Language of document : ECLI:EU:T:2015:610

Cauza T‑104/13

Toshiba Corp.

împotriva

Comisiei Europene

„Concurență – Înțelegeri – Piața mondială a tuburilor pentru monitoare TV și monitoare de calculatoare – Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE – Acorduri și practici concertate în materie de prețuri, de împărțire a piețelor, de capacități și de producție – Dovada participării la înțelegere – Încălcare unică și continuă – Imputabilitatea încălcării – Control comun – Amenzi – Fond”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a treia) din 9 septembrie 2015

1.      Concurență – Procedură administrativă – Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări – Obligația Comisiei de a face dovada încălcării și a duratei acesteia – Prezumția de nevinovăție – Domeniu de aplicare

[art. 101 TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 48 alin. (1); Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 2]

2.      Înțelegeri – Acorduri și practici concertate care constituie o încălcare unică – Întreprinderi cărora li se poate reproșa încălcarea ce constă în participarea la o înțelegere globală – Criterii – Concordanță de voințe între întreprinderile în cauză – Intenția de a contribui la obiectivele comune urmărite de toate întreprinderile în cauză – Cunoașterea întinderii generale și a caracteristicilor esențiale ale înțelegerii globale – Sarcina probei

[art. 101 alin. (1) TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 2]

3.      Concurență – Normele Uniunii – Încălcări – Imputare – Societate‑mamă și filiale – Unitate economică – Criterii de apreciere – Control exercitat de societatea‑mamă asupra filialei sale – Exercitare efectivă a unei influențe decisive de către o societate‑mamă care deține o participație minoritară – Sarcina probei – Influență decisivă care poate fi dedusă dintr‑o serie de indicii referitoare la legăturile economice, organizatorice și juridice

(art. 101 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 2)

4.      Concurență – Normele Uniunii – Încălcări – Imputare – Societate‑mamă și filiale – Unitate economică – Criterii de apreciere – Control exercitat de societatea‑mamă asupra filialei sale – Control comun exercitat de două societăți‑mamă independente – Exercitare efectivă a unei influențe decisive de către societatea‑mamă care deține o participație minoritară – Criterii de apreciere

(art. 101 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 2)

5.      Concurență – Procedură administrativă – Respectarea dreptului la apărare – Acces la dosar – Întindere – Refuz de a comunica un document incriminator – Dovada încălcării care poate fi efectuată prin referire la alte mijloace de probă scrise comunicate părților – Lipsa încălcării dreptului la apărare

[art. 101 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 27 alin. (2)]

6.      Concurență – Normele Uniunii – Încălcări – Imputare – Societate‑mamă și filiale – Unitate economică – Răspundere a societății‑mamă care nu poate fi considerată o răspundere obiectivă

(art. 101 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 2)

7.      Concurență – Amenzi – Răspundere solidară pentru plată – Întindere – Imputarea comportamentului ilicit al filialei societății‑mamă a acesteia – Efecte în privința societății‑mamă în cazul anulării sau al reformării deciziei Comisiei

[art. 101 alin. (1) TFUE]

8.      Concurență – Normele Uniunii – Domeniu de aplicare teritorial – Înțelegere între întreprinderi stabilite în afara Spațiului Economic European, care este însă pusă în aplicare și își produce efectele în cadrul pieței interne – Vânzare în Uniune a produsului care face obiectul cartelului – Competența Comisiei de a aplica normele de concurență ale Uniunii – Admisibilitate în raport cu dreptul internațional public – Intervenția unor filiale, a unor agenți sau a unor sucursale stabilite în afara Uniunii – Irelevanță

(art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53)

9.      Concurență – Normele Uniunii – Domeniu de aplicare teritorial – Punere în aplicare a înțelegerii în cadrul Uniunii – Întreprindere integrată vertical care dispune de unități de producție situate în afara Spațiului Economic European – Încorporarea produselor care fac obiectul cartelului în produse finite, efectuată de aceste unități de producție – Vânzarea acestor produse finite în Spațiul Economic European, efectuată de întreprinderea integrată – Includere

(art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53)

