recurs nu coincid în mod necesar cu cele ale unui raport de evaluare supus controlului său și pot, prin urmare, să lezeze într‑un mod diferit, aspect a cărui legalitate trebuie să fie evaluată de instanță dacă aceasta este sesizată în sensul arătat.
(a se vedea punctele 42 și 43)
Trimitere la:
Tribunal 23 februarie 2001, De Nicola/BEI, T‑7/98, T‑208/98 și T‑109/99, RecFP, p. I‑A‑49 și II‑185, punctul 132; Tribunal 22 octombrie 2002, Pflugradt/BCE, T‑178/00 și T‑341/00, Rec., p. II‑4035, punctul 69; Tribunal 27 aprilie 2012, De Nicola/BEI, T‑37/10 P, punctele 46, 49 şi 52-54
2. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 52)
Trimitere la:
Curte 2 octombrie 2001, BEI/Hautem, C‑449/99 P, Rec., p. I‑6733, punctul 44; Curte 5 iunie 2003, O’Hannrachain/Parlamentul, C‑121/01 P, Rec., p. I‑5539, punctul 35; Curte 27 aprilie 2006, L/Comisia, C‑230/05 P, nepublicată în Repertoriu, punctul 45
3. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 57)
Trimitere la:
Tribunal 12 martie 2008, Giannini/Comisia, T‑100/04, RecFP, p. I‑A‑2-9 și II‑A‑2-37, punctele 61 și 62 și jurisprudența citată
4. Atunci când durata procedurii nu este prevăzută de o dispoziție a dreptului Uniunii, caracterul rezonabil al termenului luat în considerare de instituție pentru adoptarea actului în cauză trebuie apreciat în funcție de totalitatea circumstanțelor proprii fiecărei cauze și în special de miza litigiului pentru persoana interesată, de complexitatea cauzei și de comportamentul părților în speță. Astfel, caracterul rezonabil al unui termen nu poate fi stabilit prin trimiterea la o limită maximă precisă, determinată în mod abstract, ci trebuie apreciat în fiecare caz în parte, în funcție de împrejurările cauzei. Pe de altă parte, având în vedere imperativul coerenței, este necesar ca noțiunea de termen rezonabil să se aplice în același mod în cazul în care privește o acțiune sau o cerere în legătură cu care nicio dispoziție din dreptul Uniunii nu a prevăzut termenul în care această acțiune sau această cerere trebuie introdusă. În ambele situații, instanța Uniunii este obligată să ia în considerare împrejurările proprii ale speței.
(a se vedea punctul 74)
Trimitere la:
Tribunal 28 februarie 2013, Reexaminare Arango Jaramillo și alții/BEI, C‑334/12 RX‑II, punctele 25-46
5. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 77)
Trimitere la:
Tribunal 18 iulie 2011, Marcuccio/Comisia, T‑450/10 P, punctul 31
6. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 96)
7. O acțiune formulată ulterior altei acțiuni, între aceleași părți, care se întemeiază pe aceleaşi motive şi care are ca obiect anularea aceluiaşi act juridic trebuie respinsă ca fiind inadmisibilă pentru motive de litispendență, fără a fi necesar ca această excepție să fie prevăzută de o normă explicită de drept. În această privință, o distincție operată de un reclamant între diferitele instanțe judiciare nu poate fi admisă, întrucât esența obiectului litigiului a rămas aceeaşi în toate aceste instanțe.
(a se vedea punctul 98)
Trimitere la:
Curte 24 noiembrie 2005, Italia/Comisia, C‑138/03, C‑324/03 și C‑431/03, Rec., p. I‑10043, punctul 64; Curte 9 iunie 2011, Diputación Foral de Vizcaya/Comisia, C‑465/09 P‑C‑470/09 P, punctul 58
8. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 106)
Trimitere la:
Curte 24 septembrie 2009, Erste Group Bank și alții/Comisia, C‑125/07 P, C‑133/07 P, C‑135/07 P și C‑137/07 P, Rec., p. I‑8681, punctul 319; Curte 10 iunie 2010, Thomson Sales Europe/Comisia, C‑498/09 P, punctul 138