Cauza T‑352/09
Novácke chemické závody și alții
împotriva
Comisiei Europene
„Concurență – Înțelegeri – Piața carburii de calciu și a magneziului pentru industriile oțelului și gazului din SEE, cu excepția Irlandei, a Spaniei, a Portugaliei și a Regatului Unit – Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE – Stabilirea prețurilor și împărțirea pieței – Amenzi – Obligația de motivare – Proporționalitate – Egalitate de tratament – Orientările din 2006 privind calcularea cuantumului amenzilor – Capacitate de plată”
Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a treia) din 12 decembrie 2012
1. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Caracter disuasiv al amenzii – Puterea de apreciere a Comisiei – Limite – Luarea în considerare a Orientărilor privind calcularea amenzilor aplicate în cazul încălcării normelor de concurență – Respectarea principiilor proporționalității și egalității de tratament
[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, punctul 37]
2. Concurență – Amenzi – Cuantum – Puterea de apreciere a Comisiei – Control jurisdicțional – Competență de fond – Întindere – Majorarea amenzii aplicate altor întreprinderi care nu au fost în măsură să își prezinte observațiile în legătură cu acest subiect – Excludere
(art. 261 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 31)
3. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Caracter disuasiv al amenzii – Puterea de apreciere a Comisiei – Aplicarea unui procentaj identic pentru toți participanții la o înțelegere – Încălcarea principiului egalității de tratament – Inexistență
[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, punctele 4, 19, 21 și 25]
4. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Caracter disuasiv al amenzii – Majorare specifică pentru întreprinderile care au o cifră de afaceri deosebit de importantă – Puterea de apreciere a Comisiei
[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, punctul 30]
5. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea încălcării – Circumstanțe agravante – Rolul de conducător al încălcării – Noțiune – Criterii de apreciere
[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3)]
6. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea încălcării – Circumstanțe atenuante – Necunoașterea caracterului ilicit al unei înțelegeri având ca obiect restrângerea concurenței – Încălcare săvârșită în mod intenționat – Excludere
[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, punctul 29]
7. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea încălcării – Circumstanțe atenuante – Rol pasiv sau imitativ al întreprinderii – Circumstanță care nu este reluată în noile orientări – Marja de apreciere a Comisiei
[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, punctul 29]
8. Dreptul Uniunii – Principii – Dreptul la apărare – Utilizarea, în cadrul unei proceduri judiciare, a declarațiilor unei întreprinderi consemnate de Comisie în temeiul comunicării privind clemența – Încălcarea dreptului acestei întreprinderi de a nu contribui la propria incriminare – Inexistență
(Comunicarea 2002/C 45/03 a Comisiei și Comunicarea 2006/C 298/11 a Comisiei, punctul 31)
9. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea încălcării – Circumstanțe atenuante – Cooperarea întreprinderii incriminate în domeniului de aplicare al Comunicării privind clemența – Includere – Condiții
(art. 81 CE; Comunicarea 2002/C 45/03 a Comisiei și Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, punctul 29)
10. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Linii directoare adoptate de Comisie – Posibilitatea Comisiei de a se îndepărta de acestea – Limite – Respectarea principiului egalității de tratament – Luarea în considerare a caracteristicilor particulare ale unei întreprinderi privind în special riscul unui caracter disproporționat al amenzii
[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, punctul 37]
11. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea și durata încălcării – Amendă aplicată unei întreprinderi mici sau mijlocii – Amendă superioară, ca procent din cifra de afaceri, celei aplicate întreprinderilor mai mari care au participat la aceeași încălcare – Încălcarea principiului proporționalității – Inexistență
[art. 81 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3)]
12. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Cuantum maxim – Amendă aplicată unei întreprinderi mici sau mijlocii – Amendă care reprezintă un procentaj foarte apropiat de plafonul de 10 % din cifra sa de afaceri globală – Procentaj superior celui aplicat altor participanți la înțelegere – Încălcarea, exclusiv din acest motiv, a principiului egalității de tratament – Inexistență
