HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)

16 ianuarie 2015

Cauza T‑107/13 P

Cornelia Trentea

împotriva

Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA)

„Recurs – Funcție publică – Agenți temporari – Recrutare – Decizie de respingere a candidaturii și de numire a unui alt candidat – Motiv invocat pentru prima oară în ședință – Denaturarea elementelor de probă – Obligația de motivare – Contestarea obligării la plata cheltuielilor de judecată”

Obiectul:      Recurs introdus împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 11 decembrie 2012, Trentea/FRA (F‑112/10, RepFP, EU:F:2012:179), având ca obiect anularea acestei hotărâri

Decizia:      Respinge acțiunea. Doamna Cornelia Trentea suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) în cadrul prezentei proceduri.

Sumarul hotărârii

1.      Procedură jurisdicțională – Invocarea de motive noi pe parcursul procesului – Distincție între motivele de ordine publică și celelalte, precum motivele de fond – Respingere a unui motiv care nu face parte dintre motivele de ordine publică

2.      Recurs – Motive – Apreciere eronată a faptelor și a elementelor de probă – Inadmisibilitate – Control exercitat de Tribunal cu privire la aprecierea faptelor și a elementelor de probă – Excludere, cu excepția cazurilor de denaturare

(Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 11)

3.      Recurs – Motive – Insuficiența motivării – Competența Tribunalului

4.      Funcționari – Decizie care lezează – Obligația de motivare – Conținut – Insuficiența motivării – Regularizare în cursul procedurii contencioase – Condiții

(Statutul funcționarilor, art. 25)

5.      Procedură jurisdicțională – Durata procedurii în fața Tribunalului Funcției Publice – Termen rezonabil

1.      În stadiul recursului, în ceea ce privește argumentația reclamantei potrivit căreia Tribunalul Funcției Publice ar fi trebuit să se pronunțe din oficiu asupra lipsei sau a pretinsei încălcări a rolului, în cadrul comitetului de selecție, al unui membru desemnat de comitetul pentru personal, este suficient să se constate că reclamanta nu dovedește că un astfel de motiv este un motiv de ordine publică.

În plus, în lipsa oricărui element de fapt depus la dosar cu privire la acest aspect, în special în ședință, Tribunalul Funcției Publice și‑a motivat hotărârea corespunzător cerințelor legale, limitându‑se să arate că un astfel de motiv nu făcea parte dintre motivele pe care instanța trebuia să le invoce din oficiu.

(a se vedea punctele 45 și 46)

Trimitere la:

Curte: Ordonanța din 3 octombrie 2013, Marcuccio/Comisia, C‑617/11 P, EU:C:2013:657, punctul 22

2.      Aprecierea faptelor de către Tribunalul Funcției Publice nu constituie, cu excepția cazului denaturării elementelor de probă, o chestiune de drept supusă ca atare controlului Tribunalului. O astfel de denaturare trebuie să reiasă în mod evident din înscrisurile dosarului, fără a fi necesară o nouă apreciere a faptelor și a probelor.

(a se vedea punctele 61-63 și 69)

Trimitere la:

Tribunal: Ordonanța din 12 iulie 2007, Beau/Comisia, T‑252/06 P, RepFP, EU:T:2007:230, punctele 45-47 și jurisprudența citată

3.      Problema întinderii obligației de motivare constituie o problemă de drept care este supusă controlului Tribunalului în cadrul recursului împotriva unei hotărâri a Tribunalului Funcției Publice.

(a se vedea punctul 76)

Trimitere la:

Tribunal: Hotărârea din 2 martie 2010, Doktor/Consiliul, T‑248/08 P, RepFP, EU:T:2010:57, punctul 92 și jurisprudența citată

4.      În primul rând, este posibilă chiar în cursul procedurii suplinirea unei insuficiențe – dar nu a absenței totale – a motivării, atunci când, înainte de introducerea acțiunii, persoana interesată dispunea deja de elemente care constituiau un început de motivare, în al doilea rând, este posibil ca o decizie să fie considerată ca fiind suficient motivată din moment ce a intervenit într‑un context cunoscut de funcționarul vizat, care îi permite să înțeleagă conținutul ei, iar în al treilea rând, în ceea ce privește în special deciziile de respingere a promovării sau a candidaturii, este posibilă completarea motivării prin decizia de respingere a unei reclamații, motivarea acestei decizii de respingere trebuind să coincidă cu motivarea deciziei împotriva căreia a fost îndreptată reclamația.

(a se vedea punctul 77)

Trimitere la:

Tribunal: Hotărârea Doktor/Consiliul, punctul 76 de mai sus, EU:T:2010:57, punctul 93 și jurisprudența citată

5.      Un termen de aproape doi ani pentru ca Tribunalul Funcției Publice să pronunțe o hotărâre nu poate fi considerat ca fiind nerezonabil.

În orice caz, durata excesivă a unei proceduri nu poate determina anularea unei hotărâri în lipsa oricărui indiciu care să arate că acest fapt a avut incidență asupra soluționării litigiului.

(a se vedea punctele 84 și 85)

Trimitere la:

Curte: Ordonanța din 26 martie 2009, EFKON/Parlamentul și Consiliul, C‑146/08 P, EU:C:2009:201, punctul 55 și jurisprudența citată