HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a doua)
25 aprilie 2012(*)
„Marcă comunitară — Marca comunitară verbală BrainLAB — Lipsa cererii de reînnoire a înregistrării mărcii — Radierea mărcii la expirarea înregistrării — Cerere de restitutio in integrum — Articolul 81 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”
În cauza T‑326/11,
Brainlab AG, cu sediul în Feldkirchen (Germania), reprezentată de J. Bauer, avocat,
reclamantă,
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), reprezentat de doamna R. Manea, în calitate de agent,
pârât,
având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 15 aprilie 2011 (cauza R 1596/2010‑4), privind cererea de restitutio in integrum și cererea de reînnoire a înregistrării mărcii BrainLAB introduse de reclamantă,
TRIBUNALUL (Camera a doua),
compus din domnii N. J. Forwood (raportor), președinte, F. Dehousse și J. Schwarcz, judecători,
grefier: domnul E. Coulon,
având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 20 iunie 2011,
având în vedere memoriul în răspuns depus la grefa Tribunalului la 21 septembrie 2011,
având în vedere modificarea compunerii camerelor Tribunalului,
având în vedere că nu a fost formulată de părți nicio cerere de stabilire a unei ședințe în termenul de o lună de la comunicarea terminării procedurii scrise și hotărând, prin urmare, pe baza raportului judecătorului raportor și în temeiul articolului 135a din Regulamentul de procedură al Tribunalului să se pronunțe fără parcurgerea fazei orale a procedurii,
pronunță prezenta
Hotărâre
Cadrul juridic
1 Potrivit articolului 46 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1), durata înregistrării mărcii comunitare este de 10 ani cu începere de la data depunerii cererii. Înregistrarea poate fi reînnoită, conform articolului 47 din același regulament, pentru perioade de 10 ani.
2 Potrivit articolului 47 alineatele (1) (3) din Regulamentul nr. 207/2009:
„(1) Înregistrarea mărcii comunitare se reînnoiește la cererea titularului mărcii sau a oricărei alte persoane autorizate în mod expres de acesta, cu condiția ca taxele să fi fost achitate.
(2) Oficiul îl informează în timp util pe titularul mărcii comunitare, precum și pe orice titular al unui drept înregistrat privind o marcă comunitară în ceea ce privește expirarea înregistrării, înaintea respectivei expirări. Absența acestei informări nu atrage răspunderea Oficiului.
(3) Cererea de reînnoire trebuie prezentată în termen de șase luni, termen care expiră în ultima zi a lunii în cursul căreia încetează perioada de protecție […]”
3 Potrivit articolului 81 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009, intitulat „Restitutio in integrum”:
„Solicitantul înregistrării sau titularul unei mărci comunitare sau orice altă parte la o procedură în fața Oficiului care, deși a dat dovadă de întreaga prudență impusă de circumstanțe, nu a fost în măsură să respecte un termen prevăzut de Oficiu, este repus în drepturi, la cerere, în cazul în care obstrucționarea a avut drept consecință directă, în temeiul dispozițiilor prezentului regulament, pierderea unui drept sau pierderea unei căi de atac.”
4 Potrivit dispozițiilor normei 29 din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului privind marca comunitară (JO L 303, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 189, denumit în continuare „regulamentul de executare”), intitulată „Notificarea expirării înregistrării”:
„Cu cel puțin șase luni înainte de expirarea înregistrării, Oficiul informează titularul mărcii comunitare și titularii drepturilor înregistrate în ceea ce privește marca comunitară, inclusiv licențiații, asupra faptului că se apropie data de expirare a înregistrării. Absența notificării nu produce efecte în ceea ce privește expirarea înregistrării.”
5 Potrivit dispozițiilor normei 30 alineatul (5) din regulamentul de executare, în cazul în care nu a fost prezentată nicio cerere de reînnoire înainte de expirarea termenului menționat la articolul 47 alineatul (3) a treia teză din regulament sau în cazul în care cererea este prezentată după expirarea acestui termen, Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) constată că înregistrarea a ajuns la termenul de expirare și informează asupra acestui fapt titularul mărcii comunitare.