[art. 81 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3)]
13. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Obligația de a lua în considerare situația financiară deficitară a întreprinderii în cauză – Lipsă – Capacitate reală de plată a întreprinderii într‑un context social și economic particular – Luare în considerare – Condiții
[art. 81 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, punctul 35]
14. Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Decizie de aplicare a unor amenzi – Indicarea elementelor de apreciere care i‑au permis Comisiei să evalueze gravitatea și durata încălcării – Indicare suficientă
(art. 253 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23)
15. Concurență – Amenzi – Cuantum – Caracter adecvat – Control jurisdicțional – Elemente care pot fi luate în considerare de instanța Uniunii – Informații care nu sunt cuprinse în decizia de aplicare a amenzii și care nu sunt necesare pentru motivarea sa – Includere
(art. 253 CE; Regulamentul nr. 1 al Consiliului, art. 23 și 31)
16. Concurență – Normele Uniunii – Obiective – Decizie a Comisiei prin care se aplică o amendă pentru încălcarea normelor de concurență – Încălcarea articolului 3 alin. (1) litera (g) CE – Inexistență
[art. 3 alin. (1) lit. (g) CE și art. 81 CE]
1. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 43-48)
2. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 49-51, 55 și 56)
3. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 58-61)
4. Punctul 30 din Orientările privind calcularea amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1/2003 prevede posibilitatea Comisiei, iar nu obligația, de a majora amenda aplicată unei întreprinderi a cărei cifră de afaceri, dincolo de bunurile și serviciile care au legătură cu încălcarea, este deosebit de mare.
În această privință, deși rezultă din cuprinsul alineatului menționat că o asemenea majorare a amenzii se poate dovedi necesară pentru a asigura acestei amenzi un efect suficient de disuasiv, de aici nu rezultă, invers, că o amendă care nu reprezintă un procentaj semnificativ din cifra de afaceri globală a întreprinderii în cauză nu va avea un efect suficient de disuasiv asupra acestei întreprinderi. Astfel, o amendă stabilită potrivit metodologiei definite în Orientări reprezintă, în principiu, un procentaj considerabil din valoarea vânzărilor pe care întreprinderea sancționată le‑a realizat în sectorul vizat de încălcare. Așadar, prin aplicarea amenzii, întreprinderea în cauză își va vedea profiturile în acest sector diminuate în mod semnificativ, chiar va înregistra pierderi. Deși cifra de afaceri realizată de respectiva întreprindere în acest sector nu ar reprezenta decât o mică fracție din cifra sa de afaceri globală, nu se poate exclude a priori ca reducerea profiturilor realizate în acest sector sau chiar transformarea lor în pierderi să aibă un efect disuasiv, întrucât, în principiu, o întreprindere comercială se implică într‑un sector determinat pentru a obține profit.
Astfel, atunci când o întreprindere nu invocă, în afara unei trimiteri vagi la cifra de afaceri globală pretins importantă a unora dintre participanții la înțelegere, niciun element concret de natură să demonstreze faptul că Comisia ar fi trebuit să utilizeze această posibilitate, nicio încălcare a principiilor egalității de tratament și proporționalității nu poate fi imputată Comisiei pentru acest motiv.
(a se vedea punctele 62-64)
5. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 76-80)
6. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 84-89)
7. Punctul 29 din Orientările privind calcularea amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1/2003 prevede o ajustare a cuantumului de bază al amenzii în funcție de anumite circumstanțe atenuante, specifice fiecărei întreprinderi în cauză. Acest punct stabilește, în particular, o listă neexhaustivă de circumstanțe atenuante susceptibile de a fi luate în considerare. Totuși, rolul exclusiv pasiv sau imitativ al unei întreprinderi în realizarea încălcării nu figurează pe această listă neexhaustivă, deși era prevăzut în mod expres drept circumstanță atenuantă la punctul 3 prima liniuță din Orientările privind calcularea amenzilor aplicate în temeiul articolului 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 17 și al articolului 65 alineatul (5) din Tratatul CECO.
