Acțiune introdusă la 31 ianuarie 2014 – Franţa/Comisia

(Cauza T-74/14)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Republica Franceză (reprezentanţi: E. Belliard, G. de Bergues, D. Colas şi J. Bousin, agenţi)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea în tot a Deciziei Comisiei Europene nr. C(2013) 7066 final din 20 noiembrie 2013 privind ajutorul de stat nr. SA.16237 pus în aplicare de Franța în favoarea Société Nationale Corse Méditerranée ;

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin cererea introductivă, reclamanta solicită anularea Deciziei C(2013) 7066 final a Comisiei din 20 noiembrie 2013, prin care Comisia a considerat că, pe de o parte, soldul ajutorului pentru restructurare, notificat la 18 februarie 2002 de autoritățile franceze, într-un cuantum de 15,81 milioane de euro și pe de altă parte, cele trei măsuri puse în aplicare de autoritățile franceze în 2006 în favoarea Société Nationale maritime Corse Méditerranée (denumită în continuare „SNCM”) și anume cesiunea a 75% din SNCM la prețul negativ de 158 de milioane de euro, majorarea capitalului cu 8,75 de milioane de euro subscrisă pentru Compagnie générale maritime et financière (denumită în continuare „CGMF”) și avansul în cont curent de 38,5 milioane de euro constituie ajutoare de stat ilegale și incompatibile cu piața internă. În consecință, Comisia a dispus recuperarea acestora.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare al reclamantei, întrucât Comisia a refuzat redeschiderea procedurii oficiale de investigare în urma Hotărârii Tribunalului din 11 septembrie 2012, Corsica Ferries France/Comisia (T-565/08, nepublicată încă în Repertoriu).

Al doilea motiv întemeiat, cu titlu subsidiar în ipoteza în care Tribunalul ar considera că Comisia nu a redeschis în mod întemeiat procedura oficială de investigare ca urmare a Hotărârii din 11 septembrie 2012, pe o încălcare a noțiunii de ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, întrucât Comisia a apreciat că măsurile din 2006 trebuiau calificate drept ajutoare de stat în sensul acestei dispoziții. Acest motiv se împarte în trei aspecte. Reclamanta consideră că Comisia a încălcat articolul 107 alineatul (1) TFUE:

în măsura în care a apreciat că cesiunea de 75% din SNCM la prețul negativ de 158 de milioane de euro trebuia calificată drept ajutor de stat iar criteriul investitorului privat nu era îndeplinit în speță;

în măsura în care a apreciat că aportul în capital de 8,75 de milioane de euro trebuia calificat drept ajutor de stat;

în măsura în care a considerat că avansul în cont curent de 38,5 milioane de euro în favoarea salariaților SNCM trebuia calificat drept ajutor de stat în sensul acestei dispoziții.

Al treilea motiv întemeiat, cu titlu subsidiar în ipoteza în care Tribunalul ar considera că Comisia nu a redeschis în mod întemeiat procedura oficială de investigare ca urmare a Hotărârii din 11 septembrie 2012, pe o încălcare a articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE, în măsura în care Comisia a considerat că aportul în capital de 15,81 milioane de euro notificat în 2002 cu titlu de ajutor pentru restructurare trebuia calificat drept ajutor de stat incompatibil cu piața internă.

Al patrulea motiv întemeiat pe nemotivare.