10.    Înțelegeri – Acorduri și practici concertate care constituie o încălcare unică – Noțiune – Criterii – Obiectiv unic și plan global – Legături de complementaritate între acorduri – Modalități de săvârșire a încălcării – Irelevanță – Reuniuni organizate și desfășurate în mod separat pe mai multe continente – Interconectare a reuniunilor

[art. 101 alin. (1) TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 2]

11.    Concurență – Amenzi – Orientări privind calcularea amenzilor – Natură juridică – Normă de conduită indicativă care implică o autolimitare a puterii de apreciere a Comisiei – Obligația de a respecta principiile egalității de tratament, protecției încrederii legitime și securității juridice

[art. 101 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei]

12.    Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Stabilirea cuantumului de bază – Proporția din valoarea vânzărilor stabilită în funcție de gradul de gravitate a încălcării – Criterii

[art. 101 alin. (1) TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, punctele 19-23]

13.    Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Ajustarea cuantumului de bază – Circumstanțe atenuante – Marja de apreciere a Comisiei pentru efectuarea unei aprecieri globale – Participare redusă – Lipsa punerii în aplicare a înțelegerii – Condiții

[art. 101 alin. (1) TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, punctul 29]

14.    Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Ajustarea cuantumului de bază – Circumstanțe atenuante – Rol pasiv sau imitativ al întreprinderii – Circumstanță care nu este reținută în noile orientări – Marja de apreciere a Comisiei

[art. 101 alin. (1) TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 98/C 9/03 a Comisiei, punctele 2 și 3, și Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, punctul 29]

15.    Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Stabilirea cuantumului de bază – Stabilirea valorii vânzărilor – Vânzări realizate care au legătură directă sau indirectă cu încălcarea – Încorporarea produselor care fac obiectul cartelului în produse finite, efectuată de unități de producție integrate vertical în întreprinderea incriminată – Vânzarea produselor finite în Spațiul Economic European, efectuată de întreprinderea incriminată – Luarea în considerare a valorii vânzărilor produselor finite numai până la concurența fracțiunii din această valoare care corespunde valorii produselor care fac obiectul cartelului – Admisibilitate

[art. 101 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, punctul 13]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 49 și 50)

2.      În materia înțelegerilor, existența unei încălcări unice și continue nu înseamnă în mod necesar că răspunderea unei întreprinderi care participă la una sau la alta dintre manifestările sale poate fi angajată pentru întreaga încălcare. Mai este necesară și demonstrarea de către Comisie a faptului că această întreprindere cunoștea activitățile anticoncurențiale la scară europeană ale celorlalte întreprinderi sau că putea să le prevadă în mod rezonabil. Nu este suficientă simpla identitate de obiect între un acord la care a participat o întreprindere și o înțelegere globală pentru a imputa acestei întreprinderi participarea la înțelegerea globală. Astfel, articolul 101 alineatul (1) TFUE se aplică numai dacă există o concordanță de voințe între părțile în cauză.

Prin urmare, numai dacă întreprinderea, în cazul în care participă la un acord, a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască faptul că, procedând astfel, se alătura unei înțelegeri globale, participarea sa la acordul respectiv poate constitui expresia aderării sale la aceeași înțelegere. Cu alte cuvinte, trebuie să se stabilească faptul că întreprinderea respectivă intenționa să contribuie prin propriul comportament la obiectivele comune urmărite de toți participanții și că avea cunoștință despre comportamentele ilicite urmărite sau puse în aplicare de alte întreprinderi pentru atingerea acelorași obiective sau că putea să le prevadă în mod rezonabil și că era pregătită să accepte riscul ce decurge din acestea.

Întreprinderea în cauză trebuie astfel să cunoască întinderea generală și caracteristicile esențiale ale înțelegerii globale. Or, în lipsa unor indicii prin care să se demonstreze că o societate are cunoștință despre existența sau despre conținutul acordurilor sau practicilor concertate la nivel global, numai identitatea de obiect dintre reuniunile la care a participat și înțelegerea globală, ca și împrejurarea că a avut contacte cu întreprinderile a căror participare la înțelegerea respectivă a fost stabilită nu sunt suficiente pentru a demonstra o asemenea cunoaștere a acestei înțelegeri.