În această privință, deși nu se poate abate de la normele pe care și le‑a impus ea însăși, Comisia are în schimb libertatea de a modifica aceste norme sau de a le înlocui. Într‑o situație care face parte din domeniul de aplicare al noilor norme nu se poate imputa Comisiei faptul că nu a ținut seama de o circumstanță atenuantă neprevăzută de aceste noi norme pentru simplul motiv că aceasta era prevăzută în vechile norme. Astfel, faptul că Comisia a considerat, în practica sa decizională anterioară, că anumite elemente constituiau circumstanțe atenuante în scopul stabilirii cuantumului amenzii nu implică obligația acesteia de a efectua aceeași apreciere într‑o decizie ulterioară.
Nu este mai puțin adevărat că enumerarea circumstanțelor atenuante susceptibile de a fi luate în considerare de Comisie la punctul 29 din Orientări nu este exhaustivă. În consecință, faptul că Orientările nu enumeră printre circumstanțele atenuante rolul pasiv al unei întreprinderi care a participat la o încălcare nu se opune luării în considerare, pe acest temei, a circumstanței amintite în cazul în care este de natură să demonstreze că gravitatea relativă a participării respectivei întreprinderi la încălcare este mai puțin importantă.
(a se vedea punctele 92-94)
8. Cooperarea în temeiul Comunicării din 2002 privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului amenzilor în cauzele referitoare la înțelegeri are un caracter pur voluntar din partea întreprinderii în cauză. Astfel, aceasta nu este constrânsă în niciun mod să furnizeze elemente de probă privind înțelegerea prezumată. Gradul de cooperare pe care întreprinderea dorește să îl ofere în cursul procedurii administrative depinde, așadar, în mod exclusiv de alegerea sa liberă și nu este în niciun caz impus de comunicarea menționată.
Pe de altă parte, de la publicarea Comunicării din 2006 privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului amenzilor în cauzele referitoare la înțelegeri, având în vedere punctul 31 din aceasta, o întreprindere care decide să prezinte o declarație în vederea obținerii unei reduceri a cuantumului amenzii este conștientă de faptul că, deși o reducere nu îi va fi acordată decât în cazul în care, potrivit opiniei Comisiei, sunt îndeplinite condițiile unei reduceri prevăzute în comunicare, declarația va face parte în orice caz din dosar și va putea fi invocată cu titlu de probă, inclusiv împotriva autorului acesteia.
Întrucât a ales, așadar, în mod liber și în deplină cunoștință de cauză să prezinte o astfel de declarație, întreprinderea în cauză nu poate invoca în mod util principiul interzicerii autoincriminării, în temeiul căruia, în special, Comisia nu poate impune unei întreprinderi obligația de a da răspunsuri prin care aceasta ar fi determinată să admită existența încălcării în privința căreia sarcina probei îi revine Comisiei. Prin urmare, o întreprindere care a prezentat o cerere de clemență din proprie inițiativă și fără a fi obligată în acest sens nu poate imputa Comisiei faptul că s‑a întemeiat pe această cerere de clemență în înscrisurile sale prezentate Tribunalului.
(a se vedea punctele 110-113)
9. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 114 și 115)
10. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 135-148)
11. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 158-160)
12. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 161-164)
13. Comisia nu este obligată în principiu ca, la stabilirea cuantumului amenzii, să țină seama de situația financiară deficitară a unei întreprinderi, având în vedere că recunoașterea unei asemenea obligații ar echivala cu conferirea unui avantaj concurențial nejustificat întreprinderilor care sunt cel mai puțin adaptate la condițiile pieței.
Pe de altă parte, faptul că o măsură luată de o autoritate a Uniunii conduce la falimentul sau la lichidarea unei anumite întreprinderi nu este interzis, ca atare, de dreptul Uniunii. Astfel, lichidarea unei întreprinderi sub forma sa juridică în cauză, chiar dacă poate aduce atingere intereselor financiare ale proprietarilor, ale acționarilor sau ale deținătorilor de părți sociale, nu înseamnă totuși că și elementele personale, materiale și nemateriale reprezentate de întreprindere și‑ar pierde valoarea.
