Cauza T‑162/10

Niki Luftfahrt GmbH

împotriva

Comisiei Europene

„Concurență – Concentrări – Transport aerian – Decizie prin care concentrarea este declarată compatibilă cu piața comună – Evaluarea efectelor operațiunii asupra concurenței – Angajamente”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a opta) din 13 mai 2015

1.      Concentrări economice între întreprinderi – Examinare de către Comisie – Aprecieri de ordin economic – Putere discreționară de apreciere – Control jurisdicțional – Întindere – Limite

(art. 256 TFUE; Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 2 și 8)

2.      Act al instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Decizie a Comisiei prin care o concentrare este declarată compatibilă cu piața internă

[art. 296 TFUE; Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 2 alin. (2) și art. 8 alin. (2)]

3.      Concentrări economice între întreprinderi – Examinare de către Comisie – Definirea pieței relevante – Concentrare între doi transportatori aerieni – Criterii – Substituibilitatea produselor – Abordare pe pereche de orașe

(art. 82 CE; Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 2; Regulamentul nr. 802/2004 al Comisiei, secțiunea 6; Comunicarea 97/C 372/03 a Comisiei, pct. 13-17, 20, 21 și 24)

4.      Concentrări economice între întreprinderi – Examinare de către Comisie – Definirea pieței relevante – Criterii care pot fi diferite de cele aplicabile în materie de ajutoare de stat

[art. 87 CE și 88 CE; Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 2 alin. (2) și (3) și art. 8 alin. (2)]

5.      Procedură jurisdicțională – Invocarea de motive noi pe parcursul procesului – Condiții – Motiv întemeiat pe elemente evidențiate pe parcursul procesului

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 44 alin. (1) și art. 48 alin. (2)]

6.      Concentrări economice între întreprinderi – Aprecierea compatibilității cu piața internă – Examinare de către Comisie – Sarcina probei care revine părții care contestă decizia de compatibilitate a concentrării

(Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 2 și 8)

7.      Concentrări economice între întreprinderi – Aprecierea compatibilității cu piața internă – Criterii – Efecte anticoncurențiale – Crearea sau consolidarea unei poziții dominante – Imposibilitatea de a declara concentrarea compatibilă cu piața internă fără angajamentele părților de a remedia efectele asupra concurenței

(art. 82 CE; Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 2 și 8)

8.      Transporturi – Transporturi aeriene – Accesul transportatorilor din Uniune la drepturi de trafic în interiorul Uniunii și pe plan internațional – Condiții – Obligația statelor membre de a asigura distribuirea drepturilor de trafic între transportatorii aerieni din Uniune eligibili pe baza unei proceduri nediscriminatorii și transparente – Necesitatea unui acord bilateral între statul membru și țara terță respective în cazul drepturilor de trafic internaționale

[art. 100 alin. (2) TFUE; Regulamentele nr. 847/2004 și nr. 1008/2008 ale Parlamentului European și ale Consiliului, art. 15]

9.      Concentrări economice între întreprinderi – Examinare de către Comisie – Adoptarea unei decizii de constatare a compatibilității unei operațiuni de concentrare cu piața internă fără deschiderea fazei II – Condiție – Lipsa unor îndoieli serioase – Necesitatea de a obține angajamente ale întreprinderilor în cauză – Putere de apreciere – Control jurisdicțional limitat la eroarea vădită de apreciere – Control care se întinde la eroarea vădită de apreciere în cazul deschiderii fazei II și al angajamentelor luate în cursul acesteia

[Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 2 alin. (2), art. 6 și art. 8 alin. (2)]

10.    Concentrări economice între întreprinderi – Examinare de către Comisie – Angajamente ale întreprinderilor în cauză de natură să asigure compatibilitatea cu piața internă a operațiunii notificate – Criterii

[Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 2 alin. (2), art. 6 și art. 8 alin. (2)]

11.    Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare – Cerințe de formă – Expunere sumară a motivelor invocate – Trimitere generală la elementele expuse în cadrul unui prim motiv în susținerea unui al doilea – Inadmisibilitate

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 44 alin. (1) lit. (c)]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 85-87)

2.      Comisia nu își încalcă obligația de motivare dacă, atunci când își exercită competența de control al concentrărilor, nu include în decizia sa o motivare precisă în ceea ce privește aprecierea anumitor aspecte ale concentrării care îi par în mod vădit nerelevante, nesemnificative sau în mod clar secundare pentru evaluarea concentrării. O astfel de cerință ar fi în mod dificil compatibilă cu imperativul celerității și cu termenele scurte de procedură care sunt obligatorii pentru Comisie atunci când își exercită puterea de control al concentrărilor și care fac parte din împrejurările speciale ale unei proceduri de control al acestor operațiuni. Rezultă că, atunci când Comisia declară o concentrare compatibilă cu piața internă în temeiul articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 139/2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi, cerința motivării este îndeplinită dacă această decizie prezintă în mod clar motivele pentru care Comisia consideră că, în speță, concentrarea, dacă este cazul după modificările aduse de întreprinderile respective, nu creează sau nu consolidează o poziție dominantă, care are drept consecință faptul că ar ridica obstacole semnificative în calea concurenței efective pe piața internă sau pe o parte semnificativă a acesteia.