6 În conformitate cu dispozițiile normei 67 alineatul (1) din regulamentul de executare, intitulată „Notificarea reprezentantului”:
„În cazul în care a fost desemnat un reprezentant […], notificările sunt adresate reprezentantului desemnat […]”
Istoricul cauzei
7 Reclamanta, Brainlab AG, este actualul titular al mărcii comunitare verbale BrainLAB, depusă la 26 august 1999 și înregistrată la 4 decembrie 2000 sub numărul 1290113. Un cabinet de avocatură și de consultanță în domeniul brevetelor (în continuare, „reprezentanții desemnați”) a fost desemnat, cu ocazia acestei înregistrări, pentru a‑l reprezenta pe titular la OAPI în sensul normei 67 alineatul (1) din regulamentul de executare.
8 Prin scrisoarea din 2 decembrie 2008, reprezentanții desemnați au solicitat OAPI să înregistreze în baza sa de date schimbarea de adresă a reclamantei. Prin comunicarea din 18 februarie 2009, OAPI a confirmat reprezentanților desemnați înregistrarea acestei schimbări de adresă.
9 Între timp, la 2 februarie 2009, OAPI a trimis direct reclamantei, iar nu reprezentanților desemnați, și cu indicarea eronată a fostei adrese a acesteia, o comunicare în temeiul articolului 47 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 și al normei 29 din regulamentul de executare, informând‑o în legătură cu apropierea termenului de expirare a înregistrării mărcii în cauză (denumită în continuare „comunicarea de atenționare”). Această comunicare preciza în special că cererea de reînnoire a înregistrării și de plată a taxelor de reînnoire trebuia să parvină anterior datei de 31 august 2009 sau, cu condiția achitării unei suprataxe, într‑un termen suplimentar care expira la 1 martie 2010.
10 Este necontestat că, în pofida acestei erori de adresă, comunicarea de atenționare a parvenit reclamantei în zilele următoare expedierii datorită serviciului poștal de reexpediere a corespondenței.
11 Elementele din dosar, în special o declarație sub jurământ din partea domnului W., prepusul reclamantei însărcinat cu supravegherea mărcii în cauză, nu permit, în schimb, să se stabilească faptul că respectiva comunicare de atenționare a fost transmisă de acesta reprezentanților desemnați. Aceștia afirmă că alta a fost situația. Totodată, în memoriul în apărare, OAPI observă că nu există niciun element care să ateste realitatea acestei transmiteri. De altfel, comunicarea de atenționare a fost regăsită ulterior în incinta reclamantei, în dosarul care conținea schimbul de corespondență purtată cu reprezentanții desemnați în legătură cu marca în cauză.
12 În orice caz, nicio cerere de reînnoire a înregistrării mărcii nu a ajuns la OAPI în termenele stabilite, iar acesta a emis, așadar, o comunicare în temeiul normei 30 alineatul (5) din regulamentul de executare, prin care se constata că înregistrarea mărcii menționate a expirat la data de 2 martie 2010. Această comunicare a fost trimisă, la rândul său, direct reclamantei, însă la noua sa adresă, la 23 martie 2010.
13 La 1 aprilie 2010, reprezentanții desemnați au informat OAPI că le era cunoscută împrejurarea că mențiunea privind desemnarea lor ca reprezentanți ai reclamantei fusese radiată din greșeală din baza de date a OAPI fără ca ei să fi formulat o cerere în acest sens. Ei au prezentat o nouă cerere de desemnare în calitate de reprezentanți ai reclamantei, care a fost confirmată printr‑o comunicare din partea OAPI din aceeași zi.
14 La 19 mai 2010, reprezentanții desemnați au formulat la OAPI, în numele și pe seama reclamantei, o cerere de reînnoire a înregistrării mărcii în cauză, precum și o cerere de restitutio in integrum, în sensul articolului 81 din Regulamentul nr. 207/2009, în ceea ce privește termenul de depunere a cererii de reînnoire a înregistrării respective și de achitare a taxei de reînnoire.
15 Prin decizia din 29 iulie 2010, Divizia OAPI pentru administrarea mărcilor și aspecte juridice a respins cererea de restitutio in integrum pentru motivul că nici reclamanta și nici reprezentanții desemnați ai acesteia nu au dat dovadă de diligența necesară în sensul articolului 81 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009.
