Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Judiciaire de Paris (Franța) la 14 noiembrie 2023 – Procureur de la République/Société SWIFTAIR

(Cauza C-701/23, SWIFTAIR)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal Judiciaire de Paris

Părțile din procedura principală

Reclamant: Procureur de la République

Pârâtă: Société SWIFTAIR

Întrebările preliminare

Articolul 54 din CAAS¹ , citit în lumina articolului 50 din cartă² , trebuie interpretat în sensul că o ordonanță de netrimitere în judecată, pronunțată într-un stat contractant de către un organ jurisdicțional, supusă căilor de atac, care intervine după o cercetare detaliată a cauzei și care împiedică continuarea procedurii, în lipsa unor probe noi, trebuie calificată drept hotărâre definitivă în sensul articolului menționat, chiar dacă, pentru statul contractant în care a fost pronunțată această ordonanță de netrimitere în judecată, ea nu beneficiază de toate efectele unei decizii care are autoritate deplină de lucru judecat?

Articolul 54 din CAAS, citit în lumina articolului 50 din cartă, trebuie interpretat în sensul că, în cazul unei ordonanțe de netrimitere în judecată echivalentă cu o hotărâre definitivă, susceptibilă să ofere protecția principiului ne bis in idem prevăzută de acest text, „persoan[a] împotriva căreia a fost pronunțată o hotărâre definitivă” trebuie înțeleasă ca fiind orice persoană pusă sub acuzare în cursul anchetei, ale cărei acțiuni sau omisiuni au făcut obiectul unor investigații, chiar dacă această persoană nu a fost vizată în mod formal de niciun act de urmărire sau de constrângere în cursul fazei de cercetare?

a)    Articolul 54 din CAAS, citit în lumina articolului 50 din cartă, trebuie interpretat în sensul că există o identitate de persoane între, pe de o parte, persoane fizice care au acționat în cadrul exercitării atribuțiilor lor sociale, în favoarea și în numele persoanei juridice pe care o reprezintă, și, pe de altă parte, persoana juridică însăși, ceea ce ar împiedica orice procedură împotriva unei persoane juridice într-un stat contractant în cazul în care împotriva reprezentanților săi legali a fost pronunțată deja „o hotărâre definitivă” în sensul dreptului Uniunii în alt stat contractant, chiar dacă persoana juridică însăși nu a fost niciodată urmărită personal în acest din urmă stat?

b)    Dacă răspunsul la întrebarea anterioară este afirmativ, într-un asemenea caz, articolul 54 din CAAS citit în lumina articolului 50 din cartă trebuie interpretat în sensul că de protecția conferită de ne bis in idem trebuie să beneficieze persoana juridică inclusiv în ipoteza în care, în statul contractant în care a fost pronunțată hotărârea definitivă, persoana juridică nu era, în orice caz, susceptibilă de urmărire penală, fie pentru că răspunderea penală a persoanei juridice nu există în mod direct în acest stat, fie pentru că răspunderea penală a persoanei juridice poate fi angajată numai pentru infracțiuni în care nu se încadrează faptele care fac obiectul urmăririi?

____________

¹ Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, semnată la Schengen (Luxemburg) la 19 iunie 1990 și intrată în vigoare la 26 martie 1995 (JO 2000, L 239, p. 19, Ediție specială, 19/vol. 1, p. 183).

¹ Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.