(a se vedea punctele 99 și 100)

3.      Pentru a aprecia dacă o întreprindere de navigație aeriană angajată în transporturi regulate deține o poziție dominantă pe piață, trebuie, mai întâi, să se delimiteze piața relevantă a serviciilor de transport, considerând fie că sectorul zborurilor regulate constituie o piață separată, fie că posibilitățile alternative de transport precum transportul charter, pe cale ferată sau rutier, ar trebui să fie luate în considerare, precum și zborurile regulate pe alte linii care pot servi drept substitut.

Criteriul care trebuie reținut în această privință este cel dacă zborul regulat pe o anumită linie poate fi individualizat, în raport cu posibilitățile alternative de transport, prin caracteristicile sale speciale, care au drept rezultat că este puțin interschimbabil cu acestea și nu intră în concurență cu ele decât foarte puțin.

Rezultă că Comisia a definit în mod corect piața relevantă dezvoltând, în cadrul controlului concentrărilor în sectorul transportului aerian regulat de pasageri, abordarea „punct de origine/punct de destinație”, denumită O & D, care corespunde unei abordări pe pereche de orașe și care reflectă punctul de vedere al cererii potrivit căruia consumatorii au în vedere toate opțiunile posibile, inclusiv diferite moduri de transport, pentru a se deplasa dintr‑un oraș de origine către un oraș de destinație. Potrivit acestei abordări, fiecare combinație a unui punct de origine și a unui punct de destinație formează o piață distinctă.

(a se vedea punctele 135, 136, 138 și 139)

4.      În materie de concentrări între întreprinderi care intră sub incidența dreptului concurenței Uniunii, determinarea pieței relevante nu corespunde în mod necesar definiției pieței relevante privind o autorizare a unui ajutor de stat, cele două proceduri fiind diferite atât prin obiectul lor, cât și prin temeiul lor juridic, articolul 88 alineatul (2) primul paragraf CE, într‑un caz, și articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 139/2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi, în celălalt caz.

Astfel, în cadrul examinării ajutoarelor de stat susceptibile să fie autorizate conform articolului 87 alineatul (3) litera (c) CE, Comisia trebuie să se asigure că ajutoarele în cauză nu aduc modificări condițiilor schimburilor comerciale într‑o măsură care contravine interesului comun. În cazul unei decizii privind un plan de restructurare, în care ajutorul în cauză urmărește să asigure reducerea gradului de îndatorare a unei întreprinderi în dificultate și se înscrie în cadrul unui plan de restructurare care are drept finalitate să asigure restabilirea viabilității pe termen lung a acestei întreprinderi, efectele acestui ajutor nu se limitează la o piață determinată pe care întreprinderea ar fi prezentă, ci se extinde la situația globală a acesteia din urmă.

În schimb, în cadrul controlului concentrărilor, Comisia trebuie să se asigure, conform articolului 2 alineatele (2) și (3) din regulamentul privind concentrările, că concentrarea nu ridică obstacole semnificative în calea concurenței efective pe piața comună sau pe o parte semnificativă a acesteia. Centrul evaluării este, așadar, efectul concentrării asupra constrângerii concurențiale. Acesta este motivul pentru care angajamentele propuse de părțile care efectuează notificarea urmăresc să remedieze problemele de concurență create de concentrare pe piețele pe care părțile menționate erau în concurență înainte de concentrare.

(a se vedea punctele 145-147)

5.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 149, 150, 167, 257, 259-261 și 319)

6.      În cadrul examinării compatibilității unei operațiuni de concentrare cu piața internă, Comisia trebuie să examineze, în temeiul în special al articolului 2 din Regulamentul nr. 139/2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi, efectele concurențiale ale unei astfel de operațiuni asupra piețelor pentru care există un risc grav de obstacol semnificativ în calea concurenței efective, în special din cauza creării sau a consolidării unei poziții dominante.

Deși analiza concurențială desfășurată de Comisie este în parte determinată de preocupările ridicate de terții consultați în cadrul procedurii administrative, aceasta trebuie să dezvăluie, chiar în lipsa oricărei incitări exprese din partea terților menționați, însă în lumina unor indicii serioase, problemele concurențiale cauzate de concentrare pe ansamblul piețelor care ar putea să fie afectate de acestea.