16 Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat la OAPI, la 16 august 2010, o cale de atac în temeiul articolelor 58‑64 din Regulamentul nr. 207/2009. Motivele invocate în susținerea acestei căi de atac erau, în esență, următoarele:
— reprezentanții desemnați au la dispoziție un sistem de supraveghere a termenelor de reînnoire a înregistrării mărcilor comunitare de care răspund, alcătuit din trei paliere independente unele față de celelalte („piloni de control”);
— primul pilon constă într‑un sistem de avertizare prin intermediul unor fișe prestabilite și clasate cronologic, care anunță cu trei luni înainte expirarea termenului decenal de reînnoire a înregistrării mărcii;
— al doilea pilon constă în ținerea unui registru al termenelor de reînnoire a înregistrării mărcilor, direct de către avocatul însărcinat cu urmărirea mărcii respective la reprezentanții desemnați;
— al treilea pilon constă în prelucrarea comunicărilor de atenționare trimise de OAPI reprezentanților desemnați în conformitate cu norma 29 din regulamentul de executare;
— primii doi piloni, intrinseci cabinetului reprezentanților desemnați, nu au funcționat în speță, pentru motive neelucidate, în pofida gestionării lor de către colaboratori diligenți și experimentați, supuși cu regularitate controalelor;
— cel de al treilea pilon nu a funcționat din cauza unei erori imputabile OAPI, acesta adresând comunicarea de atenționare către reclamantă la fosta sa adresă, iar nu reprezentanților desemnați ai acesteia; această eroare a OAPI nu ar trebui să cauzeze niciun inconvenient persoanelor în cauză;
— domnul W., prepusul reclamantei care a primit comunicarea de atenționare și care este un responsabil experimentat, a intenționat să o transmită unei colaboratoare a reprezentanților desemnați, după toate probabilitățile prin mesaj electronic; el nu își mai amintește însă dacă a făcut acest lucru sau dacă a trimis această comunicare la o adresă greșită; ceea ce este sigur este că aceasta a fost regăsită clasată în dosarul mărcii în cauză, în incinta reclamantei, că reprezentanții desemnați nu au primit‑o și că, prin urmare, nu au putut reacționa la trimiterea ei.
17 Prin decizia din 15 aprilie 2011 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a patra de recurs a OAPI a respins cererea de restitutio in integrum și a constatat că marca în cauză a expirat.
18 Spre deosebire de Divizia pentru administrarea mărcilor și aspecte juridice, camera de recurs a admis, la punctele 13 și 20 din decizia atacată, că sistemul de supraveghere a termenelor pentru reînnoirea înregistrării mărcilor instituit de reprezentanții desemnați funcționa în mod corespunzător, că ei și‑au îndeplinit în mod normal și corect misiunea de supraveghere, că erori excepționale în sistemul lor de supraveghere pot fi considerate justificabile și că nimeni nu poate să prevadă cumulul de disfuncționalități ale tuturor măsurilor de precauție puse în aplicare.
19 Camera de recurs a apreciat însă, la punctele 14 și 15 din decizia atacată, că nu exista un raport de cauzalitate între disfuncționalitatea din cadrul acestui sistem, observată în speță, și nereînnoirea înregistrării mărcii în cauză în termenele stabilite. Astfel, în speță, cauza nereînnoirii nu ar rezida în disfuncționalitatea sistemului de supraveghere a termenelor instituit de reprezentanții desemnați, ci în lipsa unor instrucțiuni date de reclamantă și având drept scop reînnoirea înregistrării menționate, care ar fi avut un caracter „liber și voluntar”, după primirea de către aceasta a comunicării de atenționare.
20 În ceea ce privește această lipsă de reacție, camera de recurs a arătat mai întâi, la punctul 16 din decizia atacată, că declarația sub jurământ a domnului W. nu cuprindea propria expunere a succesiunii evenimentelor, în special în ceea ce privește eventuala intenție sau decizie a reclamantei de a reînnoi înregistrarea mărcii în cauză și în ceea ce privește contactele eventual stabilite în acest scop cu colaboratoarea reprezentanților desemnați.