(a se vedea punctele 52-54 și 56)

3.      În materia concurenței, comportamentul ilicit al unei filiale poate fi imputat societății‑mamă în special atunci când, deși are personalitate juridică distinctă, această filială nu își stabilește în mod autonom comportamentul pe piață, ci aplică, în esență, instrucțiunile care îi sunt date de societatea‑mamă, având în vedere mai ales legăturile economice, organizatorice și juridice care unesc cele două entități juridice. În această privință, Comisia are, în principiu, obligația de a demonstra existența unei asemenea influențe decisive pe baza unui ansamblu de elemente de fapt.

Chiar dacă, în general, deținerea unei majorități a capitalului social al filialei este cea care poate permite societății‑mamă să exercite efectiv o influență decisivă asupra filialei și în special asupra comportamentului acesteia pe piață, o participație minoritară poate de asemenea să permită unei societăți‑mamă să exercite efectiv o influență decisivă asupra comportamentului filialei sale pe piață dacă este însoțită de drepturi care le depășesc pe cele care sunt normal consimțite unor acționari minoritari în vederea protejării intereselor lor financiare și care, examinate potrivit metodei seriei de indicii convergente juridice și economice, sunt de natură să demonstreze că se exercită o influență decisivă asupra comportamentului filialei pe piață.

(a se vedea punctele 93 și 95-97)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 99-102 și 122)

5.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 127-131)

6.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 136)

7.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 145-148 și 235)

8.      Atunci când întreprinderi stabilite în afara Spațiului Economic European (SEE), dar care produc bunuri care sunt vândute terților în SEE se concertează cu privire la prețurile pe care le acordă clienților lor stabiliți în SEE și pun în aplicare această concertare prin vânzări la prețuri coordonate în mod efectiv, participă la o concertare ce are ca obiect și ca efect restrângerea concurenței pe piața internă, în sensul articolului 101 TFUE, și cu privire la care Comisia are competență teritorială de investigare.

Întrucât o încălcare a articolului 101 TFUE implică două elemente privind comportamentul, mai precis formarea înțelegerii și punerea în aplicare a acesteia, faptul ca aplicabilitatea interdicțiilor prevăzute de dreptul concurenței să depindă de locul formării înțelegerii ar conduce în mod evident la punerea la dispoziția întreprinderilor a unui mijloc facil de a se sustrage de la interdicțiile respective. Prin urmare, ceea ce este important este locul în care înțelegerea este pusă în aplicare. Pe de altă parte, pentru a determina dacă acest loc este situat în SEE, nu contează că participanții la înțelegere au recurs sau nu au recurs la filiale, agenți, subagenți sau sucursale stabilite în SEE pentru a pune bazele unor contacte între ei și cumpărătorii care sunt stabiliți în SEE. Pe de altă parte, criteriul punerii în aplicare a înțelegerii în calitate de element de legătură al acesteia cu teritoriul Uniunii este îndeplinit prin simpla vânzare în Uniune a produsului care face obiectul cartelului, independent de localizarea surselor de aprovizionare și a instalațiilor de producție.

Din moment ce condiția privind punerea în aplicare este îndeplinită, competența Comisiei de a aplica normele de concurență ale Uniunii în privința unor astfel de comportamente este acoperită de principiul teritorialității, care este universal recunoscut în dreptul internațional public.

(a se vedea punctele 154-157)

9.      În materia înțelegerilor, atunci când o întreprindere integrată vertical încorporează produsele care fac obiectul încălcării în produse finite în unitățile sale de producție situate în afara Spațiului Economic European (SEE), vânzarea în SEE de către această întreprindere a acestor produse finite către terți independenți poate afecta concurența pe piața acestor produse și, prin urmare, o asemenea încălcare poate fi considerată ca având repercusiuni în SEE, chiar dacă piața produselor finite în cauză constituie o piață distinctă de piața vizată de încălcarea menționată.

(a se vedea punctul 161)

10.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 162-168)

11.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 184)

12.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 187-197)

13.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 201-205)

14.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 207-210)

15.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 212-228)