Cu toate acestea, atunci când se reproșează Comisiei că nu a luat în considerare o eventuală problemă concurențială pe alte piețe decât cele pe care le vizează analiza concurențială, revine reclamantului sarcina de a aduce indicii serioase care să demonstreze în mod tangibil existența unei probleme concurențiale care ar fi trebuit, din cauza impactului său, să fie examinată de Comisie.

Pentru a răspunde acestei cerințe, revine în sarcina acestuia să identifice piețele respective, să descrie situația concurențială în lipsa concentrării și să indice care ar fi efectele probabile ale unei concentrări având în vedere situația concurențială pe aceste piețe.

(a se vedea punctele 172-175)

7.      În cadrul examinării compatibilității unei operațiuni de concentrare cu piața internă, Comisia este obligată să aprecieze efectele concurențiale ale operațiunii de concentrare pe piețele pe care există o suprapunere între activitățile părților la o concentrare. În consecință, dacă una dintre părți s‑ar afla deja în situație de monopol pe o rută aeriană, cu alte cuvinte, o piață relevantă, anterior concentrării, această situație, prin definiție, nu face obiectul analizei efectelor concurențiale ale concentrării.

În schimb, situația nu este aceeași atunci când starea de monopol sau de poziție dominantă decurge din concentrare sau este consolidată de aceasta. Într‑un astfel de caz, Comisia nu poate, în lipsa unor angajamente ale părților de natură să remedieze efectele poziției dominante asupra concurenței, să declare concentrarea compatibilă cu piața internă.

(a se vedea punctele 248 și 249)

8.      În materie de transport aerian, pentru a deservi o rută între aeroporturi situate pe teritoriul a două state diferite, un transportator aerian trebuie să dețină un drept de trafic aerian internațional, cu alte cuvinte, autorizația de a deservi această rută. Fiecare stat desemnează transportatorii aerieni stabiliți pe teritoriul său pe care îi autorizează să deservească o rută între acest teritoriu și teritoriul unui alt stat. Numărul de autorizații care pot fi acordate de fiecare stat pentru a deservi o rută aeriană internațională este tradițional determinat de o convenție internațională bilaterală încheiată între cele două state în cauză. Aceste drepturi de trafic constituie, așadar, a priori, o barieră juridică la intrarea pe o rută aeriană internațională.

Aceste bariere juridice au fost ridicate în cadrul Uniunii prin Regulamentul nr. 2408/92 privind accesul operatorilor de transport aerian comunitari la rutele aeriene intracomunitare, care, între timp, a fost abrogat prin Regulamentul nr. 1008/2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate. Conform articolului 15 din Regulamentul nr. 1008/2008, transportatorii aerieni comunitari titulari ai unei licențe de operare în curs de validitate emise de autoritatea competentă a statului membru în care aceștia își au sediul principal au dreptul de a opera servicii aeriene intracomunitare, iar statele membre nu pot condiționa operarea acestor servicii de către un astfel de transportator de deținerea unui permis sau a unei autorizații.

În schimb, drepturi de trafic sunt întotdeauna necesare pentru a deservi o rută aeriană între teritoriul unui stat membru al Uniunii și teritoriul unui stat terț.

În această privință, după Hotărârile „Cer deschis” ale Curții și adoptarea Regulamentului nr. 847/2004 privind negocierea și punerea în aplicare a acordurilor de reglementare a serviciilor aeriene dintre statele membre și țările terțe, transportatorii aerieni ai Uniunii, cu alte cuvinte cei care nu sunt nici deținuți, nici controlați de un stat membru sau de resortisanți ai acestuia, pot, în principiu, să intre în concurență cu transportatorii aerieni ai unui stat membru, care sunt deținuți sau controlați de un stat membru sau de resortisanții acestuia, pentru obținerea de drepturi de trafic internaționale în cadrul unei proceduri nediscriminatorii și transparente.

Cu toate acestea, acest lucru presupune că acordul bilateral între un stat membru și o țară terță care stabilește condițiile de atribuire a drepturilor de trafic conține o clauză denumită „cerința de proprietate și de control comunitare” (community ownership and control). În cazul unui stat membru care nu a încheiat un astfel de acord bilateral cu o țară terță, numai transportatorii aerieni controlați sau care aparțin acestui stat membru sau unor resortisanți ai acestui stat sunt în măsură să obțină drepturi de trafic, în timp ce transportatorii Uniunii sunt excluși de pe rutele între acest stat membru și statul terț respectiv.

(a se vedea punctele 270-273, 277 și 279-281)

9.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 289-292 și 295-298)

10.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 293, 294, 302, 303, 312-317, 319, 327, 344-348 și 353)

11.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 356-358)