21 Camera de recurs a considerat în continuare, la punctele 16‑18 din decizia atacată, că, chiar dacă reprezentanții desemnați ar fi fost anunțați în legătură cu apropierea termenului de expirare a înregistrării mărcii în cauză prin sistemul lor intern de supraveghere a termenelor sau chiar dacă ar fi primit comunicarea de atenționare, aceștia nu ar fi putut efectua personal reînnoirea înregistrării în lipsa unor instrucțiuni în acest sens din partea reclamantei. Nu ar exista, așadar, un raport de cauzalitate între aceste evenimente și nereînnoirea înregistrării mărcii în cauză, singura cauză a acesteia fiind lipsa instrucțiunilor de reînnoire date de reclamantă, chiar și după primirea de către aceasta din urmă a comunicării de atenționare. Camera de recurs a calificat această lipsă de instrucțiuni drept contrară obligației de prudență.
22 La punctul 19 din decizia atacată, camera de recurs a recunoscut, pe de altă parte, că, într‑adevăr, comunicarea de atenționare fusese adresată în mod eronat de către OAPI, nu reprezentanților desemnați, ci direct reclamantei. Camera de recurs a apreciat însă că, în temeiul articolului 47 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009, responsabilitatea acestei erori nu se putea imputa OAPI. Ar fi de altfel de natura unei astfel de comunicări de serviciu să nu existe certitudinea că a fost primită.
Concluziile părților
23 Reclamanta solicită Tribunalului:
— anularea deciziei atacate;
— trimiterea cauzei la camera de recurs pentru ca aceasta să hotărască dacă a fost respectată diligența necesară în cadrul reînnoirii înregistrării mărcii în cauză;
— obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.
24 OAPI solicită Tribunalului:
— respingerea acțiunii;
— obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
25 În susținerea acțiunii formulate, reclamanta invocă un motiv unic, întemeiat pe încălcarea articolului 81 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009.
26 Reclamanta începe prin a expune în detaliu sistemul de supraveghere a termenelor de reînnoire a înregistrării instituit de reprezentanții desemnați. Ea subliniază că în mod întemeiat a constatat camera de recurs că sistemul de supraveghere funcționa în mod corespunzător, ceea ce făcea ca eroarea săvârșită în cauză de reprezentanții desemnați să devină justificabilă.
27 Ca răspuns la criticile privind neglijența și eroarea nejustificabilă reținute de camera de recurs împotriva reclamantei înseși, întrucât, după primirea comunicării de atenționare, nu a dat instrucțiuni reprezentanților desemnați, aceasta arată că reprezentanții menționați asigură reprezentarea ei juridică, în special în fața OAPI, pentru toate cele 654 de mărci și brevete naționale, comunitare și europene a căror titulară este, printre care 16 mărci comunitare. În acest cadru, ei o informează în mod sistematic, cu una până la trei luni înainte de expirarea termenului de reînnoire a înregistrării pentru fiecare dintre mărcile sale, invitând‑o să le dea instrucțiuni de efectuare a reînnoirii menționate. Până la prezenta cauză, reclamanta a primit în mod adecvat astfel de atenționări și a reacționat sistematic la acestea. În schimb, ea nu a primit niciodată astfel de atenționări direct din partea OAPI, cu excepția chiar a cazului de față. Reclamanta apreciază, în consecință, că era legitimă încrederea sa în împrejurarea că reprezentanții desemnați urmau să îi atragă atenția asupra necesității de a reînnoi înregistrarea mărcii în cauză în termenul obișnuit de trei luni. Tot acesta ar fi motivul pentru care de altfel nu a reacționat la comunicarea de atenționare.
28 Reclamanta adaugă că nu revine titularului unei mărci comunitare obligația de a‑și institui propriul sistem de supraveghere a termenelor, paralel cu acela al reprezentanților săi profesioniști. Dimpotrivă, numai sistemul de supraveghere a termenelor al reprezentantului profesionist trebuie să ofere garanții de bună funcționare [Hotărârea Tribunalului din 13 mai 2009, Aurelia Finance/OAPI (AURELIA), T‑136/08, Rec., p. II‑1361, punctul 18]. Aceasta ar fi fost într‑adevăr situația în speță.
