Acțiune introdusă la 5 martie 2010 - Acron/Consiliul

(Cauza T-118/10)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Acron OAO (reprezentant: B. Evtimov, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantei

Anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1251/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1911/2006¹, în măsura în care se referă la reclamantă;

obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii sale, reclamanta invocă un singur motiv de anulare, împărțit în trei aspecte.

Reclamanta susține că instituțiile Uniunii au încălcat articolul 1 și articolul 2 din regulamentul de bază, articolul 11 alineatul (9) din regulamentul de bază² coroborat cu articolul 2 din regulamentul de bază și au săvârșit mai multe erori vădite de apreciere, ca urmare a cărora au stabilit, în ceea ce privește reclamanta, o valoare normală calculată la un nivel ridicat în mod artificial și, în consecinţă, au concluzionat neîntemeiat că există o situație de dumping.

Cu privire la primul aspect, reclamanta contestă rațiunea ajustării prețurilor la gaz. Mai precis, reclamanta arată că instituțiile au săvârșit o eroare de drept și au încălcat alineatele (3) și (5) ale articolului 2 din regulamentul de bază, prin neluarea în considerare a unei părți importante a costurilor de producție din țara de origine și/sau prin aplicarea de facto a unei metodologii neconforme cu economia de piață, pentru a stabili cea mai mare parte a valorii normale a reclamantei.

Cu privire la al doilea aspect, reclamanta contestă metoda folosită pentru ajustarea prețurilor la gaz. Reclamanta arată că, după ce a decis să procedeze la ajustarea prețurilor la gaz, Comisia a încălcat articolul 2 alineatul (5) teza a doua din regulamentul de bază și/sau a comis o eroare vădită de apreciere și nu și-a motivat în mod suficient decizia, prin ajustarea prețului la gaz pe baza prețului gazului rusesc la Waidhaus (Germania), prin neluarea în considerare a unei înțelegeri privind repartizarea piețelor în legătură cu gazul rusesc importat via Waidhaus care a făcut obiectul unei decizii de sancționare, prin lipsa deducerii taxei rusești de export de 30 % aplicabile gazului rusesc și prin ajustarea făcută pentru a ține seama de costul de distribuție local.

Cu privire la al treilea aspect, reclamanta contestă stabilirea marjei de profit folosite pentru calcularea valorii normale. Reclamanta susține că marja de profit stabilită de instituții și adăugată costului de fabricație pentru a calcula, în cadrul regulamentului atacat, valoarea sa normală reprezintă o încălcare a articolului 2 alineatul (3) și a articolului 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază, este în mod vădit nerezonabilă și este viciată de o eroare vădită de apreciere. De asemenea, marja de profit determinată astfel se îndepărtează în mod semnificativ de profitul și de metodologia pentru calcularea valorii normale folosite în cadrul anchetei inițiale ce a condus la impunerea taxei în cauză, cu încălcarea articolul 11 alineatul (9) din regulamentul de bază.

____________

¹ - Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1251/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1911/2006 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de soluții de uree și de azotat de amoniu originare, printre altele, din Rusia (JO L 338, p. 5).

² - Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO L 56, p. 1, Ediţie specială, 11/vol. 12, p. 223).