Prin adoptarea punctului 35 din Orientările privind calcularea amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1/2003, Comisia nu și‑a impus o obligație care ar fi contrară acestor principii. Ca dovadă a acestui fapt, punctul menționat nu se referă la falimentul unei întreprinderi, ci vizează o situație, survenită „într‑un anumit context social și economic”, în care aplicarea unei amenzi „ar pune iremediabil în pericol viabilitatea economică a întreprinderii implicate și ar conduce la devalorizarea completă a activelor acesteia”.
Rezultă că simplul fapt că aplicarea unei amenzi pentru încălcări ale normelor de concurență riscă să provoace falimentul întreprinderii vizate nu este suficient în ceea ce privește aplicarea punctului 35 din Orientări. Astfel, deși un faliment aduce atingere intereselor financiare ale proprietarilor sau ale acționarilor în cauză, acesta nu implică în mod necesar dispariția întreprinderii în cauză. Aceasta poate continua să existe ca atare, fie în cazul recapitalizării societății declarate în faliment, ca persoană juridică ce asigură operarea întreprinderii menționate, fie, în cazul preluării globale a elementelor sale de activ și, prin urmare, a întreprinderii ca entitate care exercită o activitate economică de către o altă entitate. O astfel de preluare globală poate interveni fie printr‑o cumpărare voluntară, fie printr‑o vânzare forțată a activelor societății în faliment, cu continuarea activității.
În consecință, punctul 35 din Orientări trebuie interpretat, în special în privința trimiterii la devalorizarea completă a activelor întreprinderii, ca având în vedere situația în care preluarea întreprinderii sau cel puțin a activelor sale pare improbabilă, chiar imposibilă. Într‑o astfel de ipoteză, elementele care alcătuiesc activul întreprinderii în faliment vor fi oferite spre vânzare unul câte unul și este probabil că multe dintre acestea nu își vor găsi cumpărător sau, în cel mai bun caz, nu vor fi vândute decât la un preț semnificativ redus, astfel încât pare legitim să se facă referire, precum la punctul 35 din Orientări, la o devalorizare completă a acestora.
În plus, aplicarea punctului menționat din Orientări necesită de asemenea, potrivit modului său de redactare, un „anumit context social și economic”. Un astfel de context este reprezentat de consecințele pe care le poate avea plata amenzii, în special pe planul unei creșteri a șomajului sau al unei deteriorări a sectoarelor economice în amontele și în avalul întreprinderii vizate.
(a se vedea punctele 186-190 și 192)
14. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 203, 204 și 207)
15. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 212)
16. Prin prevederea stabilirii unui sistem care împiedică denaturarea concurenței pe piața comună, articolul 3 alineatul (1) litera (g) CE impune, cu atât mai mult, să nu fie eliminată concurența. Această cerință este esențială, întrucât, în lipsa ei, numeroase dispoziții ale tratatului ar fi fără obiect. Astfel, restrângerile concurenței pe care acest tratat le admite în anumite condiții, din motive întemeiate pe necesitatea de a concilia diversele obiective urmărite, sunt limitate de această cerință, dincolo de care slăbirea concurenței ar risca să aducă atingere scopurilor pieței comune.
Totuși, aceste considerații sunt lipsite de pertinență în ceea ce privește impunerea unei sancțiuni unei întreprinderi care a încălcat normele de concurență prin participarea la un acord între întreprinderi sau la o practică concertată având ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței în sensul articolului 81 alineatul (1) CE.
Impunerea de sancțiuni de către Comisie, atunci când constată o încălcare a normelor de concurență, constituie un mijloc care vizează tocmai atingerea obiectivului enunțat la articolul 3 alineatul (1) litera (g) CE și în mod evident nu poate fi considerată drept o încălcare a acestei dispoziții.
(a se vedea punctele 235-237)