29 În legătură cu pretinsa lipsă a unui raport de cauzalitate între disfuncționalitatea sistemului de supraveghere a termenelor instituit de reprezentanții desemnați și nereînnoirea la timp a înregistrării mărcii în cauză (a se vedea punctul 21 de mai sus), reclamanta insistă asupra faptului că marca respectivă coincide cu denumirea sa comercială și că această marcă a fost depusă din nou ca marcă comunitară la 30 martie 2010, respectiv la numai o săptămână după trimiterea comunicării privind radierea acesteia din registrul mărcilor comunitare. Ar fi total nerealistă presupunerea camerei de recurs potrivit căreia nimic nu dovedește că reclamanta ar fi dat instrucțiuni privind reînnoirea înregistrării mărcii în cauză dacă ar fi fost informată de reprezentanții desemnați în legătură cu apropierea termenului de expirare. Dimpotrivă, susține ea, în cazul în care ar fi existat îndoieli, reprezentanții săi desemnați, care o reprezintă în toate domeniile protecției proprietății intelectuale, ar fi vegheat la reînnoirea înregistrării mărcii în cauză chiar în lipsa unor instrucțiuni concrete în acest sens și nu ar fi acționat altfel decât în cazul unor instrucțiuni exprese de a nu reînnoi înregistrarea.
30 Potrivit OAPI, acțiunea este vădit nefondată.
31 În ceea ce privește propria atitudine, OAPI susține, pe de o parte, că este obligat, în conformitate cu articolul 47 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 și cu norma 29 din regulamentul de executare, să îl informeze pe însuși titularul mărcii în legătură cu apropierea termenului de expirare a înregistrării unei mărci comunitare. Niciuna dintre aceste dispoziții nu menționează obligația de a informa un eventual reprezentant profesionist.
32 Pe de altă parte, OAPI arată că, potrivit acelorași dispoziții, nu este responsabil de lipsa de informare a persoanei în cauză și nici, a fortiori, de „trimiterea la o adresă greșită”.
33 În ceea ce privește problema dacă sistemul de supraveghere a termenelor instituit de reprezentanții desemnați constituie dovada prudenței cerute de împrejurări, OAPI este de acord cu aprecierea camerei de recurs potrivit căreia acest aspect este lipsit de relevanță în cauză.
34 Astfel, în ceea ce privește pretinsa lipsă de prudență a reclamantei înseși, OAPI își însușește aprecierea camerei de recurs potrivit căreia aceasta a constituit, în speță, cauza determinantă a depășirii termenului de reînnoire a înregistrării mărcii în cauză. Reclamanta ar fi avut la dispoziție o perioadă de aproape 13 luni pentru a asigura reînnoirea. În această perioadă, reclamanta nu ar fi întreprins niciun demers la OAPI și nu ar fi dat niciun fel de instrucțiuni reprezentanților desemnați, nici măcar nu i‑ar fi contactat pe aceștia, cu toate că tocmai fusese anunțată în mod oficial, prin comunicarea de atenționare, în legătură cu apropierea termenului de expirare a înregistrării în cauză. Această conduită ar fi incompatibilă cu prudența cerută de circumstanțe, cu atât mai mult cu cât marca în cauză era „marca de casă” a reclamantei, iar, în această calitate, ar fi trebuit să beneficieze de o atenție specială.
35 Cât despre afirmația potrivit căreia, în cazul în care ar fi existat îndoieli, reprezentanții desemnați ar fi reînnoit înregistrarea mărcii în cauză chiar în lipsa unor instrucțiuni în acest sens din partea reclamantei (a se vedea punctul 29 de mai sus), OAPI o consideră lipsită de relevanță, fiind pur speculativă. Mai mult, ar fi contrazisă de expunerea făcută la punctul 44 din cererea introductivă, potrivit căruia mandatul reprezentanților desemnați nu le‑ar fi conferit dreptul de a asigura, din proprie inițiativă și fără instrucțiuni concrete din partea reclamantei, reînnoirea înregistrării mărcii.
36 În această privință, din articolul 81 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009 rezultă că restitutio in integrum este supusă îndeplinirii a două condiții, prima fiind ca partea să fi acționat cu întreaga prudență necesară în considerarea circumstanțelor și cea de a doua, ca obstrucționarea părții să fi avut drept consecință directă pierderea unui drept sau pierderea unei căi de atac [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 15 septembrie 2011, Prinz Sobieski zu Schwarzenberg/OAPI – British‑American Tobacco Polska (Romuald Prinz Sobieski zu Schwarzenberg), T‑271/09, nepublicată în Repertoriu, punctul 53 și jurisprudența citată].
37 Din această dispoziție rezultă de asemenea că obligația de prudență incumbă în primul rând titularului mărcii comunitare. Astfel, în cazul în care titularul deleagă sarcinile administrative legate de reînnoirea înregistrării unei mărci, trebuie să se asigure că persoana aleasă prezintă garanțiile necesare care permit să se prezume o executare corespunzătoare a acestor sarcini (Hotărârea AURELIA, citată anterior, punctul 14).
38 De asemenea, trebuie să se considere că persoana aleasă este, în considerarea delegării acestor sarcini, supusă obligației de prudență în aceeași măsură ca titularul. Astfel, întrucât aceasta acționează în numele și pe seama titularului, actele sale trebuie considerate acte ale titularului (Hotărârea AURELIA, citată anterior, punctul 15, și Hotărârea Romuald Prinz Sobieski zu Schwarzenberg, citată anterior, punctul 54).
39 În speță, având în vedere evenimentele relatate mai sus, Tribunalul constată că nereînnoirea înregistrării mărcii în cauză în termenul stabilit a survenit ca urmare a ceea ce camera de recurs a calificat, ulterior Diviziei pentru administrarea mărcilor și aspecte juridice, drept „înlănțuirea unui mare număr de circumstanțe defavorabile” (punctul 20 din decizia atacată). Trebuie aprobată fără rezerve, în acest context, aprecierea de ordin general a camerei de recurs potrivit căreia „restitutio in integrum este prevăzută tocmai pentru astfel de situații”.
40 Printre „circumstanțele defavorabile” în discuție, trei dintre ele trebuie considerate, după cum se va arăta în continuare, ca având o contribuție hotărâtoare la această nereînnoire, și anume: i) disfuncționalitatea, rămasă neelucidată, a primilor doi „piloni de control” interni ai sistemului de supraveghere a termenelor instituit de reprezentanții desemnați; ii) radierea intempestivă și nesolicitată din baza de date a OAPI a mențiunii privind reprezentanții desemnați în calitate de reprezentanți ai reclamantei (a se vedea punctul 13 de mai sus), care a avut la rândul său drept consecință trimiterea în mod eronat a comunicării de atenționare către reclamantă, și încă la fosta sa adresă, iar nu către reprezentanții desemnați; iii) reacția confuză și inadecvată a domnului W. la această comunicare, care a avut drept consecință că reprezentanții desemnați nu au primit din partea reclamantei niciun fel de instrucțiuni spontane de reînnoire a înregistrării.
41 În privința primei dintre aceste „circumstanțe defavorabile”, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței, termenii „toată prudența cerută de circumstanțe”, care figurează la articolul 81 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009, impun, în cazul în care se apelează la un mandatar specializat, instituirea unui sistem intern de control și de supraveghere a termenelor care exclude în general nerespectarea involuntară a acestora, astfel cum prevăd directivele referitoare la procedurile în fața OAPI. Rezultă că numai evenimente cu caracter excepțional și, prin urmare, potrivit experienței, imprevizibile pot conduce la restitutio in integrum (Hotărârea AURELIA, citată anterior, punctul 26).
42 Aceste condiții au fost îndeplinite în mod vădit în cauză, astfel cum reiese din constatările efectuate de camera de recurs și din explicațiile suplimentare detaliate prezentate de reclamantă, care nu sunt contestate de OAPI.
43 Trebuie considerat, prin urmare, că reclamanta a acționat, a priori, cu toată prudența necesară având în vedere circumstanțele, desemnând, ca să o reprezinte în cadrul relațiilor cu OAPI, un cabinet de avocatură și de consultanță în domeniul brevetelor precum cel al reprezentanților desemnați, echipat cu un dublu sistem intern de supraveghere a termenelor, în legătură cu care OAPI a admis, atât în decizia atacată, cât și în memoriul în răspuns, că funcționa în mod corespunzător.
44 Aceeași concluzie se impune în privința reprezentanților desemnați, camera de recurs recunoscând de altfel, la punctul 13 din decizia atacată, că erorile excepționale care afectează sistemul lor intern de supraveghere a termenelor sunt justificabile.
45 În ceea ce privește celelalte două „circumstanțe defavorabile” menționate la punctul 40 de mai sus, trebuie arătat de la bun început că lipsa de prudență de care ar fi putut da dovadă domnul W., prepusul reclamantei, neluând contact cu OAPI sau cu reprezentanții desemnați imediat după primirea comunicării de atenționare a putut avea consecințe asupra nereînnoirii înregistrării mărcii în cauză doar pentru că, la rândul său, această lipsă de prudență a devenit posibilă prin eroarea săvârșită în prealabil de OAPI ca urmare a radierii din oficiu din baza sa de date a mențiunii privind reprezentanții desemnați și, așadar, prin lipsa notificării către aceștia a comunicării de atenționare.
46 Este adevărat că partea trebuie să dea dovadă de toată prudența cerută de circumstanțe în vederea reînnoirii în timp util a înregistrării mărcii sale comunitare, ceea ce implică în principiu ca ea să reacționeze cu promptitudine și în mod adecvat la primirea unei corespondențe care îi este adresată direct de către OAPI în temeiul articolului 29 din regulamentul de executare.
47 Nu este mai puțin adevărat că, atunci când o astfel de parte încredințează gestionarea supravegherii mărcii sale comunitare unui reprezentant profesionist și anunță în mod corespunzător OAPI cu privire la aceasta, OAPI este de asemenea obligat să respecte alegerea în cauză, adresând comunicările sale oficiale de serviciu respectivului reprezentant desemnat, astfel încât să îi dea acestuia posibilitatea de a apăra interesele mandantei sale cu gradul de prudență ridicat de care trebuie să dea dovadă în calitate de profesionist calificat (a se vedea în această privință partea A capitolul 6 punctul 6.2.3 din Directivele referitoare la procedurile în fața OAPI).
48 În această privință, OAPI nu se poate întemeia pe articolul 47 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 și pe norma 29 din regulamentul de executare, susținând că aceste dispoziții îi impun să îl informeze pe titularul unei mărci comunitare, iar nu pe reprezentantul profesionist desemnat, în legătură cu apropierea termenului de expirare a înregistrării acestei mărci (a se vedea punctul 31 de mai sus).
49 Astfel, această argumentație nu respectă norma 67 din regulamentul de executare, în temeiul căreia, în cazul în care a fost desemnat un reprezentant, notificările sunt adresate acestuia. În rest, camera de recurs a recunoscut, la punctul 19 din decizia atacată, că respectiva comunicare de atenționare fusese trimisă „într‑adevăr în mod greșit”, nu reprezentanților desemnați, ci direct reclamantei.
50 În speță, reclamanta și reprezentanții săi desemnați erau, așadar, îndreptățiți să se aștepte ca, în conformitate cu norma 67 din regulamentul de executare, toate notificările din partea OAPI referitoare la marca în cauză și în special comunicarea de atenționare prevăzută de norma 29 din regulamentul menționat să fie adresate reprezentanților desemnați, cărora li s‑ar acorda astfel posibilitatea de a lua toate măsurile necesare în vederea reînnoirii înregistrării mărcii în cauză, chiar în cazul disfuncționalității primilor doi piloni de control interni ai sistemului de supraveghere a termenelor.
51 În privința consecințelor erorii săvârșite în speță de OAPI, trebuie admis că, în lipsa acesteia, reprezentanții desemnați ar fi primit comunicarea de atenționare în mod direct, ceea ce ar fi determinat activarea celui de al treilea „pilon de control” al sistemului de supraveghere a termenelor și le‑ar fi dat libertatea totală de a lua contact cu reclamanta pentru a obține din partea acesteia instrucțiuni de reînnoire a înregistrării mărcii în cauză.
52 În această privință, Tribunalul mai consideră că, ținând seama în special de importanța mărcii în cauză pentru reclamantă (întrucât această marcă coincide cu denumirea sa comercială), lipsa de instrucțiuni date de aceasta reprezentanților desemnați este rezultatul unei neînțelegeri sau al unui accident și nu este în niciun caz produsul unei „decizii libere și voluntare”, astfel cum pare să fi considerat camera de recurs la punctul 15 din decizia atacată. Este de asemenea eronat să se vadă în lipsa unor astfel de instrucțiuni cauza unică sau cauza determinantă a nereînnoirii înregistrării mărcii în cauză.
53 Dimpotrivă, trebuie să se considere stabilit cu un grad de probabilitate care se apropie de limita certitudinii faptul că, în cazul în care reprezentanților desemnați li s‑ar fi dat posibilitatea de a o contacta pe reclamantă, și nimic nu permite să se presupună că nu ar fi procedat astfel în cazul în care comunicarea de atenționare le‑ar fi fost adresată, mandanta acestora le‑ar fi dat instrucțiuni să ceară reînnoirea înregistrării mărcii în cauză. A doua condiție de aplicare a articolului 81 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009, astfel cum este prezentată la punctul 36 de mai sus, este, așadar, îndeplinită la rândul său.
54 În aceste împrejurări, în fond, eroarea sau neglijența domnului W., prepusul reclamantei, chiar presupunând că a fost dovedită, este un element punctual și fortuit care a devenit posibil și, așadar, a avut consecințe prejudiciabile pentru reclamantă doar din cauza erorii prealabile săvârșite de OAPI, aceste două circumstanțe contribuind în mod hotărâtor, împreună cu disfuncționalitatea primilor doi piloni de control interni ai sistemului de supraveghere a termenelor, instituit de reprezentanții desemnați, la nereînnoirea în timp util a înregistrării mărcii în cauză.
55 Desigur, astfel cum a arătat camera de recurs la punctul 19 din decizia atacată, conform articolului 47 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 și normei 29 din regulamentul de executare, eroarea în discuție săvârșită de OAPI, care a constat în radierea mențiunii privind reprezentanții desemnați din baza sa de date și în netrimiterea consecutivă a comunicării de atenționare către aceștia, nu angajează răspunderea OAPI și este lipsită de efect asupra expirării mărcii în cauză.
56 Nu era mai puțin indispensabil pentru camera de recurs să țină seama în mod corespunzător de această eroare și de consecințele sale la aprecierea temeiniciei cererii de restitutio in integrum, care nu implică, în sine, nicio recunoaștere a responsabilității OAPI. Astfel, gradul de prudență de care trebuie să dea dovadă părțile pentru a fi repuse în drepturi trebuie apreciat din perspectiva tuturor circumstanțelor relevante, care includ în mod necesar în cauză, astfel cum s‑a arătat mai sus, eroarea menționată și repercusiunile acesteia.
57 Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, Tribunalul apreciază că în mod greșit camera de recurs a omis să ia în considerare eroarea săvârșită de OAPI, aceasta fiind una dintre cele trei circumstanțe relevante în speță pentru aplicarea articolului 81 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009.
58 De aici a rezultat o aplicare incorectă a acestei dispoziții de către camera de recurs.
59 Prin urmare, este necesar să se recunoască temeinicia motivului unic al acțiunii și să se anuleze decizia atacată.
60 În rest, în conformitate cu articolul 65 alineatul (6) din Regulamentul nr. 207/2009, OAPI are obligația de a lua toate măsurile necesare pentru executarea prezentei hotărâri. Nu este necesar, în aceste condiții, ca Tribunalul să se pronunțe în mod autonom cu privire la al doilea capăt de cerere al reclamantei.
Cu privire la cheltuielile de judecată
61 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
62 Cu toate acestea, potrivit articolului 136 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, atunci când se admite o acțiune formulată împotriva unei decizii a unei camere de recurs, Tribunalul poate dispune ca OAPI să suporte doar propriile cheltuieli de judecată.
63 În speță, întrucât reclamanta a contribuit, prin propria conduită și prin conduita reprezentanților săi desemnați, la nașterea prezentului litigiu, se va face o justă aplicare a acestor dispoziții dacă se va hotărî că fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a doua)
declară și hotărăște:
1) Anulează Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 15 aprilie 2011 (cauza R 1596/2010‑4).
2) Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 25 aprilie 2012.
Semnături